Ep. 54, partea a cincea: Mîţofor Columb şi profeţia maiaşã
À propos, oameni buni, nu mai puneţi botul la “profeţii” cu sfârşitul lumii, transformãri, vibraţii, sfere şi alte aberaţii new-age. Şi în nici un caz nu vã uitaţi la cãcatul ãla de film.
À propos, oameni buni, nu mai puneţi botul la “profeţii” cu sfârşitul lumii, transformãri, vibraţii, sfere şi alte aberaţii new-age. Şi în nici un caz nu vã uitaţi la cãcatul ãla de film.
Wallpaper “Dacia literarã”, clic aici. Şi ghiciţi personajele.
Ne-am cuminţit? Pãi sã ştiţi cã se face vremea sã redeschid rubrica de stomatologie (a se citi “tras la mãsea”).
Berea chinezeascã Tsingtao se laudã cã-i “winner of major American beer competitions” şi e chiar potabilã, mai ales gândindu-ne cã provine dintr-o ţarã fãrã tradiţie în berãrit.
La fel de prinsã între lumina de la rãsãrit şi tenebrele goale de orice dumnezeu ale consumerismului este şi bodega unde se bea aceastã bere, bodegã pe care am neglijat-o, deşi este, la un loc cu Varza şi Librãria, o redutã a trãscãnelii din triunghiul Foişor-Moşilor-Iancului.
Şi ca sã nu vã stric cu totul dispoziţia festivã, poftiţi, rogu-vã, la o pauzã muzicalã cu Jethro Tull, una din formaţiile mele preferate, în frunte cu incredibilul Ian Anderson, flautist şi violator tandru al limbii engleze.
Despre Jethro Tull, cu altã ocazie.
Acu-i suficient cã Anderson, Barre et co. se fac vinovaţi de unul din puţinele albume de crãciun pe care le-am putut înghiţi vreodatã. De-acolo este extrasã aceastã piesã jazzy, crescutã în mod armonios şi organic dintr-un colind al secolului optşpe: “God rest ye merry, gentlemen”.
Ne-am preocupat prea mult cu adevãrul adevãrat despre personajele istorice şi am omis faptul cã Iisus nu ştia adevãrul adevãrat despre propriile lui origini.
Încã câteva ore şi-l comemorãm pe Dean Martin (25 decembrie 1995)!
Un comentariu la ceva ce-am scris mai devreme mi-a adus în atenţie spotul de mai jos. Dânsul promoveazã învãţãmântul religios în Republica Moldova. Dânsul mã scârbeşte profund.
Fiul Soarelui a fost uns şi binecuvântat de cãtre Marele Şaman, care a tras şi o cântare cu ecou în corpul cavernos al Parlamentului. Rãmâne sã se proclame “Împãratul Traian al II-lea” şi sã reclame teritoriul fostului Imperiu Roman. Fiindcã nu i-a ajuns teritoriul fostului Imperiu Petre Roman.
Post scriptã: vine un guvern de cãcat, vine un guvern de cãcat, vine un guvern de cãcat. E drept, se putea mai rãu, putea sã vinã un guvern de cãcat cu Croitoru la educaţie.
Post post scriptã: nu-i credeţi pe agitatorii de la teve! Ceea ce vã aratã dânşii îi o cãruţã de trucaje ordinare! Utopia Balcanica difuzeazã în exclusivitate imagini şi înregistrãri audio din cadrul fastuoasei ceremonii.
Probabil vã întrebaţi cu toţii: bãi, lãsând la o parte miştoacele cu Mîţa şi Iisus, ce tot sãrbãtoreşte Vasile acu’, la sfârşit de an, cã nu îl vãd genul de om care sã dea un leu pe duhul sfânt şi înmulţirea pâinilor.
Molusca preistoricã Amaurotoma zappa, guvidul Zappa confluentus, meduza Phialella zappai, pãianjenul Pachygnatha zappa şi asteroidul 3834 Zappafrank ne amintesc cã azi e ziua marelui cantautor, instrumentist şi compozitor care-a rupt definitiv toate barierele dintre rock, jazz, muzicã clasicã, “ce mama mã-sii e cãcatul ãsta” şi “oau”.
Şi Iisus a fost drãguţ de ziua mea, remember?
Astfel îmi achit datoria de moş crãcilã iar urmãtorul episod va continua seria Adevãrurilor istorice.
M-am întors! Cu un gând bun, fiindcã se apropie ziua lui Iisus Ronaldo Hristoiu, a prepuţului sãu şi a altor zeitãţi imaginare.
Iubiţilor, de fiecare datã când îmi vine sã-mi iau lumea în cap din pricina mizeriei, a sãrãciei şi a prostiei care a pãtruns ca un sepsis pestilent în toate arterele societãţii balcaneze, de fiecare datã când am nevoie sã urlu în gol, rupându-mi cãmeşa de furie, “doamne, cât cãcat şi câtã foame!”, de fiecare datã când îmi amintesc cã sunt sub cizma FSN-ului de când eram cu puţa în nisip, o!, ba chiar de fiecare datã când mã simt naufragiat într-un ocean de acefali, zerodocţi, habotnici, patriotarzi, parveniţi şi politruci…