Hamei cu temei

Dacã existã vreo industrie care sã se bucure de recesiune, sãrãcie, mizerie şi tristeţe, în mod cert este industria beuturilor refrişante cu conţinut de alcool. N-am sã le discut încã pe acestea, nu-i vremea.

Vreau doar sã-l felicit pe distinsul brand Bergenbier. Bravo, bãieţi, faceţi oficial berea mea preferatã (la economy class, bineînţeles)! Prietenii nu ştiu de ce? Pãi:

Produsul în sine nu mai are “buchetul” ãla incert, când de drojdie din fundul cazanului, când de struguri. Eticheta berii e de un oareşcare bun gust şi şi-a pierdut oribilul galben ţipãtor care mã ducea cu gândul numai la fotbal şi la cât de şchiopi sunt românii noştri şi la Piţurcã şi la Mutu şi la Sulea spãtarul şi visam urât şi nu mã mai veseleam.

Iar tricourile pe care le daţi cadou bãutorilor-de-multã-bere sunt în sfârşit purtabile. Culoarea-i haioasã, guleraşul e tip polo şi logoul (brodat de-o bunicuţã mecanicã) nu aratã dupã prima spãlare ca un gãinaţ prelins.

Toate argumentele cele de mai sus, coroborate cu faptul cã Ursus şi prietenii lui de la South African Breweries au cãpãtat un gust de piliturã de fier clocitã iar berile Carlsrom stagneazã, ei bine, toate argumentele cele de mai sus indicã o revoluţie a berii.

P.S. sticla de Ciuc: aşa da. Sticla de Skol: aşa nu, decât dacã într-adevãr mizezi pe identificarea produsului tau cu un falus.

P.P.S. savanţii prevãd, în mod trist şi fatal, hegemonia berilor la 0,33, în dezavantajul celor adevãrate. Prin prezenta, reprezentând bãrboşii pletoşi pãroşi însetaţi, deplâng aceastã decizie crudã a masoneriei globale.