Episodul 237: Mîţa lucreazã în publicitate

Fãrã nici o legãturã, am vãzut în preajma sãrbãtorilor o reclamã pe Etno care-a fost absolut delicioasã. Era un cântec de trei-patru minute despre Del-Ca-Mag, ceva praf cu minerale de adãugat în furajele animalelor. Era ritmat, kitsch şi mişto. Pe modelul Guţã şi vinul de Cotnari. Ştie cineva despre ce vorbesc? Unde naiba gãsesc piesa aia? Tre’ sã sun la Etno?

Nu zice pop pânã nu sari topul

Am urmãrit cu sufleu’ la gurã serialul cel nobil intenţionat al Meritoriei prin care a luat naştere un top 25 al popului românesc de la începuturi pânã aproape ieri, o muncã titanicã şi demnã de discoTEC. M-am gândit sã-i şi zic cã i-l fur ca sã-l pun la mine pe sait da’ ştiţi cum cele mai frumoase lucruri în viaţã (câştigul la loto, curcubeiele, sindromul colonului iritabil, accidentele aviatice) sunt surprize cari te izbesc în faţã pe neaşteptate.

Prin urmare, acum cã Mona şi-a finit clasamentul, îmi permit sã-l reproduc aici (daţi clic pe fiecare piesã pentru a savura savuroasa recenzie) iar eu voi plusa cu comentarii pe care le socot de cuviinţã.

Episodul 236: Mîţa şi gazul rusesc

Azi am primit un mesaj foarte important despre un mesaj foarte important. Îl dau mai departe cititorilor mei cari ştiu mai bine geologia gazelor; eu o prefer pe a lichidelor.

Se pare că Chevron a primit autorizaţie pentru exploatarea gazelor de şist în România printr-o metodă foarte periculoasă pentru mediul înconjurător, interzisă în mai multe ţări europene. Această metodă, numită fracturare hidraulică, presupune injectarea unui amestec de apă cu ~600 de chimicale, majoritatea toxice, în subsol pentru a elibera aceste gaze din zăcământ. [...] Prin urmare, vag încuscrit cu subiectul, Mîţa şi gazele.

În cãutarea pierderii de timp

Grea e viaţa şi plinã de urgie când ai atâtea de rezolvat şi dedlainurile bat la uşã!

Aşadar stãteam io mai devreme la un şpriţ, procrastinând, cum ar zice un binecunoscut cuvânt din englezã pe care îl ştim cu toţii de pe internete, şi studiam cu interes ceva ce mi se pare c-a fost primul desen animat din lume care-a fost şi color, şi cu sunet, adicã “Fiddlesticks” (1930) din seria totalmente adorabilã a lui Ub Iwerks cu Flip the Frog.

Lupii muralişti

Ar trebui sã prindã chestia asta cu twitterul proiectat pe clãdiri, a fost chiar utilã. Menţionez cã nu mi-era atât de sete da’ aşa exagereazã mas-mediile când pun titluri.

Episodul 235: Mîţa cãpitan pe Titanic

Sigur v-aţi plictisit de politicã şi a trecut suficient timp de la ultimul incident naval ca sã facem mişto şi de marile tragedii marinãreşti, nu? Miau.

Interneaţa pe rãcoare

Adicã nişte lincuri.

Sãtrãpiţi bine

M-am bucurat sã constat cum mica izbucnire n-a fâsâit, dupã cum cu pesimism prognozasem, în primele douã zile. Şi chiar dacã ieri, alaltãieri am avut chestii productive cu care sã-mi ocup timpul, am fost alãturi de voi, cei din piaţã, sufleteşte şi aşa mai departe.

Aşa cã cre’ cã disearã mã întorc şi eu în piaţã sã zic cã:

Episodul 234: Mîţa şi galeria

Nu ştiu dacã am fost vreodatã mai implicat sufleteşte în fenomenul microbistic decât când mi-am pus deşteptãtorul sã sune cu vechiul imn al FC Vaslui. Atât de energic, atât de proaspãt! Ãsta nou e de cãcat, nici nu meritã sã-l ascultaţi.

Am cunoscut mulţi bãieţi din temutele galerii de fotbal şi sunt bãieţi de treabã. Pe unii nici nu i-ai bãnui cã merg pe stadioane şi cã le place sã se batã. Mãcar le place sã se batã cu alţi oameni cãrora le place sã se batã şi cu jandarmi, a cãror meserie e sã se batã.

Manifestãri de agregare

Io-s un pacifist şi nu agreez în general bumbãceala de vreun fel dar cre’ cã sunteţi de acord cu mine cã ce s-a întâmplat asearã la Universitate e ceva ce se întâmplã zilnic într-o societate sãnãtoasã. Bãieţii cu coaie – derbedeii, vandalii, galeriile – sunt anticorpi fireşti, necesari şi utili ai societãţii civile. Salut, bãieţi.

Aceşti bãieţi cu coaie sunt fireşti, necesari şi utili nu intrând în acţiune (cã atunci e chiar naşpa) ci existând. Aşa, ca o ameninţare din umbrã, în condiţiile în care, cel puţin pe-aici, convenţia e cã doar statul are voie sã deţinã mijloace de coerciţie gen mãciuci, gaze, petarde şi pistoale, în timp ce cetãţeanul are voie sã deţinã propriile coaie, mai mari sau mai mici, şi cam atât.