Ziua Marii Uneltiri

Am revenit, uăi. La mulţi ani, ţară oropsită. Nu jubilaţi, acum e vremea să-mi trag sufletul.

Mai târziu poate că-i voi bălăcări niţel pe Băsescu şi pe Geoană, mă voi plânge că avem iar de ales între FSN şi FSN, între stânga populistă şi stânga populistă, între nişte hoţi ordinari de cai şi nişte oameni lipsiţi de scrupule care îşi însuşesc pe nedrept caii concetăţenilor.

Până atunci… iată de ce cred eu că ziua de 10 mai este mai potrivită decât ziua de 1 decembrie ca să sărbătorim într-însa faptul că s-a întâmplat să ne naştem în acest spaţiu cultural şi nu în altul mai fain sau în Burundi.

Simbolismul istoric al celor două variante înclină clar balanţa spre data de zece mai. Atunci s-a proclamat independenţa unui stat faţă de un imperiu aflat în descompunere, ceea ce nu poate fi decât motiv de bucurie. De cealaltă parte, beneficiile alipirii Transilvaniei istorice la “vechiul regat” (pe care o sărbătorim la 1 decembrie) sunt cât se poate de discutabile. Toată lumea ştie că Transilvania ar fi devenit Elveţia.

De asemenea, din prăznuirea zilei de 1 decembrie reiese că Basarabia şi Bucovina (care “dăduseră join” la 27 martie, respectiv 28 noiembrie) au fost degeaba mai iuţi decât Ardealul, că sunt irelevante şi locuitorii lor ar trebui să se ducă să se spânzure după şură.

Dacă vreţi să-mi serviţi piftia aia insipidă cu împlinirea visului lui Mihai cel viteaz care-a visat să unească ţările românilor din dragoste de neam, probabil aţi citit prea multe cărţi de istorie cu citate din Ceauşescu pe coperta patru. Mişu, bărbos straşnic, dar simplisim pion al Ocţidentului imediat învecinat, ar fi anexat şi Nepalul dacă ar fi fost în stare şi dacă asta i-ar fi consolidat întru câtva virilitatea economică şi l-ar fi ajutat să îşi plătească datoriile copleşitoare către Viena. Restul i s-a băgat în gură cu forţa.

De fapt, marele merit al lui Mihai Viteazul este că a dat lumii un personaj jucat de Amza Pellea, dar Amza Pellea a dat-o lumii pe fiică-sa şi fiică-sa a dat lumii o carte, ergo karma a avut grijă să spargă toate străchinile.

Un argument în favoarea zilei de 1 decembrie ar putea fi că dom’le, ce mişto e cifra unu. România e nambăroan în toate, e alfa şi omleta. Acest discurs merge de minune la troglodiţii care poartă pantofi cu cioc, da’ chiar şi dânşii să se gândească că zece e un număr la fel de şucar, l-a purtat Hagi pe tricou atâta timp şi Hagi a fost un înţelept.

Un argument în defavoarea zilei de 1 decembrie e că e frig, neică. Pe bune, dacă te duci pe 1 decembrie să faci grătar pe Argeş la Bolintin ai să constaţi că îţi îngheaţă boaşele. În mai, vremea e mult mai prietenoasă, iar data de zece e la doi paşi de Ziua Muncii, deci poţi să îţi iei liber şi între ele, să câştigi 8 x 24 ore de manele şi râgâieli à la roumaine.

Luna mai, deşi uşor stahanovistă, e o lună veselă în cadrul căreia natura ne oferă inflorescenţe de toate culorile şi duhorile, tocmai bune de construit poduri peste Prut. Decembrie aduce ninsoare bacoviană şi viruşii gripei. Aduce somnul gâzelor, somnul ursului în pădure şi somnul raţiunii. Halal!

Colac peste pupăză, împărţim ziua de 1 decembrie cu Republica Centrafricană. Exact, ţara de pe locul 179 din 182 (dixit Indicele de dezvoltare umană). Ziua de 10 mai ar fi doar a noastră, s-o gospodărim cum ştim noi mai frumos.

Colac peste colac peste pupăză, pe 1 decembrie e ziua mondială a SIDA.

Corolar

- Să fim mândri că strămoşii noştri au luptat pentru ţara lor şi, viteji ca nişte şacali turbaţi, s-au făcut ciur de către gloanţe la Mărăşeşti, Terăşeşti şi Nerăşeşti-Pităţi!
- Mândri? Că nişte mujici s-au lăsat luaţi cu arcanul şi au mierlit-o inutilmente în virtutea unor noţiuni inventate cu sadism de către masoni, reptilieni şi alţi factori destabilizatori?
- Da! Dacă nu erau vitejii de mai sus, vorbeam ungureşte acum!
- Şi nu eram acum mândri că vorbim ungureşte?
- …