Sãrãcia şi nevoile şi ham-hamul
Pus de Vasile
, 1 Octombrie 2009
Imposibilul s-a întâmplat: la Craiova a avut loc ceva notabil.
Înainte de toate, vã amintesc cã sunt un iubitor de animale, dar un iubitor selectiv, pentru cã iubirea necondiţionatã e ca fanatismul religios, e iraţionalã, tembelã şi neconstructivã. Pentru cã raţiunea şi luciditatea sunt mai presus de mânca-l-ar mama ce dulce e cuţu.
Cruzime fãrã limite! Holocaust printre patrupede! Cam aşa latrã presa cotidianã, adulmecând cu smerenie cururile “majoritãţii” iubitoare de cãţei comunitari. Care nu e o majoritate de-adevãratelea, ci o mânã de animişti în transã care, nereuşind sã câştige aprobare şi afecţiune din partea propriei specii, o cautã prin alte regnuri.
Adevãrata majoritate se alcãtuieşte din: oamenii pe care îi frustreazã sã audã hau-hau noaptea în loc de cri-cri; oamenii care ocolesc juma’ de cartier de frica unei haite flãmânde; oamenii care când calcã un cãcat pe asfalt vãd doar un cãcat cãlcat pe asfalt şi nu un câştig la loz în plic; oamenii care sunt conştienţi de condiţia lor de oameni şi nu de maici Tereza pentru erorile oamenilor dinaintea lor.
Infracţiunea cu pricina: un cetãţean – sau un grup de cetãţeni sau o societate secretã globalã având prazul ca simbol masonic – a împânzit Craiova cu cârnaţi otrãviţi. Nu spre a fi consumaţi de nemţi la Oktoberfestul regional, ci spre a stârpi rasa caninã.
Nu e nici o diferenţã valoricã între şobolanul din beci şi vagabondul din faţa blocului. Ambii mamifere, ambii omnivori, ambii muşcã; câinele e teritorial, şobolanul se împuiazã de parcã ar fi mâncat musca spaniolã pe pâine.
Deosebirea între a presãra chiftele cu stricninã prin oraş şi a pune grãmãjoare de grãunţe roz la uşa pivniţei e la alt nivel: chifteaua poate sã ajungã în botul unui câine cu proprietar sau al unui boschetar imprudent (despre care legea spune cã-i chiar om), caz în care eşti bun de platã. Ergo, chifteaua sau cârnatul sunt gesturi iresponsabile şi contrare spiritului civic. Asta într-o societate civilizatã.
Pe unde am mai cãlãtorit eu, orice câine prins în plein-air fãrã buletin se bagã la rãcoare, unde stãpânul poate sã vinã sã-l culeagã contra cost şi iubitorii îl pot adopta. Când se-mplineşte sãptãmâna, hasta la vista baby şi avem fãinã de oase pentru puii de Crevedia.
Pe plaiurile noastre, însã, ONG-urile sunt maşini de spãlat bani, statul adunã animalele doar când vine vreun preşedinte în vizitã, orãşeanul “cu suflet” n-a învãţat încã diferenţa între oraş şi tarlaua lu’ mã-sa iar hingherii castreazã acelaşi câine de cinci ori ca sã-şi scoatã ciubucul. Deci ceea ce a fãcut misteriosul oltean nu poate fi condamnat.
E strigãtul de disperare al anonimului când nu mai au loc într-însul frustrarea şi frica. La vremuri disperate, gesturi disperate.
Addenda: studiu de caz
Schimb de idei pe twitter cu o colegã de blogosferã, pe care o stimez şi o respect. Ceva mai puţin acum, dar în continuare considerabil, altfel ştiţi bine cã n-am pic de jenã şi aş fi dat nume.
D-ra X: [link cãtre articolul cu cârnaţii otrãviţi], cine a fãcut aşa, la fel sã pãţeascã! [...] criminalul, psihopatul [... alte dovezi de fanatism plus dovezi cã nu umblã noaptea pe jos prin cartiere în Bucureşti, Craiova sau orişiunde]
Vasile: domnişoarã x, nu pot fi de acord cu tine. Câine comunitar egal şobolan, in my book.
D-ra X [cu un aer dramatic, aşteptându-se pesemne sã irumpem în lacrimi]: …şi uite cum dau eu azi “block” unor oameni pe care i-am cunoscut şi mi s-a pãrut cã-mi plac.
Dând la o parte premisa-cheie, anume cã probabil nimãnui nu i-a pãsat vreodatã cã este sau nu urmãrit de cãtre cineva anume pe twitter, duduie, ceea ce faci dumneata (sã tai pe cineva din listã doar fiindcã te-a contrazis) nu seamãnã cu a împuşca instantaneu şi fãrã proces un cãţel care tocmai te trase cu dinţii dã blug?
Între timp, aceeaşi d-rã X i-a admonestat pe câţiva alţi colegi, cum cã “fiecare lucru rãu care ţi se va întâmpla de azi înainte e cu dedicaţie din partea mea.”
Halal.
Motto
Când dai cu fâs sã stârpeşti gândacii de Colorado e tot cruzime faţã de animale? Ori solanaceele meritã mai multã ocrotire decât bãtrânelul japonez care a pus pe picioare uzina de rulmenţi din Alexandria? Dacã aţi uitat povestea, acelui nene simpatic maidanezul Bosquito i-a perforat un mare vas de sânge, provocându-i uşoare neplãceri şi moartea. În buricul Bucureştilor.
Vasile, în blogul de cândva
face brauzãrul viril
agregã ce vrei tu
Eu am fost cel “gratulat” cu : fiecare lucru rãu care ţi se va întâmpla de azi înainte e cu dedicaţie din partea mea.
Totul a pornit de la intrebarea mea : “de cate ori ai mers noaptea printr-un cartier din Craiova?”
Dupa ce si-a aratat nivelul IQ-ului, m-am gandit ca este bine sa inchei discuta.
Nah, totusi sa nu lezam demnitatea omului & co., mai ales in absentia.
In mod normal atacurile la persoana sunt chiar binevenite si incurajate pe UtopiaBalcanica, da’ tipa e chiar OK in general.
Eu tot nu-mi pot da seama cum a ramas fara urmari serioase acel incident cu geaponezul.
Si ca sa extrapolez – de ce dracului nu vrem sa urmam o data un model occidental de civilizatie, oricare ar fi el?
Nu-i de mirare ca cel mai mare om care a stat in fruntea Romaniei vreodata a fost neamt si ca imediat ce s-a romanizat familia regala au iesit numai rebuturi.
si uite cum “iubitorii de animale” nu se gandesc ca un animal vagabond este un animal chinuit, ptr ca mananca din gunoaie sau sta flamand, e plouat si e nins, sufera de purici, paduchi, raie, e calcat de masini, schilodit etc. Ce vreau sa zic:este un animal chinuit, si nu inteleg cum poti, ca iubitor de animale, sa fii deacord cu asa ceva!atunci ia-i pe toti in casa, ingijeste-i si iubeste-i, cheltuie bani si du-i la veterinar, dar nu ii lasa pe strada, sa mai si polueze cu excrementele lor, si eventul sa te mai si atace cand mergi linistit pe strada.nu zic ca gestul domnului a fost uman, dar a fost corect.
Nu inteleg de ce nu s-a infiintat nici pana acum un ONG eficient, stiind ca exista, de altfel, atatia iubitori de animalute bastarde, printre care si persoane publice, precum dna avocat Paula Iacob (protectorul juridic al lui Bosquito), de pilda. Cred ca un model senzational ar fi HSPCA-ul (Houston Society for the Prevention of Cruelty to Animals – de urmarit programul dedicat lor pe Animal Planet). Cel mai important aspect e ca au finantare 100% privata. Adica nimic de la stat. Nu exclud eutanasia, daca din considerente medicale/comportamentale animalul salvat nu poate fi adoptat. Iar aceasta solutie, cu alternativele adoptie/eutanasie, mi se pare una cu mult mai umana si mai respectabila decat varianta in care cainii sunt sterilizati si reintrodusi in strada, ca sa revina la conditia de flamanzi si plouati (asa cum tare bine spunea sticladementa mai sus). Sigur, la noi nu e o chestiune de “rele tratamente”, ci pur si simplu de lipsa de stapan, asadar cu atat mai usor. (Ca sa nu mai vorbim de faptul ca americanii au oricum departamente de stat care se preocupa de soarta vagabonzilor.) Uf!
Hihi, potaia din poza seamana cu catelusa morocanoasa din beci.
imperatrix, ai vazut vreun OG eficient?
eu propun, avand in vedere ca aceste animale s-au adaptat foarte bine cu traiul la oras, sa le trimitem in paduri tropicale, poate scoatem niste rase mai exotice pe care copiii nostri le pot vinde pe multi bani la vedete sclifosite
@Theo, vrem, nu vrem, considerente geografice, genetice sau de care-or fi ne-au facut un popor timpit care trebuie pastorit de catre cineva din strainatate.
Numai ca strainatatea are, aparent, alte treburi mai bune de facut…
potaia mai are putin si explodeaza
Voiam sa dau un comment de tip ”Roaaaaar” pentru ca acum o saptamana m-a oprit o amica sa ies sa omor toti cainii din jurul blocului alaturi de un amic vanatoar (sunt 16 caini, au atacat de X ori). Si eu sunt ”dog person”, n-am avut probleme personal dar e stupid sa spun ca nu imi e frica. Am vrut sa strang si o petitie pe bune pentru eutanasiere nonsleectiva si strnasesem 800 de semnaturi printr-un amic cu ONG (pe hartie) dar stiam ca nu are sens.
@Theo & Vasile – v-ati pus vreo data problema ca sunteti niste prototipuri ale acestui popor pe care il numiti “tampit”?? dc ati fi trait in “occident” poate vi s-ar mai fi slabit complexul de inferioritate tipic romanesc si ati avea in sfarsit o atitudine cu adevarat constructiva…
@Mo ma intreb *daca* ti-ai pus *vreodata* problema ca atit eu, cit si amicul Theo am facut probabil mai multe pentru acest popor necajit si retrograd decit dumneata si lingaii-in-cur-de-ciine pe care banuiesc ca ii sprijini.
nu cred ca asta e solutia – in Sibiu ong-urile au sterilizat maidanezii, iar primaria s-a hotarat (in sfarsit) sa construiasca un adapost. daca proprietarii de animale ar fi educati, fenomenul ar fi sub control.
pe de alta parte, asta cu selectia controlata- indiferent ca discutam de caini sau oameni- e cam nazista, nu crezi??? si eu nu as pune in aceeasi categorie sobolanii sau gandacii si cainii. no offence.
veche problema, veche si solutia eutanasierii. eu am avut caine, si tocmai pentru ca am avut caine mi-e frica de cei de pe strazi. iesind cu catelul meu la plimbare am vazut cat de imprevizibile sunt patrupedele, cum isi apara teritoriul si cum te poti trezi inconjurat de o haita de caini care maraie si ti se taie picioarele si n-ai habar incotro s-o iei. sunt de acord cu eutanasierea pentru ca nu mai suport sa-mi fie tarsa sa merg la munca din cauza haitelor care pazesc intrarea.
eu sunt un iubitor de animle si mai ales de caini. DA…avem o mare problema cu vagabonzii….dar nimeni nu vine cu o solutie de la “centru”. NU…nu pot accepta eutanasierea lor non-selectiva. ma intreb daca nu sunt buni de exportat?!?
citez:
“Pe unde am mai cãlãtorit eu, orice câine prins în plein-air fãrã buletin se bagã la rãcoare, unde stãpânul poate sã vinã sã-l culeagã contra cost şi iubitorii îl pot adopta. Când se-mplineşte sãptãmâna, hasta la vista baby şi avem fãinã de oase pentru puii de Crevedia.”
eu am vazut cum isi faceau hingherii treaba in state. cat se poate de civilizat. mai departe:
“Out of 1,000 shelters responding to a 1997 survey conducted by the National Council on Pet Population Study and Policy, 2.7 million of 5.3 million animals or 64% were euthanized. 56% of dogs and 71% of cats that enter shelters were euthanized. 15% of dogs and 2% of cats were reunited with their owners; 25% of dogs and 24% of cats were adopted. The majority of these are euthanized at animal shelters, typically after a standard period of time (ranging from several days to several weeks for unclaimed stray animals).”
LA NAIBA, ASTA E SOLUTIA. nu cred ca poate fi mai simplu, mai civilizat si mai “european” de atat.
Da macar le-a dat carnati omul, ar fi putut sa le dea paine otravita. Au murit impacati si lingandu-se pe bot. Ce poti sa-ti mai doresti?
Cat despre iubitorii de caini… dracu, dar la vacile, porcii si gainile care crapa de cutit si de abator nu se gandesc? La tantaru omorta cu paleta? La oamenii ucisi de AH1N1?