Ep. 54, partea a cincea: Mîţofor Columb şi profeţia maiaşă
À propos, oameni buni, nu mai puneţi botul la “profeţii” cu sfârşitul lumii, transformări, vibraţii, sfere şi alte aberaţii new-age. Şi în nici un caz nu vă uitaţi la căcatul ăla de film.
À propos, oameni buni, nu mai puneţi botul la “profeţii” cu sfârşitul lumii, transformări, vibraţii, sfere şi alte aberaţii new-age. Şi în nici un caz nu vă uitaţi la căcatul ăla de film.
Wallpaper “Dacia literară”, clic aici. Şi ghiciţi personajele.
Ne-am cuminţit? Păi să ştiţi că se face vremea să redeschid rubrica de stomatologie (a se citi “tras la măsea”).
Berea chinezească Tsingtao se laudă că-i “winner of major American beer competitions” şi e chiar potabilă, mai ales gândindu-ne că provine dintr-o ţară fără tradiţie în berărit.
La fel de prinsă între lumina de la răsărit şi tenebrele goale de orice dumnezeu ale consumerismului este şi bodega unde se bea această bere, bodegă pe care am neglijat-o, deşi este, la un loc cu Varza şi Librăria, o redută a trăscănelii din triunghiul Foişor-Moşilor-Iancului.
Şi ca să nu vă stric cu totul dispoziţia festivă, poftiţi, rogu-vă, la o pauză muzicală cu Jethro Tull, una din formaţiile mele preferate, în frunte cu incredibilul Ian Anderson, flautist şi violator tandru al limbii engleze.
Despre Jethro Tull, cu altă ocazie.
Acu-i suficient că Anderson, Barre et co. se fac vinovaţi de unul din puţinele albume de crăciun pe care le-am putut înghiţi vreodată. De-acolo este extrasă această piesă jazzy, crescută în mod armonios şi organic dintr-un colind al secolului optşpe: “God rest ye merry, gentlemen”.
Ne-am preocupat prea mult cu adevărul adevărat despre personajele istorice şi am omis faptul că Iisus nu ştia adevărul adevărat despre propriile lui origini.
Încă câteva ore şi-l comemorăm pe Dean Martin (25 decembrie 1995)!
Un comentariu la ceva ce-am scris mai devreme mi-a adus în atenţie spotul de mai jos. Dânsul promovează învăţământul religios în Republica Moldova. Dânsul mă scârbeşte profund.
Fiul Soarelui a fost uns şi binecuvântat de către Marele Şaman, care a tras şi o cântare cu ecou în corpul cavernos al Parlamentului. Rămâne să se proclame “Împăratul Traian al II-lea” şi să reclame teritoriul fostului Imperiu Roman. Fiindcă nu i-a ajuns teritoriul fostului Imperiu Petre Roman.
Post scriptă: vine un guvern de căcat, vine un guvern de căcat, vine un guvern de căcat. E drept, se putea mai rău, putea să vină un guvern de căcat cu Croitoru la educaţie.
Post post scriptă: nu-i credeţi pe agitatorii de la teve! Ceea ce vă arată dânşii îi o căruţă de trucaje ordinare! Utopia Balcanica difuzează în exclusivitate imagini şi înregistrări audio din cadrul fastuoasei ceremonii.
Probabil vă întrebaţi cu toţii: băi, lăsând la o parte miştoacele cu Mîţa şi Iisus, ce tot sărbătoreşte Vasile acu’, la sfârşit de an, că nu îl văd genul de om care să dea un leu pe duhul sfânt şi înmulţirea pâinilor.
Molusca preistorică Amaurotoma zappa, guvidul Zappa confluentus, meduza Phialella zappai, păianjenul Pachygnatha zappa şi asteroidul 3834 Zappafrank ne amintesc că azi e ziua marelui cantautor, instrumentist şi compozitor care-a rupt definitiv toate barierele dintre rock, jazz, muzică clasică, “ce mama mă-sii e căcatul ăsta” şi “oau”.
Şi Iisus a fost drăguţ de ziua mea, remember?
Astfel îmi achit datoria de moş crăcilă iar următorul episod va continua seria Adevărurilor istorice.
M-am întors! Cu un gând bun, fiindcă se apropie ziua lui Iisus Ronaldo Hristoiu, a prepuţului său şi a altor zeităţi imaginare.
Iubiţilor, de fiecare dată când îmi vine să-mi iau lumea în cap din pricina mizeriei, a sărăciei şi a prostiei care a pătruns ca un sepsis pestilent în toate arterele societăţii balcaneze, de fiecare dată când am nevoie să urlu în gol, rupându-mi cămeşa de furie, “doamne, cât căcat şi câtă foame!”, de fiecare dată când îmi amintesc că sunt sub cizma FSN-ului de când eram cu puţa în nisip, o!, ba chiar de fiecare dată când mă simt naufragiat într-un ocean de acefali, zerodocţi, habotnici, patriotarzi, parveniţi şi politruci…