Ponta. Contextul

Sunt profund mâhnit că toate gazetele (şi chiar şi eu, ieri) au trunchiat grosolăneşte povestea cu Ponta dând ochii peste cap.

Probabil totul despre Moise Guran

1.
Dacă Moise Guran era muzician, îl chema Guran Bregovici.

2.
Dacă Moise Guran era jandarm, îl chema Moise P*lan.

3.
Dacă Moise Guran era mâncăcios, îl chema Moise Gurmand.

4.
Moise Guran a avut o formaţie rock în anii 80. Guran Guran.

Topîrceanu îl bate oricând pe Bacovia, dar ghici cine are propria lui stradă în Bucureşti şi cine nu

Dacă nu ţi-a plăcut Bacovia când erai puştan, ai fost un ciudat.

N-am dreptate? Toţi am zis la un moment dat: uhuhu!, sufăr că mi se schimbă vocea sau că îmi creşte o ţâţă mai repede decât cealaltă, viaţa s-a terminat, mă încui în camera mea. Moarte, plumb, cimitir, catafalc (am paişpe ani şi nu ştiu ce e un catafalc, dar sigur e ceva profund, whatever, gen), noian de negru. Îl înţeleg pe Bacovia, coaie.

Acum, să mor dacă-l mai înţeleg pe Bacovia. Ce pana mea nu ţi-a convenit, Bacovia?

George Andone Vasiliu, cunoscut adolescenţilor ca Bacovia pentru că Vasiliu nu era suficient de tenebros, a trăit foarte mult. A luat o căruţă de premii pentru poezie. A avut mereu un loc călduţ de muncă la stat şi a primit pensie de la Uniunea scriitorilor. A fost însurat timp de 30 de ani cu o tipă care-i făcea toate mofturile de poet.

2054: o nostalgie educaţională

Mihăiţă abia dă Bacul, n-are de unde să ştie ce amintire dragă tocmai îşi face.

La ceas de seară

Podidit de melancolie, Vlăduţ reflecta asupra anilor tinereţii.

Oh, wow

Atunci am înţeles şi de ce, când eram mic, îmi spuneau că m-a adus barza în prolog.

Dozator duminical: Mix de muzică pentru grătar

Fără comentarii superflue, că se ard micii, care mie-mi plac în sânge. Cu mulţumiri către billybalkan, care are un playlist grozav.

Mă văd prăstăvălindu-mă. Mă pizmuiesc

Daraveri de boieri e o pagină de feisbuc unde exact asta facem. Ne voinicim cu sârg împotriva deficitului de boieri de pe internet. O puteţi urmări şi voi. Sau puteţi să fiţi nişte mişei şi să ţineţi cu turcii.

Musée de l’interlope

Turism cultural la Drăgăneşti-Olt: mai probabil decât credeai.

Exercițiu de imaginație: dacă fratele preşedintelui e, de fapt, un erou?

Tocmai am fost la Timișoara, unde-a fost o chermeză cu scriitori sârbi și Grbave Tange. N-am mai fost treaz de vineri. Probabil că voi fi din nou treaz la un moment dat, dar abia mâine (sau azi; e deja azi?). Până atunci pot să bat câmpii. O să-mi ia 4 ore să bat câmpii fiindcă sunt în tren şi am un minilaptop de căcat.

Habar n-am ce s-a mai întâmplat în lumea celor treji, dar știu că când am plecat era scandal. Și m-a frământat o chestie pe care am să încerc s-o expun aici, profitând de faptul că prin internet oamenii nu put a ţuică. (Noi, avocaţii diavolului, puţim de obicei a ţuică.)

Să zicem că sunt fratele unui președinte important. Să-mi spunem, de pildă, Vasile F. Kennedy. La mine vine un gangster mexican, să-i spunem Gomez Mundial.