Parcul Izvor deasupra unui cuib de cuci

Organizaţia “Kult Kult Klan” a nãscut un pui de spam în cãsuţa mea de mail, invitându-mã la concertul Sensor (nota redacţiei = muzicã electronicã obscurã şi naşpa).

I-am informat cu graţie cã fac caca în butoaiele lor şi-n festivalul lor, sperând sã primesc o reacţie incendiarã şi publicabilã. Mi-a rãspuns cu calm o duduie, Ioana, care m-a anunţat cã trupa cu butoaiele e Sistem, nu Sensor (evident cã mã documentasem înainte), cã îşi cere scuze şi cã nu are sã-mi mai trimitã nimic dacã-s aşa nervos. Evident, m-a întristat tare faptul cã n-am primit o avalanşã de te calc pe cap bãi mormolocule, dar undeva, în fundul inimii, se poate zice cã m-am bucurat sã dau de o persoanã diplomatã şi care întoarce obrazul celãlalt. Adicã zãu, nu vreau sã se urle la mine când cuceresc lumea prin matrapazlâcuri ilegale.

Cu toate cã n-aveam nimic cu sus-menţionata domnişoarã care-şi fãcea pur şi simplu meseria, esenţialul mesajului meu rãmâne în picioare:

Mã doare în cur de zdrãngãneala lui peşte prãjit, care are atâta cãcãlãu de tupeu de-l mutã de colo-colo pe Cohen. Pe semizeul Cohen care a cântat în Isle of Wight lângã Hendrix, The Doors, Jethro Tull ori Miles Davis. Ce groaznic, anul ãsta îl voi rata pe Cohen. L-am vãzut anul trecut, de ziua lui, salvându-mi astfel sufletul.

Şi pe Cohen îl doare în cur de bâlciul care i-a luat locul, dupã cum îl doare în cur şi de:

Viţa de Vie, trupã cãzutã adânc în derizoriu, undeva sub Direcţia 5, cu un textier care ar trebui sã ia nişte suplimente de iod şi cu un A. Despot atât de plin de sine cã mai are puţin şi-i ajunge la nas lui Chirilã.

Ştefan Bãnicã, juniorul, care m-ar putea privi în ochi dacã ar fi oleacã mai snob şi n-ar mai cãuta sã aibã sexãpil numai la gospodine şi la Andreea Marin, de felul ei ţãrãncuţã.

Zdob şi Zdub, care au avut şanse sã devinã muzica secolului prin “Hardcore moldovenesc” et co., dupã care i-a pus dracul sã devinã pop şi sã-i lase sã se îngrijeascã de muzica secolului pe flãcãii de la Gîndul Mîţei, care însã nu fac faţã.

AB4, unici datoritã englezei crãcãnate în care se screm, revendicându-se din Nirvana, la rândul lor o trupã de puţoi.

The Herbaliser, care nu ştiu ce cautã aici, deoarece sunã fain, chiar şi pentru un paleoroacãr-folchist ca mine.

Şuie Paparude, digerabili pânã la un punct. În familie bãrbatul a devenit chiuvetã.

Mandinga, care ar fi câştigat un loc respectabil în nişa ţâţoaselor cu sex ambiguu şi coş de fructe pe cap, dar au curvit de s-au încurcat cu de-alde “Alex” şi “Connect-R”, anihilând orice şansã sã-i asculte cu drag cineva cu mai mult IQ în cap decât în coşul de fructe de deasupra.

Chicane, electronist rãsuflat care sunã ca când foloseşti diverse bormaşini, flexuri şi ciocane într-o catedralã, cu intenţia explicitã de a nu produce muzicã.

Guano Apes (trad. “Maimuţele de cãcat de liliac”), care aproape cã vor impresiona publicul ţintã al festivalului, segmentul de vârstã 12-14 ani, şi pe fanii “rockului alternativ”, segmentul de vârstã 12-14 ani.

Oh, bãtrâne Leonard, cât de tare te doare în cur!

P.S. Tuborg e oricum o bere sãlcie şi pişãcioasã.