Episodul 10: Mîţa admirã apusul la Veneţia

Pentru adevãraţii romantici…

Don Vito Accordeone

Ale mi-a trimis o leapşã (ştiţi voi, ca între blogãri care-s cul şi se respectã mânca-ţi-aş), iar aceastã leapşã mã-ntreabã tot felul de întrebãri dupã tiparul “dacã ai fi o tarabã în Obor, ce s-ar vinde pe tine”.

N-am sã rãspund în detaliu la toate chestiile alea doar pentru cã ştiu cã cititorii mei blazaţi şi ciufuţi nu se intereseazã pentru asemenea detalii intime. Voi zice doar atât.

Dac-aş fi un instrument muzical, aş fi cu siguranţã unul din cele trei (acum chiar patru) de mai jos.

Ep. 9: Mîţa îl comemoreazã pe regele popului

Good night, sweet prince!

Orice naş îşi are nasul

Cicã a crãpat Michael Jackson. Mare pãcat, tot respectu’ monşer, da’eu nu te-am înghiţit niciodatã şi oricum era de aşteptat. Flãcãii de la Ebay se pregãtesc pentru avalanşa de sfinte moaşte, cu preponderenţã nasuri. Te-ai fript, niggãre, acu’ te întâlneşti cu Gogol sã împãrţiţi opinii.

Aşadar, poftiţi un omagiu, pentru cã un ştift este un omagiu, dar nu de cãtre noi, ci de cãtre nişte hinduşi. Omagiul din partea Utopiei Balcanice se va lãsa un pic aşteptat. Hehe, ce cuvânt drãguţ e omagiu. Magellan, magie, magiun. Indian Thriller! Aviz: cãtaţi voi şi varianta cu “misheard lyrics”.

Episodul opt: Proto-mîţa şi alte fosile

O lungã cãlãtorie în timp, dragii Mîţei.

Mic ghid bãuturistic: Fãrã şpagã

Reinaugurãm Micul ghid bãuturistic! Pentru cã-i varã şi ştim cã vã ard mãruntaiele de dorul unei beri reci. Pentru cã noi nu gustãm mofturi cu şapte lei berea şi cocteiluri cu umbreluţã. Pentru cã fideii noştri cititori sunt nişte drojdieri. Pentru cã tu eşti un drojdier.

În cadrul acestui mic ghid lichid, am sã încerc personal sã vã prezint alternativele la “Motoare”, “cafeneaua actorilor” şi alte vãgãuni pentru gazoşi, în încercarea de a vã mântui sufletele. Prima speluncã disecatã va fi chiar cea în care aveţi cele mai mari şanse sã daţi de redacţia Utopiei Balcanice în sezonul cald.

Giurgiu, leagãnul civilizaţiei

Live blogging, mânca-v-aş. Se face c-a fost cutremur, cu epicentrul nu oriunde, ci la douãj’ de kilometri nord-vest de Giurgiu. Trei grade jumate, la adâncime de treizeci de kilometri. A confirmat seismograful de pe Mobotix, a confirmat şi EMSC-ul, au confirmat şi numeroşi panicaţi din Câmpia Românã, acest Texas autohton.

Trãiascã repartiţia echitabilã! De ce sã aibã Vrancea monopol pe hâţa-hâţa?

Dacã se mai întâmplã sã vã danseze mobilierul, apelaţi cu încredere la aceşti oameni serioşi sau la acest instrument harnic sã vã arate c-a picat casa pe voi.

Ultimele cercetãri l-au mutat mai încoace, cãtre Jilava. 3,8 grade – cam cât înregistreazã aparatul când se mai rãstoarnã câte o cãruţã cu proşti.

Episodul 7: Mîţã in da hood

Pentru ameţiţii care ajung aici cãutând pe gugãl ultima pişoarcã de melodie a foştilor La Familia, care se cheamã ceva cu undeva în Balcani. Mîţa vã respectã, homies.

Episodul şase: Hello Revelation!

Episod festiv care se explicã singur pe calea titlului.

Hamei cu temei

Dacã existã vreo industrie care sã se bucure de recesiune, sãrãcie, mizerie şi tristeţe, în mod cert este industria beuturilor refrişante cu conţinut de alcool. N-am sã le discut încã pe acestea, nu-i vremea.

Vreau doar sã-l felicit pe distinsul brand Bergenbier. Bravo, bãieţi, faceţi oficial berea mea preferatã (la economy class, bineînţeles)! Prietenii nu ştiu de ce? Pãi: