Hip-hop minitop

Acum mai multã vreme, în Imperiul Utopic al Balcaniei, înainte ca dânsul sã capete acest falic şi impudic organ de presã, am realizat un top cinci al cântecelelor penibile de pe iutub. Ei bine, îl voi recicla, transformându-l peste noapte într-un top 10.

Audiţie plãcutã, dragilor. Clic jos.

Ştiu cã era vorba sã nu calc pe tãrâmul ţiganofoniei, dar mi-am permis aceastã imprudenţã fatalã. Am acordat totuşi fenomenului manele doar ultimele trei locuri, în primul rând deoarece nu sunt un connaisseur (deci nu le pot aprecia adevãrata valoare), în al doilea rând pentru cã, personal, cred cu toatã tãria cã n-ar trebui sã le acordãm atâta atenţie.

Locul 10, adicã Premiul de consolare “Exces de mezel” revine celui mai muzical produs de carmangerie, Floriiiiiin Salam. Suntem profund îndureraţi de dispariţia de pe rafturi a soţiei sale Victoria. Rãmâi tare, prietene, îţi stau alãturi fraţii şi verişorii tãi, Sibiu, Sinaia, Turist, Mortadela şi ceilalţi jupâni ai casei nobiliare de Soia.

Florin Salam – Citesc Biblia şi plâng

Menţiunea “Bush de Veneţia” se va decerna în cadrul unei ceremonii care aduce cu genericul de la “Dallas” unui vechi prieten al Imperiului meu, ocupantul cinstitului loc 9, de meserie nimic altceva decât american, Petricã Americanu! A se nota videoclipul polivalent al cvasimelodiei “Summer time”, care poate fi în acelaşi timp film indian, reclamã corporatistã şi halucinaţia unui cocalar cu timbre de LSD lipite pe maţul intern al curului.

Petricã Americanu – Summer time

Locul 8 şi-l pune sub cur un pigmeu patriot, Babi Minune pe numele lui din bolentin. Fie vorba între noi, eu cred cã face treabã mai bunã cu imaginea ţãrii noastre decât ameţiţii care-au câştigat locul întâi, dar pentru cã sunt un xenofob mizerabil şi-un rasist condamnabil, nu i-l voi acorda. Preşcolarul tricolor, adicãtelea cu trei nuanţe de bronz, pleacã la muicã-sa numai cu Menţiunea ”Dinţi de lapte… de aur”.

Babi Minune – Made in Romania

Locul şepte – adicã Menţiunea suculentã “Robinete pentru fete” este ocupat de nimeni altul decât DJ Boroş, care face apologia dozatorului şi a lumii minunate care izvorãşte din ţuţuroiul acestuia. Evident, aceastã piesã de cãpãtâi ar merita un loc mai demn în topul penibilului, însã am ţinut cont de impactul emoţional pe care-l are şi astãzi reminiscenţa pişwasserului de la TEC, bãut din paharul comunal la un ghişeu care în afara orelor de program servea de geam la bucãtãria unei tanti. De asemenea, mi-e greu sã cred cã autorul a pretins vreodatã sã fie luat în serios, ceea ce cântãreşte mult atunci când vrei sã râdã curcile de tine.

DJ Boroş – Dozatorul

Locul 6 – adicã Menţiunea onorificã “Cariera glaciarã” – îi revine unui domn uşor corãslit de vârstã, cadru didactic spune-se c-ar fi, care-a evoluat în manierã darwinianã de la stadiul de epigon al lui Julio Iglesias (perioadã sumbrã din activitatea dânsului, care nu meritã a fi prezentatã) spre o atitudine becalicã, de proslãvire a pecuniei ca esenţã a vieţii.

Gregorio de Rumanía – Crezi cã eu n-aş vrea

Locul 5 e ocupat de tânãra formaţie transilvanã de rap Brigada AM, care promoveazã stilul Oprişan ca soluţie pentru îmbunãtãţirea vieţii “an dupã an”. Aceşti flãcãi câştigã pe bunã dreptate Menţiunea onorificã “Cincinalu-n patru clase”. Şi dacã le apreciez bine capacitatea intelectualã (or eu nu greşesc când vine vorba de oligofreni) îşi vor cãuta formaţia pe google, se vor bucura c-au gãsit-o aici şi îşi vor trece aceastã realizare în CV.

Mai mult succes anul viitor rivalilor, Brigada PM.

Brigada AM – E stilul nostru

Şi dumnezeu a zis: sã se facã locul 4 şi sã se acorde încã unui buchet de cântãcioşi în stil afro-americra, cra. Şi-a mai zis dumnezeu cã aceşti gangsteri cuvioşi vor primi din partea Împãratului nostru iubit Menţiunea Onorificã “Apã platã cu tãmâie”. Norocoşii se numesc Pocãiţii, dar nu pentru cã au fãcut poc cândva de-a lungul existenţei lor mizerabile, nici pentru cã urmeazã sã facã poc (dezamãgire în tribune), ci fiindcã flow-ul lor moralist îţi macinã rãbdarea aşa, poco a poco.

Pocãiţii -- Dezvãluiri

Ocupanta locului trei chiar face poc, dragii mei. Pentru cã este o petardã care şi-a câştigat prin trudã şi ambiţie Premiul “Educã-se dracului” pentru realizãri deosebite în eludarea şcolarizãrii. Atât.

Raluca de la Timişoara – Nu-mi pasã (fatã fatã, sigur nu se scrie “Numi”?)

Dupã lungi deliberãri de cãtre un juriu cult şi musculos, surlele şi trãmbiţele îl anunţã pe ocupantul locului 2, sensei al ridicolului, stãpân peste forţele întunecate ale umorului involuntar, doctor docent în a se face de caca, Rechinu’, zis Omul zãpezilor! Acesta meritã cu vârf şi îndesat Premiul de excelenţã în tâmplãrie “Bãtrâneţe, coaie-n beţe” pentru invenţia sa revoluţionarã, coşciugul economic, alcãtuit din decât (sic!) patru scânduri şi un cui, pe care numai forţa divinã le ţine împreunã. Se zvoneşte cã ramura funerarã a Ikea i-a propus deja un contract de milioane de dolari.

Rechinu’ – Omul zãpezilor sau ceva de genul ãsta.

Iar LOCUL UNU este, ce surprizã!, ocupat cu forţa de o piesã abia pãtrunsã pe piaţã, la care chiar tu, cititorule plãtitor de impozite, ai contribuit! Slavã ţie, om de rând, cãci fãrã strângerea ta din buci banca mondialã a penibilului, jalnicului şi pur-şi-simplu-cãcãciosului ar fi fost vãduvitã de acest monument. Marele Premiu pentru Culturã şi Onanism “The hand of choice” va fi fãcut, cum s-ar zice, poştã de cãtre Marius Moga, Aurelian Temişan, Smiley, Loredana şi o nefericitã victimã a capitalismului (sau te-ai lovit la cap, Felicia?). Imnul cufuristic al României, mesdames et messieurs!

Imnul turistic al Lenuţei Udrea