Episodul 14, prima parte: Ciao gatto!

Mîţa îşi face un nou prieten şi cãlãtoreşte în ţara lui îndepãrtatã. Oare ce-are sã se întâmple mai departe?

Episodul 13 (cu noroc): Mîţa pe Muntele Mãslinilor

Un pic de ironie înainte ca totul sã o ia la vale pentru Iisus. P.S. Mi-a fost lene sã fac mãslini.

N-ai trãit dacã n-ai citit acest anunţ

Auf der anderen Seite (2007)

Fatih Akin este un regizor cu o evoluţie extrem de bruscă, dacă privim pe axa Im Juli – Gegen die Wand – Auf der anderen Seite. Mai întîi un film simpatic, jucăuş aş spune, apoi unul energic, unde intervine elementul tragic într-o fază incipientă, şi la urmă filmul matur, în care toate ideile sădite înainte, inclusiv tragicul atît de specific, îşi găsesc floarea. Auf der anderen Seite este un film care ne spune cît de puţin de cunoaştem unii pe alţii, un film care ne pune pe gînduri privind relaţiile interumane în general (prin exemplul relaţiei clişeu nemţi-turci), modul în care le gestionăm, balansul între egoism şi altruism şi valoarea credinţei (de orice fel) în aceste raporturi.

Mic ghid bãuturistic: Library

V-am promis mai multe alternative la Curtea berarilor, Şandramaua pescarilor, Iurta mongolilor şi celelalte urbãnoşenii nejustificate din buricul târgului. Cum ne-a tâmpit de tot musonul ãsta vietnamez care ţine de câteva sãptãmâni bune, bãnuiesc cã nu muriţi dupã terasele mari şi aerisite. Spelunca despre care vom vorbi acum n-are decât o terasã mititicã.

Pellea ursului din pãdure

Acum fix doi ani fãrã o sãptãmânã, exact acelaşi Amza rãsãrea din paginile jurnalului meu. Sub acelaşi titlu. E cineva pe-aici care-şi aduce aminte?

Episodul doişpe: Mîţa mântuirii neamului

Ne-am întors! Utopia Balcanica e pe roate din nou, cu mai mult spor ca întotdeauna. Pânã se finesc despachetatul, trezitul din mahmurealã et co., Mîţa.

Ne luãm lumea-n cap

Lume, lume! Jupânii Utopiei Balcanice, anume domnul diletant & subsemnatul, purced la noapte alãturi de încã trei vajnici drojdieri într-o aventurã frumoasã şi cultã pe traseul Bucureşti – Timişoara – Treviso – Vicenza – Venezia şi retur! Ghici ce înseamnã asta. Exact, s-ar putea sã luãm o pauzã, s-ar putea sã nu, zãu cã depinde de cum o sã fie vremea şi cât internet o fi pe plaiurile broscarilor. De vineri-sâmbãtã încolo Mîţa cu î din i revine în post, deci nu disperaţi.

Radioul şi viţelul

Radiofili? Bãnuiesc cã sunteţi. Şi pentru cã sunt o vedetã de talie intergalacticã, mondialã şi trans-globalã, vã intereseazã foarte mult ce ascult zilnic şi îmi veţi lua de bune toate recomandãrile.

Iatã, deci, un micuţ teanc de trimiteri spre FM şi spre onlain pentru oricine gustã exact muzica pe care o gust şi eu. Pe-un radio National Panasonic din anii 70, cum o gust şi eu.

Foto

Pentru că Oana nu scrie, ci doar face poze, îi mediez eu pozele către Utopie. Dacă vă plac, o să mai pun. Deocamdată trei poze care mi-au plăcut mie personal cel mai mult, trei momente surprinse în Piaţa Constituţiei la B-FIT in the Street.