Ziua Marii Uneltiri

Am revenit, uãi. La mulţi ani, ţarã oropsitã. Nu jubilaţi, acum e vremea sã-mi trag sufletul.

Mai târziu poate cã-i voi bãlãcãri niţel pe Bãsescu şi pe Geoanã, mã voi plânge cã avem iar de ales între FSN şi FSN, între stânga populistã şi stânga populistã, între nişte hoţi ordinari de cai şi nişte oameni lipsiţi de scrupule care îşi însuşesc pe nedrept caii concetãţenilor.

Pânã atunci… iatã de ce cred eu cã ziua de 10 mai este mai potrivitã decât ziua de 1 decembrie ca sã sãrbãtorim într-însa faptul cã s-a întâmplat sã ne naştem în acest spaţiu cultural şi nu în altul mai fain sau în Burundi.

Simbolismul istoric al celor douã variante înclinã clar balanţa spre data de zece mai. Atunci s-a proclamat independenţa unui stat faţã de un imperiu aflat în descompunere, ceea ce nu poate fi decât motiv de bucurie. De cealaltã parte, beneficiile alipirii Transilvaniei istorice la “vechiul regat” (pe care o sãrbãtorim la 1 decembrie) sunt cât se poate de discutabile. Toatã lumea ştie cã Transilvania ar fi devenit Elveţia.

De asemenea, din prãznuirea zilei de 1 decembrie reiese cã Basarabia şi Bucovina (care “dãduserã join” la 27 martie, respectiv 28 noiembrie) au fost degeaba mai iuţi decât Ardealul, cã sunt irelevante şi locuitorii lor ar trebui sã se ducã sã se spânzure dupã şurã.

Dacã vreţi sã-mi serviţi piftia aia insipidã cu împlinirea visului lui Mihai cel viteaz care-a visat sã uneascã ţãrile românilor din dragoste de neam, probabil aţi citit prea multe cãrţi de istorie cu citate din Ceauşescu pe coperta patru. Mişu, bãrbos straşnic, dar simplisim pion al Ocţidentului imediat învecinat, ar fi anexat şi Nepalul dacã ar fi fost în stare şi dacã asta i-ar fi consolidat întru câtva virilitatea economicã şi l-ar fi ajutat sã îşi plãteascã datoriile copleşitoare cãtre Viena. Restul i s-a bãgat în gurã cu forţa.

De fapt, marele merit al lui Mihai Viteazul este cã a dat lumii un personaj jucat de Amza Pellea, dar Amza Pellea a dat-o lumii pe fiicã-sa şi fiicã-sa a dat lumii o carte, ergo karma a avut grijã sã spargã toate strãchinile.

Un argument în favoarea zilei de 1 decembrie ar putea fi cã dom’le, ce mişto e cifra unu. România e nambãroan în toate, e alfa şi omleta. Acest discurs merge de minune la troglodiţii care poartã pantofi cu cioc, da’ chiar şi dânşii sã se gândeascã cã zece e un numãr la fel de şucar, l-a purtat Hagi pe tricou atâta timp şi Hagi a fost un înţelept.

Un argument în defavoarea zilei de 1 decembrie e cã e frig, neicã. Pe bune, dacã te duci pe 1 decembrie sã faci grãtar pe Argeş la Bolintin ai sã constaţi cã îţi îngheaţã boaşele. În mai, vremea e mult mai prietenoasã, iar data de zece e la doi paşi de Ziua Muncii, deci poţi sã îţi iei liber şi între ele, sã câştigi 8 x 24 ore de manele şi râgâieli à la roumaine.

Luna mai, deşi uşor stahanovistã, e o lunã veselã în cadrul cãreia natura ne oferã inflorescenţe de toate culorile şi duhorile, tocmai bune de construit poduri peste Prut. Decembrie aduce ninsoare bacovianã şi viruşii gripei. Aduce somnul gâzelor, somnul ursului în pãdure şi somnul raţiunii. Halal!

Colac peste pupãzã, împãrţim ziua de 1 decembrie cu Republica Centrafricanã. Exact, ţara de pe locul 179 din 182 (dixit Indicele de dezvoltare umanã). Ziua de 10 mai ar fi doar a noastrã, s-o gospodãrim cum ştim noi mai frumos.

Colac peste colac peste pupãzã, pe 1 decembrie e ziua mondialã a SIDA.

Corolar

- Sã fim mândri cã strãmoşii noştri au luptat pentru ţara lor şi, viteji ca nişte şacali turbaţi, s-au fãcut ciur de cãtre gloanţe la Mãrãşeşti, Terãşeşti şi Nerãşeşti-Pitãţi!
- Mândri? Cã nişte mujici s-au lãsat luaţi cu arcanul şi au mierlit-o inutilmente în virtutea unor noţiuni inventate cu sadism de cãtre masoni, reptilieni şi alţi factori destabilizatori?
- Da! Dacã nu erau vitejii de mai sus, vorbeam ungureşte acum!
- Şi nu eram acum mândri cã vorbim ungureşte?
- …