Căile Feraţi-vă de măgăruş

Băi, à propos (voi scrie în continuare “apropo” nu fiindcă mi-ar plăcea, ci fiindcă combinaţia de taste care-mi dă accentul de pe A necesită prea mult contorsionism digital pentru ora patru dimineaţa)…

Apropo de ce? Apropo de faptul că am fost mai devreme cu CFR-ul la mare – preţ de şase ore, cu chitara-n poală, ghiozdanu-n cap şi şi călare pe geamantanul Mnezău-ştie-cui.

Cine ‘pchizda mă-sii mai suportă mersul cu trenul? Cândva era grozav, era adorabil şi sublim. Cândva, trenul avea într-însul spaţiu suficient pentru bagaje, nu numai pentru juma’ de cur anorexic şi-o poşetă cu farduri. Cândva, scaunele nu erau făcute din ciocane de şniţele reciclate.

În acea epocă de nostalgă amintire, nu te admonesta nici un naş morcovit că-ţi aprindeai un lemeu roşu la geam. Şi te simţeai în armonie cu universul chiar şi fără indispensabila întârziere garantată de minim patruş’cinci de minute per escapadă până-n halta Cernica.

Apropo şi de lemeul roşu… La fraţii moldoveni de peste podul cu flori, tabacu-i de cinci ori mai ieftin. Când n-are să mai fie contrabandă, lumea va fi tristă ca-n 1984. Orwell-1984, nu Olimpiada-de-la-los-Angeles-1984. Vivat contrabanda şi fericirea pe care o aduce, mai multă decât are să aducă vreodată cu sine orice mare om de stat, orice Udre, orice Băsească şi orice naş “dupe” tren. În noaptea asta vă urăsc, leprelor, în noaptea asta vă suflu fum în faţă, să faceţi cancer de mâna a doua la ileon, duoden, jejun, cec, colon şi rect! Şi la maţ şi la cur!

Nu, nu m-a supărat nimeni, voiam doar să vă arăt că mai ştiu să scriu, că desenele animate cu Felix nu jignesc pe nimeni şi Mîţa e făcută în Paint deci neluabilă în serios.