Toxiinfecţie la picior de lemn

Jitanii de pe strada Traian – mai încoace de Hală, pentru connaisseuri – benchetuiesc de două seri încoace, aparent cu ocazia unui parastas. Nu c-aş avea eu ceva împotrivă că au ei ocazii de parastas (departe de mine această idee), da’ nene… în stradă?

Sumar: corturi, mese întinse ca-n cele mai pitoreşti orgii romane, şpriţuri, berici, aur, zdrăngăneală, totul pentru cca. două sute de burţi, pe trotuarul şi carosabilul unei artere principale, cu poliţaii de mână şi câte-un autobuz răzleţ chinuindu-se să se strecoare. La două staţii de piaţa Unirii.

Frumoasă-i viaţa la Bucureşti, unde pe toate străzile melodiile cântă.

Episodul 17: Mîţa se înţelege cu câinii vagabonzi (bonus: the making of…!)

Viaţa în Bucureşti e din ce în ce mai frustrantă, iar unii oameni încă susţin că aceste cisterne portabile de turbare şi ciumă au un sufleţel adorabil.

Veni, Videle, vici

Plecat-am nouă-n Bolintin şi cu Vasile zece! Pentru că aveam chef de-un grătărel în zăvoi, ca gospodarii burtoşi. Dispuneam de: una flotilă impresionantă de două maşini, vreo patruzeci de beri, cărnuri cât să hrănească o iurtă ticsită de mongoli, moralul sus şi vreme excelentă.

Paintastic: Triptic cu Mîţe legendare

“Vasile, Vasile, cât de departe vei merge în utilizarea acestui program rudimentar şi de căcat? Fă şi tu Mîţa în fotoşop, ia-ţi tabletă, semnează-mi şi mie ţâţa, meet me backstage!”

Sună a nume de formaţie emo? Nu e. Această serie, care dovedeşte elocvent că MS Paint are sula mai mare decât fotoşop, va fi îmbogăţită ocazional, în paralel cu Mîţa cea de toate zilele.

Episodul 16: Mîţa şi stihiile

Mîţa ajunge la o concluzie. Trăiască Mîţa şi concluziile!

Gin and tectonic

Ce te legeni, crusto? De la hâţâneala asta încoace, planetei cred că-i iese un furuncul în dreptul ţării noastre: avurăm chiar o serie de patru cutremuraşe (pe 24, 25 şi 27), unul pe la Buzău şi restul de Vrancea, de-alea adânci, le ştiţi voi.

Ăsta de-acu’ cinci minute, în schimb, a venit din largul Mării Negre, de undeva de după Varna. Se bănuiesc între patru şi cinci grade. Tsunami!!!

Adăugire ulterioară: cum de nu mi-am dat seama? Mare! Cutremur! E Jack la Doi Mai şi s-a împiedicat de vreo ancoră de cort.

Mic ghid băuturistic: E… varză

Cârciuma care urmează e deosebită. E speşăl. Pute a pasiune. În mod normal, Utopia nu prezintă decât bodegi pe-ale căror mese coatele lui Vasile au hârşâit intens de-a lungul anilor. Ei bine, asta-i proaspătă. Am vizitat-o de două ori, adicătelea azi şi ieri, şi am deja încredere deplină într-însa.

De ce?

Ei bine, pentru că se cheamă “E… varză” şi n-are firmă la poartă. Aşa, ca dubiosul ăla de Upload de pe Armenească. Trebuie să ştii că locanta există, să crezi asta cu tărie şi să te orientezi după semnul păcii.

Episodul cinşpe: Mîţa se uită ca mîţa-n calendar

Din categoria “expresii care mă distrează” alături de a da cu mobra-n gâşte şi a sta ca un ţap logodit.

Căile Feraţi-vă de măgăruş

Băi, à propos (voi scrie în continuare “apropo” nu fiindcă mi-ar plăcea, ci fiindcă combinaţia de taste care-mi dă accentul de pe A necesită prea mult contorsionism digital pentru ora patru dimineaţa)…

Apropo de ce? Apropo de faptul că am fost mai devreme cu CFR-ul la mare – preţ de şase ore, cu chitara-n poală, ghiozdanu-n cap şi şi călare pe geamantanul Mnezău-ştie-cui.