Advertisements
Utopia Balcanica

Platforma

plateforme1

Simt nevoia să vărs o avalanşă de gînduri privind ultima mea lectură (în plină sesiune… dar asta demonstrează că n-am avut timp deci am citit-o repede prin urmare mi-a plăcut; sincer să fiu n-am mai citit ceva aşa de repede, de uşor şi de captivat de la Procesul lui Kafka cu mulţi ani în urmă). Michel Houellebecq – Platforma.

Nu vă aşteptaţi la o hipermegasuperrecenzie, nu am pretenţia de aşa ceva niciodată, nici măcar nu sunt obişnuit să scriu recenzii de cărţi. De obicei mă lansez în analize mai degrabă filologice şi reci, dar aici e altceva, o impresie la cald, fără cine ştie ce spirit analitic sau obiectiv.

 

Houellebecq şochează. L-am descoperit întîmplător pe wiki la categoria persoane influenţate de Schopenhauer. Am urmărit nişte interviuri şi mi-a atras instantaneu interesul. Houellebecq şochează cu o atitudine placidă, îl caracterizează o indiferenţă de rasă, ascuţită ca trăsăturile feţei sale. Critica la adresa societăţii noastre atinge nişte corzi pe care le-am mai auzit cîntate aşa doar la Camus. Am observat ulterior că nu sunt singurul care spune asta. E o certitudine. Printre influenţele declarate ale lui Houellebecq se numără Baudelaire, deja menţionatul Schopenhauer sau Dostoievski. Logic, fără intertextualitate eşti mort astăzi. Sau?

Platforma, un roman de un pervers în limite literar acceptabile pe alocuri, ne prezintă prin ochii personajului omonim autorului o societate a anilor 2000 adaptată ideologiei şi imaginaţiei sale. Proza francezului curge fenomenal, nici n-am observat cum a trecut ora citind 100 de pagini, iar eu sunt genul de cititor care stă de obicei şi se pierde între pagini, reciteşte de cîteva ori paragrafe sau pagini.

A nu se înţelege că este o proză aerisită sau superficială. Şi Străinul lui Camus curge la fel de uşor, dar cred că diferenţa aici o face receptarea la nivel temporal. Cumva percepi un Străin din 1942 şi altcumva percepi Platforma publicată în 2001. Apropo, traducerea de la Polirom mi se pare mizerabilă pe alocuri… am eu o boală pe traducătorii ăştia. Am comparat cateva fraze de pe ici pe colo cu originalul, şi mi se par puţin denaturate (intenţionat şi inexplicabil) pe alocuri.

Revenind. Tema delicată şi aparent principală este turismul sexual. Toate recenziile cărţii bat monedă pe subiectul ăsta. Eu unul, ca un student la filologie, mă consider devenind un cititor de rasă, şi în această funcţie îmi permit să merg mai departe şi să sar peste ideea tocită că Platforma ar fi o carte despre turism sexual. Temele care pe mine m-au provocat au fost mai degrabă poziţia şi rolul omului în societate, dintr-o perspectivă existenţialistă. Este, aş îndrăzni, un Camus uşor perfecţionat, deşi timpul şi implicit faptul că e mort îi conferă compatriotului lui Houellebecq o aură aparte şi un atu relativ.

În roman abundă (sau le-am reţinut eu mai bine) pasajele de reflecţie, ba chiar am rămas cu impresia că le domină pe cele de dialog în unele capitole. Acest personaj mediocru, alienat şi simpatic prin sinceritatea sa îşi dă seama, cu mijloacele proprii de analiză, de pîrghiile societăţii şi practică o critică oarecum distantă şi neutră pînă spre ultimele pagini, care dau pe afară de existenţialism  şi în care personajul explodează, de anticipat oarecum după 300 de pagini de păreri dure, sincere, şocante dar învelite într-o membrană a pasivităţii.

Houellebecq rosteşte sentinţe în ceea ce priveşte relaţiile interumane (pe lîngă părerea şocant de libertină pentru unii privind prostituţia, se află şi o definiţie foarte frumoasă a căsătoriei pe undeva prin roman…), ierarhii sociale, rase şi probleme antropologice, rolul relativ al fiecărui om în societatea-hibrid de azi şi nu în ultimul rînd religia (în mare parte critică dură la adresa islamului, dar nu numai; un cititor fin însă va repera şi balansul spre obiectivitate).

Te rog să iei tot ceea ce am scris mai sus ca pe o provocare la a-l citi pe Michel Houellebecq din partea unui iubitor mofturos de literatură. Cărţi mai bune decît asta (din anumite perspective; valoarea în artă e subiectivă totuşi) ai citit şi vei citi, au fost, sunt şi vor fi, nu vreau să ridic osanale romanului, dar ideea de bază este că merită atrasă atenţia asupra unui scriitor contemporan de mare valoare, pentru că ducem mare lipsă de aşa ceva. Persoanele prea pudice pentru pasajele erotice, cele care îl consideră pe Camus prea sfînt ca să semene cineva cu el sau cele care chiar nu ştiu cine este Camus, pot să ignore totul. Ştiu… fraza asta trebuia să stea la început. În încheiere, un citat interesant.

C’est dans le rapport à autrui que l’on prend conscience de soi ; c’est bien ce qui rend le rapport à autrui insupportable.

shareuri

Pupila diletantă

Advertisements

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Advertisements

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
Alte articole!
Acum mai multă vreme, în Imperiul Utopic al Balcaniei, înainte…
shareuri