Mic ghid bãuturistic: Library

V-am promis mai multe alternative la Curtea berarilor, Şandramaua pescarilor, Iurta mongolilor şi celelalte urbãnoşenii nejustificate din buricul târgului. Cum ne-a tâmpit de tot musonul ãsta vietnamez care ţine de câteva sãptãmâni bune, bãnuiesc cã nu muriţi dupã terasele mari şi aerisite. Spelunca despre care vom vorbi acum n-are decât o terasã mititicã.

E un veritabil hot-şpot al drojdierimii utopic-balcanice de vreo trei ani de zile.

Se cheamã Library şi-i un mic stabiliment de cartier pe strada Cãluşei, numerele 3-5. Adicã unde se întretaie calea Moşilor cu Dacia, Eminescu şi Traian, în spatele blocului cu patiseria Ana şi şlapii fiţoşi de la Converse.

Cele ce urmeazã vor face un mega-pamflet, în nici un caz vreun soi de reclamã, fiindcã promovarea pã internet “ar aduce tot felul de ciudaţi pe-aici”, ca sã-l citez pe domnul responsabil de aceastã bodegã.

Localu-i intim şi obscur, decoru-i auster, cu tente de improvizaţie iar atmosfera-i de familie. Dupã douã-trei vizite vei fi deja un bun cunoscãtor al coloraturii locale, în jurul tejghelei muşteriii fideli fiind cam aceiaşi, fiecare în felul lui un Barney din Simpsons. De dragul discreţiei n-am sã divulg numele “vedetelor” care frecventeazã acest stabiliment. Da’ dacã le-aş divulga, i-aţi gãsi pe gugãl sau i-aţi cunoaşte din cârciumi de tristã amintire din categoria Jack (pe unde, fie vorba între noi, n-am cãlcat, cã prea îl ridicau puţoii în slãvi!).

Evident, cârciuma atrage tot felul de liceeni “rebeli” din zonã ori bronzaţi dubioşi de Obor, da’ ce sã le faci, trãim într-o ţarã liberã.

În funcţie de câtã lume se trãscãneşte în seara respectivã, Library poate deveni discotecã de zbânţuialã, caz în care se încing hore, se leagã prietenii, se sparg pahare şi se murdãreşte buda (aceasta, fie vorba între noi, nu-i o bijuterie, da’ dacã vrei bideu electronic şi hârtie parfumatã pune-ţi tu la tine acasã). Pe timp de noapte, uşa se încuie, nimeni nu mai intrã iar tãmbãlãul are loc ca între prieteni.

Muzica e rock, blues & co., deosebit de plãcutã , cu ocazionale scãpãri în funcţie de dispoziţia barmanului şi a maselor populare: de la nostalgicele Sarmale reci, trecând prin Rammstein şi alţi compozitori clasici, pânã la “Puşca şi cureaua latã” când cheful e încã-n toi la trei dimineaţa.

Cât despre preţuri, dânsele au crescut tare mult în ultima vreme (e crizã, neicuşorule!) dar au rãmas tolerabile pentru un local central, adicãtelea dai cinci lei pentru un urs, un stejãrel, un Tuborg. Deşi la faţa locului fetele trag la metrul de Pancha (35 lei) iar eu la cinzeaca de Zaraza*** (5 lei) stinsã c-un Cico.

Genul localului: de cartier, cu uşoarã tendinţã de bar de roacãri.

Pluşi:
- amplasamentul, în spatele blocurilor, departe de balamuc.
- muzica simpaticã, ineditã sau pur şi simplu potrivitã momentului.
- serile şi nopţile când toatã lumea cunoaşte pe toatã lumea.

Plusminuşi:
- “deschidem când putem, închidem când avem chef”.
- buda: existã, îşi face treaba (te pişi în ea), da’ nu-i chiar tronul lui Ludovic al XIV-lea.

Minuşi:
- varietatea restrânsã de beri.
- marele televizor cu plasmã, etern ucigaş de conversaţii.

Şi poate împreunã vom reuşi sã-i convingem pe oameni sã reinstaureze seara de karaoke. Hit me baby, one more time!