Hamei cu temei

Dacă există vreo industrie care să se bucure de recesiune, sărăcie, mizerie şi tristeţe, în mod cert este industria beuturilor refrişante cu conţinut de alcool. N-am să le discut încă pe acestea, nu-i vremea.

Vreau doar să-l felicit pe distinsul brand Bergenbier. Bravo, băieţi, faceţi oficial berea mea preferată (la economy class, bineînţeles)! Prietenii nu ştiu de ce? Păi:

Produsul în sine nu mai are “buchetul” ăla incert, când de drojdie din fundul cazanului, când de struguri. Eticheta berii e de un oareşcare bun gust şi şi-a pierdut oribilul galben ţipător care mă ducea cu gândul numai la fotbal şi la cât de şchiopi sunt românii noştri şi la Piţurcă şi la Mutu şi la Sulea spătarul şi visam urât şi nu mă mai veseleam.

Iar tricourile pe care le daţi cadou băutorilor-de-multă-bere sunt în sfârşit purtabile. Culoarea-i haioasă, guleraşul e tip polo şi logoul (brodat de-o bunicuţă mecanică) nu arată după prima spălare ca un găinaţ prelins.

Toate argumentele cele de mai sus, coroborate cu faptul că Ursus şi prietenii lui de la South African Breweries au căpătat un gust de pilitură de fier clocită iar berile Carlsrom stagnează, ei bine, toate argumentele cele de mai sus indică o revoluţie a berii.

P.S. sticla de Ciuc: aşa da. Sticla de Skol: aşa nu, decât dacă într-adevăr mizezi pe identificarea produsului tau cu un falus.

P.P.S. savanţii prevăd, în mod trist şi fatal, hegemonia berilor la 0,33, în dezavantajul celor adevărate. Prin prezenta, reprezentând bărboşii pletoşi păroşi însetaţi, deplâng această decizie crudă a masoneriei globale.