Advertisements
Utopia Balcanica

Posibilitatea unei insule

25_ileNa că am terminat şi ultimul roman al lui Houellebecq şi nu se poate să nu zic ceva şi despre ăsta. Un SF într-o formă foarte interesantă care, la fel ca şi Platforma, pune nişte probleme ce ne reprezintă pe noi, oamenii secolului XXI. Avem de-a face cu o pendulare propriu-zisă între prezent şi viitor – naratorul îşi povesteşte viaţa, iar între capitolele istorisirii lui se intercalează părerea urmaşilor săi “clonaţi” din viitorul îndepărtat, reacţia fiecăruia la povestea omului originar acestui şir de indivizi. Zic în ghilimele clonaţi pentru că nu e vorba de o clonare cum ne-o imaginăm noi. Nu se pune problema de creştere şi maturizare. După moarte omul revine într-un corp matur. Mai multe explicaţii în această privinţă sunt de găsit în carte.

Vreau să insist puţin asupra formei. Alternanţa asta între prezent şi viitor, între fragmente de roman biografic şi SF, dă naştere unor poduri, unor relaţii cauzale ce devin foarte practice, pentru că aflăm treptat şi fin dozat, cu suspans chiar, în prezent cum s-a format lumea din momentul viitorului. Iar în contextul unui roman în care ne este prezentată o ipotetică direcţie de dezvoltare a speciei umane, acest procedeu de întrepătrundere a planurilor temporale provoacă multe multe gînduri şi idei, este un mijloc ideal de a stîrni reflexia privind temele fundamentale ale operei. Că tot le-am menţionat acum…

Temele pe care le abordează Houellebecq sunt în linii mari cele care îl inspiră să scrie şi Platforma natura umană şi religia ca o consecinţă a acesteia. Modul în care Houellebecq îşi plasează personajul în societate este, cum era de aşteptat, unul foarte nietzschean, aspru critic şi cinic. Dar personajul lui Daniel din Posibilitatea unei insule are un farmec aparte în comparaţie cu cel al lui Michel din Platforma. Am putea vorbi despre o maturizare a eului din proza francezului. Meditaţia şi spiritul analitic al persoanei I specifice acesteia, pasajele în care croşetează filozofií mai mult sau mai puţin mărunte, momentele de lamentare sau răzvrătire prind o altă valoare în lumina acestui roman. Şi ca să argumentez, revin inapoi la formă. Avatarele, urmaşii, alter egourile lui Daniel din viitor sunt nişte personaje placide, supraevoluate, la care sentimentul se metamorfozează în spirit analitic, în raţiune, într-un determinism ascuţit. Şi tocmai această retrospectivă distantă, acest unghi nou oferit cititorului prin valenţa SF a romanului, pune personajul principal, cel din prezent (marea majoritate a celor peste 400 de pagini relatează povestea lui Daniel1) într-o lumină mai neutră, mai matură, chiar dacă îl minimizează ca fiind subdezvoltat (uman). Pot concluziona doar că am constatat o ascuţire a simţurilor critice ale francezului prin acest roman, şi nu pot decît să-l recomand cel puţin cu aceeaşi căldură cu care am recomandat Platforma. În recenzia asta am încercat să evit pe cît posibil spoilere, deci savoarea lecturii încă vă aparţine pe deplin. Enjoy!

Entré en dépendance entière,
Je sais le tremblement de l’être
L’hésitation à disparaître,
Le soleil qui frappe en lisière

Et l’amour, où tout est facile,
Où tout est donné dans l’instant ;
Il existe au milieu du temps
La possibilité d’une île

shareuri

Pupila diletantă

Advertisements

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Advertisements

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
Alte articole!
Pentru adevăraţii romantici...
shareuri