Arhivã: Octombrie, 2009

Episodul 42: Mîţa află despre facerea lumii

Rog să-mi fie iertată absenţa, mă bucur şi eu de o minunată şi grozavă pauză de beri vreme de câteva zile.

Amicul Octav m-a cinstit cu acest portret (mulţumesc, maestre). De asemenea, mi-a adus aminte de unul din preferaţii mei, fir-ar ţărâna uşoară să-i fie.

Încă una şi mă Duke Ellington

Un singur gând pentru astăzi, Vasile frânt fiind de oboseală după nenumărabile permutări de etajere, canapea şi alte piese de mobilier prin Imperiul care urlă să fie readus la o stare locuibilă. Fiţi pe fază, poate că stă să vină o surpriză.

Pân’ atunci, gândul pentru astăzi.

Episodul 40+1: Mîţa şi sf. moaşte ale sf. Dumitru

Fundal istoric:

Liderul PSD Mircea Geoană a sosit luni dimineaţa la Patriarhie, pentru a se închina la moaştele celor şase sfinţi aduse în Capitală. Dacă printre sutele de români s-au găsit şi susţinători care i-au urat succes în campanie, alţi cetăţeni au fost nemulţumiţi de faptul că liderul PSD nu a stat la coadă, ca tot omul.

Another brick in the Oltcit

“Pimfloid”, care va să zică. Eternii. Aţi dat de ei pe Utopie ieri (în interpretarea unui lăutar) şi acum trei zile (într-o paralelă cu haiducii lu’ Lennon).

Să revenim un pic la ipostaza de ieri şi să vă mai prezint o dovadă că tot ce se întâmplă pe muntele Olimp al muzicii înalte se întâmplă, transfigurat da’ în esenţă la fel, în celelalte două locuri sfinte ale mapamondului global, mondial şi de pretutindeni. Acestea fiind…

Clic şi audiţie plăcută, doamnelor şi domnilor!

Episodul patruzeci: Apel către neo-hipioţi

Mîţa şi Iisus au dreptate.

Premieră: mântuitorul şi-a dat jos ochelarii, hehe!

Stemă pentru acasă

Profitând de câteva minute libere, dragii mei, am hotărât pe cale spontană să schimb poza cu oaia şi îngeraşul în ceva mai utopic-balcanic şi mai corespunzător realităţii contemporane. Rezultatul acestei mici pauze de desen se poate constata la dreapta tuturor paginilor Utopiei începând de acum.

Ţigans of Brixton

Salut, băieţi. Vă mai aduceţi aminte când am făcut clasamentul ridicolului video-muzical? Dânsul se găseşte aici.

Pentru că, în timp ce eu mă spetesc muncind pentru binele ţării, amicul Fritz şade în Germania, bea bere şi freacă Duden-ul, i-am acordat aseară onoarea să-mi trimită nişte linkuri tare haioase. Pe care le împart, cu voia lui, cititorilor mei, fideli şi fideluţe deopotrivă.

Clic şi plângeţi.

Episodul 39: Iisus face un banc

Amicul Fritz (alias pupila diletantă) m-a înveselit aseară, după o zi grea de muncă, cu următoarele:

Retardaţi ori nu ne daţi?

CTP-ul, prietenul nostru dat jos de pe steagul piraţilor (dixit Vadim!), face o post-scriptă articolului său suficient de pertinent intitulat “Bătaie pe votul românilor reduşi mintal”:

Citesc despre meniul asigurat de Primăria Iaşi pentru cei 10.000 de inşi care se estimează că vor veni şi anul acesta din mileniul 3 la moaştele Sfintei Parascheva: 70.000 de sarmale, 500 de litri de vin, 150 de litri de apă minerală pentru cei ce speră să-şi rezolve necazurile şi nevoile cu ajutorul Sfintei în cauză. Încep să înţeleg strategiile pentru câştigat voturi ale politicienilor români.

(introduceţi joc de cuvinte aici)

“I was an enormous fan of the Beatles. I copied everything they did before I started creating my own stuff. I’d like to have been in the Beatles. They did well.” După care stimabilul David Gilmour a început să create his own stuff şi istoria s-a scris.

Pink Floyd au fost continuarea firească a ceea ce lăsaseră Beatleşii. Aşa cum ultimele piese ale Beatleşilor au un aer floydian, “Apples and Oranges” (de pildă!) poţi să juri că-i o piesă Beatles cu niscai adaos de efecte.

Se poate spune că-i vorba de selecţie naturală darwiniană: moştenirea genetică a părintelui naşte doi-trei urmaşi mai zdraveni, care va să zică urmaşi care supravieţuiesc. Zbang! tocmai au îmbunătăţit patrimoniul genetic al speciei.

Acest scurt gând a fost doar pretextul unei pauze muzicale. Enjoy.

  • Pagina 1 din 3
  • 1
  • 2
  • 3
  • >