Veni, Videle, vici
Pus de Vasile la 9 August 2009 în Elucubraţii
Plecat-am nouã-n Bolintin şi cu Vasile zece! Pentru cã aveam chef de-un grãtãrel în zãvoi, ca gospodarii burtoşi. Dispuneam de: una flotilã impresionantã de douã maşini, vreo patruzeci de beri, cãrnuri cât sã hrãneascã o iurtã ticsitã de mongoli, moralul sus şi vreme excelentã.
Cãlcând pedala pân’ la podea, am zburat peste delfinii negri ai Ciorogârlei (în altã ordine de idei, ştiţi ce interesanţi sunt delfinii de Gange şi cei de Amazon?) şi peste Sãbãrelul atât de drag lãutarilor. Apoi, în ciuda tuturor semnelor încurajatoare pe care ni le dãdea mama naturã, la podul de peste Argeş ne-am împiedicat. Nu de faimosul ţigan cu subwoofer in loc de portbagaj pe Tico, ci pur şi simplu de mormane de gunoi. Şi atunci am improvizat – graţie lui Tudor – un al cincilea plan de rezervã, anume sã-i vizitãm pe amicul M. şi pe frate-sãu… în judeţul de alãturi, la Videle.
Şi nu oriunde la Videle, ci în însãşi Gara Videle, popas pentru garniturile de Veneţia şi pentru cele de Istanbul! Pentru cã sus-numiţii se îngrijesc cu succes tocmai de bodega din garã.
Acolo am fost aşteptaţi cu braţele deschise, în mieunatul unei cohorte de Mîţe mici pe post de marş triumfal. Grãtarul dogorea, rãchia era din partea casei şi cheful a fost în toi pânã la lãsarea serii, când a trebuit s-o tulim discret, cã venea tanti şefa. În meniu: cârnaţi de porc, cârnaţi de oaie, bulane şi piepturi de pui, mititei picanţi cu muştar de Tecuci, cartofi copţi în staniol, cartofi copţi fãrã staniol, ciuperci umplute cu picioare de ciuperci, unt şi usturoi. Şi o zãmoasã, proaspãtã salatã de varã.
Apoi am şezut în cur pe calea feratã, am bãut Ciucaş şi am aşteptat sã vie trinu’ sã ne aplatizeze bãnuţii.
Dragi cititori, nimic nu e mai utopic-balcanic, mai înrãdãcinat în huma mustindã a Moldovalahiei şi mai aproape de ceea ce unii ar putea numi dumnezeu decât gara unui orãşel de provincie. Câinii sunt şchiopi, paporniţele sunt în carouri, buruiana-i pânã la brâu, silozul din zare zici cã-i stupul unei dictaturi orwelliene şi totul, totul pute a poezie şi a bãuturã alcoolicã “Gaşca” (21°). Pe bazã de alcool.
O dupã-amiazã în visul meu de-o viaţã.
P.S. Poliţia Ruralã existã ca sã poatã şi jandarmii sã facã bancuri.
