Pre puţul gândirii

La mulţi ani, cuvioasã Paraschiva! Fie ca rãmãşiţele tale parfumate sã împingã la sinucidere omizile din pom, sã uşureze examenele studenţilor, sã ucidã copiii ateilor şi sã vindece de coşuri încã o mie de ani de-acum înainte!

Nici o mânãstire nu e întreagã fãrã o moascã. Dacã nu cãpãţâna Botezãtorului, mãcar proteza cuviosului Xerocopie Zaharisitul sau vreun muc suflat în batistã de sfântul mucenic Gigiil, ocrotitorul pãstorilor.

Ce se întâmplã, totuşi, când acelaşi organ al aceluiaşi sfânt apare simultan în douãzeci de lãcaşe de cult? Dilema este cu atât mai gravã când sfântul cu pricina este însuşi Iisus Hristos (alias Iisus Ronaldo Hristoiu din “Mîţa cu î din i”), iar rãmãşiţa veneratã este chiar pielicica pe care a pierdut-o la circumcizie!

Ceea ce urmeazã nu e pamflet, nu-i parodie, e crudul adevãr despre ceea ce fãceau teologii, monahii şi credincioşii de rând în timp ce oamenii de ştiinţã mergeau pe urmele Satanei.

Sfântul Prepuţ e pe Pãmânt, susţin unii.

Legenda spune cã, la circumcizie, mãmica grijulie a pus pielea puţii pruncului Iisus într-o cutie de alabastru, considerând cã face o investiţie de viitor. Ca dovadã, sf. Prepuţ a fost revendicat de-a lungul istoriei de numeroase aşezãminte monastice cu prestigiu, de la Metz pânã la Santiago de Compostela.

Teologii au discutat mult timp dacã sau nu sf. Prepuţ s-a urcat în ceruri odatã cu Iisus. Tabãra prepuţiştilor susţinea cã bunul Iisus putea sã se înalţe şi fãrã sã ia cu el toate cele lepãdate pre Pãmânt, unghiile, pãrul, zgaiba din genunchi de când cãzuse de pe bicicletã şi, implicit, prepuţul.

Iisus însuşi pare a fi avut opinii asemãnãtoare: în Evanghelia dupã Marcu (12:18-25) dumnealui afirmã cã, la judecata de apoi, morţii suiţi în cer vor ajunge acolo “precum îngerii”, adicã asexuaţi, între craci c-un spaţiu viran care va sã zicã.

Sfânta Ecaterina de Siena a menţionat cã, într-un vis, împricinatul Hristos i s-a oferit în cãsãtorie şi i-a dãruit sf. Prepuţ în chip de inel. A refuzat, în ciuda somaţiilor repetate, sã prezinte instanţei corpul delict.

O altã Ecaterinã, Catherine de Valois, a primit şi ea sf. Prepuţ cadou, însã de la soţul ei (Henric al V-lea al Angliei), spre a-i ajuta la o naştere uşoarã, deci ca un echivalent al nasului statuii lui Buddha în cultura coreeanã.

Nimic nu poate însã dizloca argumentul ţeapãn al fraţilor de la mânãstirea Sf. Ioan Lateran din Roma. În 1527, autenticitatea sf.-ului lor Prepuţ a fost doveditã atunci când o fecioarã a fost adusã înaintea relicvei. Prepuţul a crescut în diametru pe perioada vizitei frumoasei fete, ceea ce a coincis cu rezultatele studiilor cãlugãrilor asupra organului sexual masculin.

Sfântul Prepuţ e în Ceruri, zic alţii.

Opozanţii teoriei de mai sus au fost numeroşi şi înverşunaţi, însã cel mai pertinent trebuie sã fi fost cãrturarul grec Leo Allatius (sec. XVII), autorul eseului De praeputio domini nostri Jesu Christi diatriba (Discuţii despre prepuţul domnului nostru I. H.). În memorabilul eseu, Allatius speculeazã cã sf. Prepuţ s-ar fi înãlţat la ceruri odatã cu posesorul, devenind mai apoi inelele lui Saturn, singurele observabile prin telescop la acea datã. O eventualã confirmare a acestui fapt de proporţii cosmice ar conferi un plus de credibilitate rastafarienilor care susţin cã Iisus a fost negru.

Pãrerea mea personalã: ideea cã domnul Iisus n-ar fi putut sã urce înapoi acasã fãrã piesa de puzzle pierdutã în frageda pruncie ar putea fi susţinutã de însuşi faptul cã dumnealui a petrecut 33 de ani pe planeta noastrã mizerabilã, când putea (ştiut fiind cã avea puteri comparabile cu ale lui Chuck Norris) sã creascã într-un an cât alţii în 40, sã rezolve într-o clipitã toatã problema pãcatului originar şi sã îşi ia tãlpãşiţa sã petreacã în rai cu cele şapteşdouã de fecioare ale lui Mahomed.

E la mintea cocoşului cã doar cãutarea sf. Prepuţ îl constrângea sã umble printre oameni, iar dupã ce l-a gãsit a mai stat pe-aici cât sã se usuce superglu-ul.

Compromisul

Minoritatea moderaţilor a ajuns la o soluţie demnã de guvernul României: Iisus a lãsat vechiul prepuţ în urmã, urmând sã primeascã un sf. Prepuţ nou-nouţ în lumea de dincolo.

Morala

Nu cojiţi niciodatã crenvurştii, deşeurile rezultate ar putea induce în eroare.