De la vlădică la op-Kinkă

Nu v-am mai pus de mult nişte muzici frumoase.

Acum vreo trei săptămâni (aici) îmi dădeam cu părerea despre cât de lin mi se pare mie că se continuă Beatles prin Pink Floyd. Nu mă puteţi contrazice, sunt înţelept şi am gusturi ireproşabile.

Ce nu ştie însă tot satul este că “the fab four” mai au o rudă apropiată, al doilea bocanc al invaziei britanice şi – probabil – formaţia mea preferată. E vorba despre the Kinks, teribilul şi prelungul (1963-1996) incest al fraţilor Ray şi Dave Davies. Exact, o dragoste cu năbădăi după modelul McCartney-Lennon sau Gilmour-Waters.

Kinkşii au fost una din cele mai influente trupe din istoria roacărelii de calitate, situată pe nedrept în conul umbros al celorlalţi titanici britanici. Coveruri ale pieselor dumnealor s-au cântat mai târziu de către o sumedenie de voci cu greutate, de la Deep Purple la Iggy Pop, Van Halen, Robbie Williams sau Florian Pittiş.

Luaţi o pauză şi degustaţi.

Sunny Afternoon, 1966

Picture Book, 1968, The Kinks are the Village Green Preservation Society (un fel de Sgt. Pepper’s al lor)

Village Green, 1968, idem

Alcohol, 1971, Muswell Hillbillies