Vietnam, da’ fac rost

Mas-mediile mănâncă căcat. Ăsta-i un truism. Da’ voi, cititorii noştri, vă identificaţi cu nişte contra-culturi moarte de mult şi nu veţi recunoaşte în veci că mas-mediile “libere”, “independente” şi “alternative” mănâncă mai mult căcat decât cele corporatiste (aviz: probabil Altermedia mănâncă cel mai mult căcat).

De fapt, Utopia Balcanica este singurul organ din presa virtuală care nu mănâncă căcat, şi ne-am afilia cu drag unei corporaţii dacă dânsa ne-ar asigura traiul şi banii de buzunar.

În seria “sunteţi extraordinar de dobitoci” vom discuta despre un peşte asiatic (de origine din Vietnam şi Thailanda) carele se cheamă Pangasius. E un soi de somn cu carnea albă, destul de grasă şi suficient de gustoasă care-a atacat cu mult succes hipermarketurile occidentului.

Poate că unii vor strâmba din nas, că-i peşte de apă dulce şi are un uşor iz de mâl (ca orice somn), da’ din partea mea, la banii ăştia, ar putea avea şi gust de hamsii supraprăjite în ulei de-a şaptea mână.

Hop-ţop, crescătoriile euro-americane s-au trezit cu un concurent de trei ori mai capabil din punct de vedere economic. Băieţi, e cazul să punem de-o defăimare. Astfel încât pe la începutul anului trecut, peştele nostru a fost defăimat pe un sait de căcat. Fiindcă orice sait cu un domeniu care se termină în “-spirit” este o clică de creştinoizi-New Age cu ramificaţii în aromoterapie, qi-gong şi paranoia încălzirii globale. En conclusion, Hiper-Megabulşit.

Argumentele pe care le aduce articolul:

Unu. Peştele vietnamez trăieşte în crescătorii mizerabile şi e plin de metale grele. Rahat. Crescătoriile de acolo nu sunt cu nimic mai scârnave ca ale noastre iar metalele grele se adună cu preponderenţă în răpitorii mari. Ton, rechin, baracudă, balaur şi alţi oceanici.

Doi. Peştele vietnamez e injectat cu hormoni, să crească mare-mare şi să se ouă. Ca şi somonul de Atlantic. Ca şi puiul de Crevedia. Ca şi ce vrea puţa voastră. Pardon, “hormoni extraşi din pipi de femeie gravidă”! Este cât se poate de evident că, dacă insulina a fost prima oară izolată dintr-un câine, toţi diabeticii lumii ăsteia se injectează cu pancreas de Azorel. Zilnic.

Trei. Peştele vietnamez ni se oferă de către corporaţii hapsâne şi nescrupuloase. Vivat această grozavă formă de darwinism care este capitalismul sălbatic! Iar acelor corporaţii hapsâne şi nescrupuloase nu le pasă de binele consumatorilor, ba chiar fac tot posibilul să ne servească produse care să ne facă să borâm instantaneu, au auzit managerii că aşa ne conving cel mai bine să cumpărăm. Unii chiar marinează peştele în sirop de ipecac.

Povestea, mai departe:

Evident, clienţii băgaţi în sperieţi s-au întors în numeroase rânduri cu peştele la Tesco, la Carrefour sau la Walmart. Puşi pe scandal. 1-0 pentru binevoitoarele organe de presă.

Iar în blogosferele de pretutindeni, fiindcă reţeaua oilor şi-a lemingilor îi extinsă tare, tot felul de de-alde Fulgerică şi alţi analfabeţi cu priză la semeni au preluat articolul, l-au tras şi mai tare de păr şi l-au servit mai departe cu aceeaşi menţiune că “Un prieten” a “analizat peştele în laborator”. Mai apoi, pe felurite forumuri zvonul e confirmat de alţi Rasputini care urlă că-s medici, dar fac trimitere la “bioenergie” şi “terapia prin rugăciune”. Halal. 2-0 pentru mistificatori.

À propos de halal, dacă aparţineţi de neamul lui Israel şi v-aţi lepădat de prepuţ în copilăria fragedă, nu măncaţi peştele cu pricina. N-are solzi, ergo nu e cuşer.

Rămâne de zis doar că vă invit la un file de pangasius. Pe grătar, sau prăjit în unt cu nişte leguminoase. Împreună putem să corectăm scorul, să le dăm peste nas cititorilor de Formula As şi să ajutăm la ridicarea poporului vietnamez!

Chúc giáng sinh vui vẻ! (Crăciun fericit!)