Concurs!

Premisa: vă aflaţi la un concert al formaţiei de coveruri “Google Translate”. Trebuie să ghiciţi cele şase piese originale ale căror versuri au fost măcelărite de sus-numitul utilitar de traduceri.

Trimiteţi răspunsurile la vasile@utopiabalcanica.net iar câştigătorul/câştigătorii se vor alege sâmbătă prin tiraj la sorţi dintre răspunsurile cu cele mai multe puncte. Norocosul, norocoasa sau norocoşii urmează să mă aprovizioneze cu câte o poză ca să devină personaje în următoarea bandă. Sau chiar personaje recurente în povestea Mîţei cu î din i.

Iată fragmentele cu pricina:

Heil să dăm mână cu mână

Corespondenţă-surpriză de la amicul Fritz alias Pupila diletantă, carele vieţuieşte până în decembrie la Tübingen în ipostaza ingrată de cercetaş cercetător în aria filologiei.

Însumând la un loc pre toate elementele vieţii cotidiene, e mai frumos la nemţi decât la noi acasă? Vreau un răspuns fără bulşit, să ţii cont de înţelepciunea domnului Ţuţea care-a zis că ţăranul român e omul absolut, paradigma civilizaţiei.

Înainte de toate vreau să clarific faptul că voi aborda totul prin prisma propriei mele experienţe, subiectivă şi neatacabilă. Voi generaliza, iar orice părere diferită (poate) va fi luată în seamă ca o completare (n-ai vână bre Fritz, trebuie să-i ignori pe scârbavnicii ăia!).

Dacă aţi închiriat sau cumpărat acest interviu, vă rugăm apelaţi la 0800 – 877 77 80.

Episodul 47: Mîţa globetrotter

Pentru că nimic nu e mai revelator ca o călătorie lungă.

Interludiu: Iisus are un orizont cultural limitat

Dacă ar şti, i s-ar urca la cap…

Barba verde de acasă

Bezbojnicul dixit într-un comentariu la articolul meu anterior:

Acum mǎ gândeam, cǎ dacǎ Cernea ia un procent cât de cât vizibil la alegeri, s-ar putea ca politicienii actuali sǎ nu înţeleagǎ decât cǎ “poate am mai multe şanse dacǎ-mi las barbǎ”. Adoptǎm forma, nu umplutura (de raţionalo-laicitate) a candidatului Feisbuc.

Să zicem că aşa va fi. Ca posesor de barbă şi adept al barbologiei, nu pot decât să jubilez imaginându-mi pilozităţile faciale ale următorilor:

Calul de dar nu se caută la preşedinţi

Acum mai multă vreme îmi exprimam bucuria în legătură cu candidatura unui flăcău pe nume Remus Cernea la tronul prezidenţial. Într-o săptămână începe tragerea la sorţi şi toată pulimea ţării abia aşteaptă (sau nu) să-ntingă cu ştampila în logoul candidatului preferat, ca cu cârnatul în muştar.

Să-l votezi pe Remus e mai bine decât să nu votezi.

În cele care urmează vă voi explica motivele pentru care l-aş alege pe Remus, dar şi pricinile pentru care dânsul nu este în nici un caz salvatorul poporului, “raza de lumină” sau câtuşi de puţin relevant în jungla politică de pe plaiul utopic-balcanic.

Episodul 46: Mîţa şi teoriile conspiraţiei

Nici mai mult, nici mai puţin decât Adevărul Adevărat!

De la vlădică la op-Kinkă

Nu v-am mai pus de mult nişte muzici frumoase.

Acum vreo trei săptămâni (aici) îmi dădeam cu părerea despre cât de lin mi se pare mie că se continuă Beatles prin Pink Floyd. Nu mă puteţi contrazice, sunt înţelept şi am gusturi ireproşabile.

Ce nu ştie însă tot satul este că “the fab four” mai au o rudă apropiată, al doilea bocanc al invaziei britanice şi – probabil – formaţia mea preferată. E vorba despre the Kinks, teribilul şi prelungul (1963-1996) incest al fraţilor Ray şi Dave Davies. Exact, o dragoste cu năbădăi după modelul McCartney-Lennon sau Gilmour-Waters.

Episodul 45: Mîţa îl comemorează pe Dinică

Lăsând la o parte gluma de mai jos, anul 2009 ni i-a mai răpit pe Grigore Vieru, Florin Bogardo, Nicu Constantin şi Ion Cojar. Oi vei, pe noi cui ne lăsaţi, domnilor?

Bunul Gigi Dinică, om de scenă şi de lume, şi-a luat şi el adio, ne-a pupat pe chelie şi s-a neantizat. L-am preţuit.

Naturişti şi câştigi

Toată lumea se pare că ia mai nou echinacea, buruiana fermecată care-ţi transformă sistemul imunitar într-un fel de Hulk Hogan pus pe caftit toţi bacilii din mahala. Orice doctor în Alaska, ucenic al reptilienilor sau promotor al “designului inteligent” ne recomandă să luăm echinacea dimineaţa şi seara, la culcare, în somn şi între cafele.

Hipnotizat de cât de bine e să iei echinacea, publicul pare să fi uitat un mijloc la fel de bun de profilaxie a gripelor şi răcelilor: să nu iei echinacea.

Efectele sunt identice, diferenţa constând în preţul mai scăzut pe care îl implică a doua variantă. Evident, situaţia se răstoarnă total dacă vă plăteşte cineva să luaţi echinacea. Voi considera că astfel de cazuri sunt rare sau nu există (aviz: dacă există, vreau şi eu).