Wilhelm Tellemea

Înainte de toate: sunt un visător, deci visez.  ‘Nainte să-mi sară toţi becalo-vadimienii în cap, luaţi seama că nu-i vorba decât de un pamfleu. Nici măcar nu mă omor după ardeleni şi după ţara lor cu care se fălesc de parc-ar fi grădina lu’ fecioara Maria. Da’ stai olecuţă, de când îmi pasă ce credeţi voi?

Băi băieţi. Da, cu voi vorbesc: Vasile Goldiş, Iuliu Maniu. Derbedeilor, puţifricilor. La ce pisicii mă-sii îi trebuia Ardealului să se lipească de “vechiul regat”? Vi se pare scandalos punctul meu de vedere? Poate nu vă daţi seama, dar dezlipită de românimea-de-stepă, cu foamea ei, lanurile pârjolite anual la sosirea turcilor şi epidemiile de tifos, Transilvania ar fi devenit Elveţia.

Şi ce bine ne-ar fi prins acum nouă, moldo-valahilor, să avem Elveţia în coastă! Nu mă credeţi? Hai să analizăm datele concrete:

Unu. Transilvania are actualmente o populaţie de circa şapte milioane. Fix cât Elveţia. Ca dovadă că descentralizarea are o prelungă tradiţie pe aceste meleaguri păduroase, “scaunele” vechiului comitat săsesc pot fi văzute ca analoage ale cantoanelor elveţiene (Uri, Schwyz, Nidwalden et co.) instaurate în acelaşi glorios secol treişpe.

Doi. În timp ce Alpii elveţieni sunt un soi de gard stâncos la ograda şvaiţerilor, Alpii Transilvaniei (da, exact aşa le zicea geograful Emmanuel de Martonne!) îi feresc pe ardeleni de “miticii” puturoşi din sud.

O, dar staţi olecuţă! Asemănările nu se opresc acilea!

Trei. Elveţia istorică s-a locuit de-a lungul triumfătoarei sale istorii de către patru popoare mari şi late, care sunt următoarele:

- Francezii, popor de o latinitate năclăită, având ca şi Românii o cultură axată în jurul brânzeturilor, o istorie militară ruşinoasă şi o înclinaţie nativă spre orice nu presupune prea multă muncă.

- Italienii, popor aprig, iute la mânie şi vânos ca şi Ungurii, cu care împart culorile drapelului şi pasiunea pentru carnea de cal. Au făcut fructuoase schimburi de experienţă în secolul cinci, când Attila cel paşnic a vizitat Roma şi s-a întâlnit cu papa Leon întâiul.

- Nemţii, care sunt Nemţi şi în Ardeal pentru că neamţul e neamţ oriunde l-ai presăra, din Pennsylvania comunităţii amish până-n coloniile africane ale Reichului. Lederhosen, mustăţi, bere, şuruburi und so weiter.

- Minoritatea de Retoromani, care se poate prescurta R-Rom., vorbitori de Romansch care-i la un pas de Romani.

Patru. Robinhuzii celor două regiuni sunt şi ei două personaje atât de asemănătoare că ne putem pune serios problema: domn’le, oare Pintea Viteazul şi Wilhelm Tell n-au fost unul şi acelaşi? Pe fundalul exact aceleiaşi asupriri habsburgice (care a stârnit la noi în Est, nu râdeţi, “războaiele curuţilor”), ambii şi-au exprimat cum ştiau mai bine (prin forţă armată) dispreţul faţă de ciocoii cei urâţi şi răi. Ce-i drept, Wilhelm s-a manifestat cu vreo trei sute de ani mai devreme, iar răsculaţii lui chiar au avut succes. Acest lucru se datorează probabil faptului că era neamţ.

Tell refuză să salute cu respect pălăria lui Gessler şi zice: Mach deine Rechnung mit dem Himmel Vogt, / Fort mußt du, deine Uhr ist abgelaufen (Fă-ţi socotelile cu Cerurile, boierule, trebuie s-o beleşti, ţi-a sunat ceasul).

Pintea, probabil beat mort, îl confruntă pe baronul local “Stupu” şi urlă: Uăi, Stupule, stăpân rău / Ascultă ce-ţi grăiesc eu: / Codoriştea de la bici / Vezi, o-mplânt în brazd-aici, / Codoriştea de-a-nfrunzi / Eu atunci te-oi mai sluji!

Să recapitulăm: avem două spaţii geografice de o întindere similară, cu relief muntos şi cultură multinaţională, ba chiar cu eroi naţionali de aceeaşi factură! V-am convins că ardelenii şi elveţienii sunt o apă şi un pământ?

Cinci. Ca un binevenit corolar la toate argumentele neclintibile de mai sus, un element heraldic des întâlnit pe blazoanele transilvănene este ursul. Ei bine, însăşi Berna (capitala Elveţiei, d’oh) poartă pe stemă un urs. Multe alte cantoane au adoptat această nobilă fiinţă forestieră ca simbol, iar unele sunt obligate să afişeze pula ursului, roşie şi ţipătoare. Omisiunea pulii ursului a dus chiar la un război civil, pentru mai multe informaţii consultaţi Wikipedia (“Bear penis” vă duce la “Bears in heraldry”).

Pula ursului e tot ce ne mai trebuia ca să dăm verdictul final: Transilvania e Elveţia, dată înapoi cu câteva sute de ani de varii circumstanţe politice şi sociale.

Acum gândiţi-vă, când vom sărbători unirea peste o săptămână, ce-ar fi fost fără eforturile multiseculare ale intelectualităţii române, care au dus la dânsa.

Astăzi, oripilaţi fiind de PDL, PSD şi alte molime, puteam fugi repejor peste munţi, la vecinii noştri elveţieni, unde am fi găsit vaci mov, ciocolată, ceasuri cu ştaif şi cel mai îmbelşugat belşug din Europa sau chiar din lume.