Stilou, adică în stilul oului

Nu-i un secret, lucrez la încă o cărticică de poezii. N-are încă titlu. Are poezii. Murdar de tuş pe deşte şi-n vârful nasului, vă prezint câteva din micile timbre care o vor orna. Pentru că va fi ornată cu timbre. Voi trânti poate pe-aici şi nişte versuri dintr-însa, mă bazez pe faptul că nu toată lumea a răsfoit pe îndelete vechiul meu jurnal.

Mai multe detalii nu dau, se cheamă că vă ţin în suspensie. Să fie într-un ceas nebun!

Sculamentul european

Demn de literatura ieftină sau de filmele de pe Hallmark: păstorul care se plângea acum câteva luni că n-are cu cine juca table în puşcărie ne reprezintă interesele în Europa.

La aşa tată, aşa votată

Elena! Tu, fată!

Organul de gaze, tărie şi gazetărie “Utopia Balcanica” te felicită pentru fulminantele tale succesuri în aceste alegeri. Ai dovedit în mod elocvent că peste patru la sută din tinerimea României s-a regăsit, la un moment dat, în tine, şi ai adus mare cinste numelui pe care-l porţi, care a dat numai savante de talie mondială.

Aici sunt Balcanii dumneavoastră

Platforma

Simt nevoia să vărs o avalanşă de gînduri privind ultima mea lectură (în plină sesiune… dar asta demonstrează că n-am avut timp deci am citit-o repede prin urmare mi-a plăcut; sincer să fiu n-am mai citit ceva aşa de repede, de uşor şi de captivat de la Procesul lui Kafka cu mulţi ani în urmă). Michel Houellebecq – Platforma.

Nu vă aşteptaţi la o hipermegasuperrecenzie, nu am pretenţia de aşa ceva niciodată, nici măcar nu sunt obişnuit să scriu recenzii de cărţi. De obicei mă lansez în analize mai degrabă filologice şi reci, dar aici e altceva, o impresie la cald, fără cine ştie ce spirit analitic sau obiectiv.

Hip-hop minitop

Acum mai multă vreme, în Imperiul Utopic al Balcaniei, înainte ca dânsul să capete acest falic şi impudic organ de presă, am realizat un top cinci al cântecelelor penibile de pe iutub. Ei bine, îl voi recicla, transformându-l peste noapte într-un top 10.

Audiţie plăcută, dragilor. Clic jos.

Ştiu că era vorba să nu calc pe tărâmul ţiganofoniei, dar mi-am permis această imprudenţă fatală. Am acordat totuşi fenomenului manele doar ultimele trei locuri, în primul rând deoarece nu sunt un connaisseur (deci nu le pot aprecia adevărata valoare), în al doilea rând pentru că, personal, cred cu toată tăria că n-ar trebui să le acordăm atâta atenţie.

Falus şi uz de falus

Cu dedicaţie domnului Duda. Cum ne redactăm CV-ul când punem la cale o candidatură d-aia groasă.

Comunicat important

Prooroc around the clock

Vin alegeri. UE nu e o adunătură de tâmpiţi. De-aia nici nu acordă cine ştie ce autoritate unicului ei organ ales de popor sau, cum se zice la case mai mari, de pulime. Parlamentul Europei, plin de “creştini şi patrioţi”, va întrprinde numai acţiuni de importanţă capitală precum stabilirea procentului de soia permis în parizer. Ceea ce e grozav. Pentru că au trecut cei douăzeci de ani ai lui Brucan, deci lucrurile încep să se clatine, şi pentru că votul cenzitar nu mai are nici o şansă într-o lume democratică unde vocea lui Gogu de la cazane cântăreşte cât toate doctoratele unui academician de vază. Asta e România utopică care ne aşteaptă. Dixit Nostradamus.

In Boc signo vinces

Până una alta, fiindcă am eu ce am cu clujenii şi fiindcă avem cel mai de căcat guvern din ultimii patru mii de ani, eu îl vreau pe Ciorbea înapoi.