Paştele pentru dislexici. Un mic ghid în imagini

Credeai că-i o corvoadă să recuperezi tezaurul României de la urşi? Atunci imaginează-ţi cât de naşpa trebuie să fie sărbătorile pentru doamna Grapini şi alţi creştini afectaţi de cumplita maladie. Ţi-am alcătuit chiar şi acest scurt îndrumar.

Când suferi de dislexie, de Paşti trebuie…

Şi cică la ruşi nu e totul pe dos

Poftim încă un argument invincibil.

Mi-e dor de OTV

Veţi spune: dar Vasile, îţi petreci o bună parte din zi înconjurat de televizoare! Ai unul la muncă, unul în sufragerie, unul în dormitor, două la primărie, două la şcoala de fete.

În atari condiţii, cum poate să-ţi mai fie dor de OTV? Priveşte! Aceleaşi dezbateri gâjâite între analişti scăpătaţi, pe Antene şi B1 şi RTV; aceleaşi reality show-uri halucinante şi campy pe Naţional şi Kanal şi Prima; pe Realitatea e acelaşi teleşoping la scobitori mecanice în urechi care fac “au!”. Cu siguranţă şi brazilienii ăia extatici cu mantia lui Iisus şi templul din Fundeni s-au mutat pe un alt post, trebuie doar să zapezi şi Domnul îţi va arăta calea.

Filantropica 3: Răzbunarea mâinii întinse!

Ca să încheiem ciclul, verificăm empiric cunoscuta povaţă din film.

La mica neînţelegere

Vă mai amintiţi când mi-am luat aragaz şi a fost o veritabilă saga meseriăşească? Ei bine, la un moment dat în cursul lui 2014 vreau să pun parchet în casă. La ce mă aştept:

Celebra scenă din celebrul film. Cu Mircea Diaconu

O ştiţi deja. Atâta tot că, în remake-ul ăsta de amatori, personajele îşi schimbă constant garderoba între cadre, ceea ce poate fi un pic derutant.

Barba non facit philosophum

Şi totuşi aseară, când erau la tv Dinescu şi Prigoană, ghici care părea mai om de litere.

Aţi auzit deja că facem un jurnal de ştiri inventate

Dar poate aţi uitat între timp şi trebuie să vă reamintesc. Cine-i singur acasă în fiecare sâmbătă şi duminică de la opt seara se poate uita la Ştirile Times New Roman pe Prima.

Cu o mină serioasă va prezenta ştirile, şi va semăna frapant cu Mitoşeru, Dan Badea, un băiat care-i actor şi comic şi în acelaşi timp soţul Lorei (care a făcut cu trupa ei un cover după Daminescu deci e automat super tare).

TVR 2, dă-mi reclame în timpul filmelor, te rog

Filme excelente la TVR 2 în ultima vreme. Sâmbătă am urmărit Tandreţea lăcustelor, un made-for-TV atât de prost încât fiecare secundă din el e preţioasă ca un ou Fabergé mişcător. Figuranţi care ţin ziarul cu curu-n sus, mafioţi cu vile la Snagov, teancuri de bancnote de 50.000 trase la xerox, scene de kung-fu cu Şerban Ionescu, maşini care-şi inversează poziţia între două cadre, alegorii onirice cu Vulcanii noroioşi, Lamia Beligan într-o scenă topless numai că nu-s ţâţele ei, totul fără urmă de pauză publicitară.

De parcă se grăbea cineva la TVR 2 să plece acasă, la nici un minut după bijuteria aia de film a început şi Amadeus. Muzică bună, glume cu pârţuri, faţa de tapir a gagiului care-l joacă pe Iosif al II-lea, party like it’s 1779. Ieei, mi-am spus, chiar voiam să-l revăd.

Dacă-l graţiem pe Gică Popescu, îl graţiem şi pe băiatul ăla omorât (probabil) de poliţişti?

themisStăteam ieri în redacţie mahmur şi mă uitam la teve, să văd ce perle mai scot jurnaliştii profesionişti. Acolo am văzut două poveşti naşpa, dar care au o grămadă de tâlc dacă-s povestite laolaltă.

Gigi Popescu (ok, Gică Popescu, mi s-a şoptit din spate), un gagiu care la viaţa lui a bătut o minge pe un maidan, a făcut evaziune fiscală. A comis o infracţiune. Nimănui nu-i plac impozitele, ştiu, dar legea-i lege, verdictu-i verdict şi cine fură statul fură de la noi toţi. Omul ăla mi-a băgat mâna în buzunar.

La bulău cu nemernicul de Gică!, îndrăznesc să zic, şi cred că nu zic greşit, chiar dacă nu ştiu fotbal.

Dar stai, în timp ce Gică Popescu îşi împăturea şosetele pentru Jilava, oraşul nu înmărmurea, ci îşi vedea mai departe de treaba lui.