De la Merţan la Logan

Din seria şi Decebal conducea Dacia. Iaca revin şi eu pe scena balcanică şi vă ofer interesanta părere a nemţilor despre minunatul şi omniprezentul Logan, acest rod al simbiozei ineficacităţii şi absurdului româno-franceze în materie de design.

Materialele (citate cursiv) sunt preluate pe bucăţi din Die Zeit Online şi traduse şi adaptate pe unde a fost nevoie de către mine.

Un prim compliment subtil vine chiar în comentariul la fotografia splendorii pe patru roţi: Cel ce va dori să-şi sublinieze personalitatea prin intermediul maşinii sale, va trebui să se decidă pentru un alt model. Ceea ce îmi aminteşte de DACIA Daca Ai Cap Ia-ţi Alta sau – de ce nu – Dacă Ai Coaie Ia-ţi Asta. Că tot vorbeam de coaie – Mai tîrziu – un test e totuşi un test – am atins pe suprafaţă plană 173 de km/h. Mai tîrziu citesc că 1.4 MPI-ul atinge o viteză maximă de 162 km/h. Să înghit în sec sau să fiu mîndru?

Vedeta articolelor despre Dacie este cel despre semnalizatoare. Zice aşa: În principiu nu a înţeles încă nici un producător auto cum se proiectează şi implementează semnalizatoare estetice şi totuşi practice. (…) Confuz, am urcat a doua zi într-o Dacie Logan, protestînd, în orice caz. Cînd am văzut maşina, m-a bufnit rîsul şi m-am gîndit: da, foarte amuzant, dar maşina pentru test unde este? Această Dacia arată exact aşa, cum desenează copii de patru ani maşinile.

M-am urcat aşadar în cele din urmă în maşină, am demarat şi înainte de următoarea intersecţie am declanşat semnalizatorul. M-a speriat în aşa hal că era să opresc motorul, pentru că am auzit un sunet cum nu mai auzisem niciodată. Suna ca un puber cu vocea în schimbare care încearcă să fredoneze Alle meine Entlein (n. t. cîntec pentru copii – clic aici). Era sunetul semnalizatorului, şi nu era deloc mai bine cu fiecare viraj pe care îl luam. Era mai rău. La a cincea intersecţie mi-a trecut prin cap, că noua modă de a nu da semnal s-o trage de la faptul că şoferii au de-a face la semnalizare cu sunete groaznice ca acesta.

Alt redactor, posesor al maşinii noastre, mîndrie naţeonală: Este vorba de comenzile neobişnuite: de fiecare dată opresc semnalul chiar înainte să virez – ticăiala mă calcă pe nervi. Apoi dibui primele două zile pe la comanda de ştergător, pînă îmi dau seama că fereastra din spate nici nu are de fapt aşa ceva. Şi pînă azi îmi vine, din cauza motorului zgomotos, să schimb viteza la 110 km/h. Din păcate îmi dau seama că merg deja într-a cincea.

Concluzii… nu era destul de rău să poţi face mai multe bancuri cu Dacia decît cu Bulă, acum e preluată de ceva amar de ani de un producător vestic, dar şi ce producător. Unul care (exact ca şi conaţionalii săi producători auto) pun claxonul pe semnalizator în loc de volan şi proiectează în general nişte comenzi de parcă vor să te provoace să citeşti neapărat manualul din scoarţă-n scoarţă înainte să poţi pleca de pe loc, şi nişte forme de zici că au secţionat diagonal pe ici pe colo cu satîrul o halcă de lut.

Uitaţi-vă la Skoda – pe vremuri concura la bancuri cu Dacia. Şi acum este o maşină impecabilă. De ce? Păi cine nu ştie, să verifice cine anume a preluat Skoda. Şi apoi să îşi dea seama şi de ce redactorii acelui ziar au tot dreptul sa critice Dacia cum o fac. Este mai dergabă o axiomă decît un clişeu – o singură naţie în lumea asta ştie să facă maşini cum trebuie.

P.S.: Cică în oferta de Dacie pe care a consultat-o musiu redactorul scria la facilităţi speciale “spaţiu de depozitat în interiorul uşii” ceea ce îmi aminteşte de vechea opţiune pe Dacii – “oglindă dreapta”.

P.P.S.: Care dintre voi confirmă faptul că noua emblemă Dacia arată ca un desfăcător de bere? Mi-ar plăcea să aud şi că e funcţional.