Parcul Izvor deasupra unui cuib de cuci

Organizaţia “Kult Kult Klan” a născut un pui de spam în căsuţa mea de mail, invitându-mă la concertul Sensor (nota redacţiei = muzică electronică obscură şi naşpa).

I-am informat cu graţie că fac caca în butoaiele lor şi-n festivalul lor, sperând să primesc o reacţie incendiară şi publicabilă. Mi-a răspuns cu calm o duduie, Ioana, care m-a anunţat că trupa cu butoaiele e Sistem, nu Sensor (evident că mă documentasem înainte), că îşi cere scuze şi că nu are să-mi mai trimită nimic dacă-s aşa nervos. Evident, m-a întristat tare faptul că n-am primit o avalanşă de te calc pe cap băi mormolocule, dar undeva, în fundul inimii, se poate zice că m-am bucurat să dau de o persoană diplomată şi care întoarce obrazul celălalt. Adică zău, nu vreau să se urle la mine când cuceresc lumea prin matrapazlâcuri ilegale.

Cu toate că n-aveam nimic cu sus-menţionata domnişoară care-şi făcea pur şi simplu meseria, esenţialul mesajului meu rămâne în picioare:

Mă doare în cur de zdrăngăneala lui peşte prăjit, care are atâta căcălău de tupeu de-l mută de colo-colo pe Cohen. Pe semizeul Cohen care a cântat în Isle of Wight lângă Hendrix, The Doors, Jethro Tull ori Miles Davis. Ce groaznic, anul ăsta îl voi rata pe Cohen. L-am văzut anul trecut, de ziua lui, salvându-mi astfel sufletul.

Şi pe Cohen îl doare în cur de bâlciul care i-a luat locul, după cum îl doare în cur şi de:

Viţa de Vie, trupă căzută adânc în derizoriu, undeva sub Direcţia 5, cu un textier care ar trebui să ia nişte suplimente de iod şi cu un A. Despot atât de plin de sine că mai are puţin şi-i ajunge la nas lui Chirilă.

Ştefan Bănică, juniorul, care m-ar putea privi în ochi dacă ar fi oleacă mai snob şi n-ar mai căuta să aibă sexăpil numai la gospodine şi la Andreea Marin, de felul ei ţărăncuţă.

Zdob şi Zdub, care au avut şanse să devină muzica secolului prin “Hardcore moldovenesc” et co., după care i-a pus dracul să devină pop şi să-i lase să se îngrijească de muzica secolului pe flăcăii de la Gîndul Mîţei, care însă nu fac faţă.

AB4, unici datorită englezei crăcănate în care se screm, revendicându-se din Nirvana, la rândul lor o trupă de puţoi.

The Herbaliser, care nu ştiu ce caută aici, deoarece sună fain, chiar şi pentru un paleoroacăr-folchist ca mine.

Şuie Paparude, digerabili până la un punct. În familie bărbatul a devenit chiuvetă.

Mandinga, care ar fi câştigat un loc respectabil în nişa ţâţoaselor cu sex ambiguu şi coş de fructe pe cap, dar au curvit de s-au încurcat cu de-alde “Alex” şi “Connect-R”, anihilând orice şansă să-i asculte cu drag cineva cu mai mult IQ în cap decât în coşul de fructe de deasupra.

Chicane, electronist răsuflat care sună ca când foloseşti diverse bormaşini, flexuri şi ciocane într-o catedrală, cu intenţia explicită de a nu produce muzică.

Guano Apes (trad. “Maimuţele de căcat de liliac”), care aproape că vor impresiona publicul ţintă al festivalului, segmentul de vârstă 12-14 ani, şi pe fanii “rockului alternativ”, segmentul de vârstă 12-14 ani.

Oh, bătrâne Leonard, cât de tare te doare în cur!

P.S. Tuborg e oricum o bere sălcie şi pişăcioasă.