Episodul 14, prima parte: Ciao gatto!

Mîţa îşi face un nou prieten şi călătoreşte în ţara lui îndepărtată. Oare ce-are să se întâmple mai departe?

Episodul 13 (cu noroc): Mîţa pe Muntele Măslinilor

Un pic de ironie înainte ca totul să o ia la vale pentru Iisus. P.S. Mi-a fost lene să fac măslini.

N-ai trăit dacă n-ai citit acest anunţ

Auf der anderen Seite (2007)

Fatih Akin este un regizor cu o evoluţie extrem de bruscă, dacă privim pe axa Im Juli – Gegen die Wand – Auf der anderen Seite. Mai întîi un film simpatic, jucăuş aş spune, apoi unul energic, unde intervine elementul tragic într-o fază incipientă, şi la urmă filmul matur, în care toate ideile sădite înainte, inclusiv tragicul atît de specific, îşi găsesc floarea. Auf der anderen Seite este un film care ne spune cît de puţin de cunoaştem unii pe alţii, un film care ne pune pe gînduri privind relaţiile interumane în general (prin exemplul relaţiei clişeu nemţi-turci), modul în care le gestionăm, balansul între egoism şi altruism şi valoarea credinţei (de orice fel) în aceste raporturi.

Mic ghid băuturistic: Library

V-am promis mai multe alternative la Curtea berarilor, Şandramaua pescarilor, Iurta mongolilor şi celelalte urbănoşenii nejustificate din buricul târgului. Cum ne-a tâmpit de tot musonul ăsta vietnamez care ţine de câteva săptămâni bune, bănuiesc că nu muriţi după terasele mari şi aerisite. Spelunca despre care vom vorbi acum n-are decât o terasă mititică.

Pellea ursului din pădure

Acum fix doi ani fără o săptămână, exact acelaşi Amza răsărea din paginile jurnalului meu. Sub acelaşi titlu. E cineva pe-aici care-şi aduce aminte?

Episodul doişpe: Mîţa mântuirii neamului

Ne-am întors! Utopia Balcanica e pe roate din nou, cu mai mult spor ca întotdeauna. Până se finesc despachetatul, trezitul din mahmureală et co., Mîţa.

Ne luăm lumea-n cap

Lume, lume! Jupânii Utopiei Balcanice, anume domnul diletant & subsemnatul, purced la noapte alături de încă trei vajnici drojdieri într-o aventură frumoasă şi cultă pe traseul Bucureşti – Timişoara – Treviso – Vicenza – Venezia şi retur! Ghici ce înseamnă asta. Exact, s-ar putea să luăm o pauză, s-ar putea să nu, zău că depinde de cum o să fie vremea şi cât internet o fi pe plaiurile broscarilor. De vineri-sâmbătă încolo Mîţa cu î din i revine în post, deci nu disperaţi.

Radioul şi viţelul

Radiofili? Bănuiesc că sunteţi. Şi pentru că sunt o vedetă de talie intergalactică, mondială şi trans-globală, vă interesează foarte mult ce ascult zilnic şi îmi veţi lua de bune toate recomandările.

Iată, deci, un micuţ teanc de trimiteri spre FM şi spre onlain pentru oricine gustă exact muzica pe care o gust şi eu. Pe-un radio National Panasonic din anii 70, cum o gust şi eu.

Foto

Pentru că Oana nu scrie, ci doar face poze, îi mediez eu pozele către Utopie. Dacă vă plac, o să mai pun. Deocamdată trei poze care mi-au plăcut mie personal cel mai mult, trei momente surprinse în Piaţa Constituţiei la B-FIT in the Street.