(introduceţi joc de cuvinte aici)
Pus de Vasile la 20 Octombrie 2009 în Sex cultural
“I was an enormous fan of the Beatles. I copied everything they did before I started creating my own stuff. I’d like to have been in the Beatles. They did well.” După care stimabilul David Gilmour a început să create his own stuff şi istoria s-a scris.
Pink Floyd au fost continuarea firească a ceea ce lăsaseră Beatleşii. Aşa cum ultimele piese ale Beatleşilor au un aer floydian, “Apples and Oranges” (de pildă!) poţi să juri că-i o piesă Beatles cu niscai adaos de efecte.
Se poate spune că-i vorba de selecţie naturală darwiniană: moştenirea genetică a părintelui naşte doi-trei urmaşi mai zdraveni, care va să zică urmaşi care supravieţuiesc. Zbang! tocmai au îmbunătăţit patrimoniul genetic al speciei.
Acest scurt gând a fost doar pretextul unei pauze muzicale. Enjoy.
Beatles – I am the walrus (1967)
Pink Floyd – Apples and Oranges (1967)
Beatles – I want you/She’s so heavy (1969)
Pink Floyd – Eclipse (1973)
Doi piloni ai gusturilor muzicale.
A se remarca cum Vasile dorește să provoace intense și multiple orgazme auditive cititorilor săi, punând Beatles și Pink Floyd în același context.
Pentru ca Bitălz si Pinkoşfloidoş sunt mama, tata si bunicu’ muzicii secolului douazeci. Mai e loc, biensur, de Zappa si de Morrison si alte rubedenii, dar despre ei cu alta ocazie. Bitălz si Pinkoşfloidoş se continua atit de frumos unu’ din celalalt si viceversa!
mie mi se pare ca beatles curg mult mai natural inspre velvet underground si apoi punk. da s-o spunem p-aia dreapta, beatles se continua frumos inspre tot, mai departe depinde de gusturile omului.
Toti au invatat de la Bitălz. Ai naibii au lasat urme si-n folk si-n psihedelic si-n metal si-n britpopu’ cacacios al zilelor noastre.