O, Ponta, Victor Ponta! O poezie de fantoma lui Adrian Păunescu

Falsă creaţie postumă, influenţată vag de oda recitată de şeful CJ Prahova şi inspirată clar de manifestarea juche-istă care s-a înfăptuit ieri pe 23 August. Ultima strofă mi-am plagiat-o singur din Vice. (A se citi neapărat în gând, cu vocea poetului.)

Am auzit că vor să facă o biserică în Bucegi

Ştiu, erau prea puţine Babe acolo, hehe.

Mit urban despre scoţieni

Balkanik! 2014: cu bune, cu rele şi mai ales cu “bagă, Shantele”

bfestDupă doi ani de pauză, astrele s-au aliniat în aşa fel încât am găsit timp să merg din nou la festivalul Balkanik! din grădina Uranus (curtea vechii Burse de mărfuri din Rahova).

Nu mi-a părut rău. În primul rând, fiindcă astfel de manifestări îmi dau ocazia să mă simt ca-n liceu, când încă credeam că există speranţă pentru omenire şi nu eram atât de ciufut şi de blazat.

În al doilea rând, fiindcă îl aşteptam pe Shantel în România de o căruţă de ani, tot auzind că-i mai tare chiar şi decât Manu Chao când face live prin bătăturile oamenilor. Ştiţi cât de mult îmi place francezu’ şi mai ştiţi că-i greu să fii mai mişto în concert decât Manu Chao, chiar şi când portofelul tău socialist e la fel de gros.

Nu m-a rugat nimeni s-o fac dar trululu, o foarte sumară cronică apăru.

3 BD-uri noi pentru propăşirea interneţului românesc

Am rămas dator cu anunţul ăsta, aşa că îl fac înainte să expire: prietenii noştri de la webcomics.ro vă prezintă trei seriale proaspete de benzi desenate pe care le puteţi urmări chiar acolo, la ei pe sait, gratis şi fără prea multe note de subsol în contract.

În ordine complet aleatorie, cele trei sunt:

Probabil totul despre Romeo Fantastick

1.
Dacă Romeo Fantastick era o saltea, îl chema Dormeo Fantastick. (Ştiu, asta a circulat pe feisbuc când dădea Romeo concert în nu ştiu ce cârciumă trendy. Şi ce dacă.)

2.
Dacă Romeo Fantastick era cea mai mare insulă din Oceanul Indian, îl chema Borneo Fantastick.

romeo(ilustraţie pentru Vice)

Jurnal de grec, sau cum am fost în concediu la greci şi am ţinut un jurnal

Nu-i nici un secret că îmi plac grecii, mâncarea lor, păsăreasca lor, ne-frica lor de Fisc şi felul în care dilată ziua prin sieste bine distribuite. În mod curios, i-am vizitat de vreo nouă ori în ultimii ani şi încă n-am ţinut un jurnal de acolo. Aşa că săptămâna trecută am ţinut un jurnal de acolo.

Ziua 1.

Terasa mea dă într-un atelier de termopane. Știu asta pentru că scrie pe firmă, nu pentru că aș fi văzut termopane intrând sau ieșind (se ştie că weekendul grecesc e de joi până marți). Atelierul de termopane are şi el o terasă, cu mușcate și leandri crescând din cutii mari de brânză de capră. Un domn coboară dintr-o dubiță Isuzu și le udă cu un furtun.

Către prânz, colegii săi vin și ei la muncă. Se așează la o masă unde beau bere Fix și vorbesc tare în cuvinte care se termină in -osis. Domnul care udase mai devreme mușcatele dispare în atelier preț de câteva minute. Oau, cred că muncește. Iese ciufulit, varsă într-un tomberon o găletușă cu ceea ce pare a fi moloz şi continuă să nu facă nimic, bând bere. Eu plec.

Întorcându-mă câteva ore mai târziu de la o plajă convenabil amplasată în apropiere, îi găsesc la aceeași masă, discutând despre cât au muncit.

Din colţurile ciudate ale istoriei

Ştiaţi că…?

Modificări de ultimă oră la magistrala Drumul Taberei

Chiar, Onţanu şi Chiliman mai fac telegondolă între Casa Scînteii şi Pantelimon?

Neaţa, băieţi

E ziua aia a săptămânii când nimeni nu are superputeri.