Watzlawick (poem epic)

Domnului Col.(r) ing. prof. univ. dr. Nicolae Rotaru, cu stimã: poemul epic Watzlawick, omagiu marelui savant de la Palo Alto, California, teoretician al comunicãrii.

scurtã biografie

La minor………Re minor………Sol………Do
totul a-nceput la poala unui alp austriac
La minor………Re minor………Sol………Do
unde vaca muge molcom la o umbrã de copac

ei, şi-acolo (hai sã nu-l mai trag de coadã pe pisic)
s-a nãscut în ‘21 domnul paul watzlawick
la veneţia-n ca’ foscari s-a dedat filosofiei
şi-a aflat apoi la zürich taina psihoterapiei

dupã nişte ani de zile undeva-n san salvador
dovedindu-se un tânãr competent şi muncitor
paul – nume de apostol – dându-se în multe bãrci
a ajuns în california sã facã “mentãl risãrci”

institutul cu pricina avea loc de cinste-nalt, o
chiar într-însul avea sediu şcoala de la palo alto
(don d. jackson, janet beavin, haley, weakland, fisch şi alţi
teoreticieni de vazã se ştia cã-s palo-alţi)

ei, şi watzlawick al nostru (la un loc cu cei de sus)
multe cãrţi şi multe studii relevante a produs
stabilind un set de reguli sprijinindu-se pe care
indivizii desfãşoarã actul de comunicare

(cãutând sã scap de-o grijã, sã nu intru în impas
cã e termen de predare peste mai puţin de-un ceas
dar având şi prozodia ca suplimentar motiv
le voi reproduce însã numai aproximativ:)

axiomele comunicãrii

inevitabilitatea

“evitarea (prin tãcere) a mijlócului sonor
e întâia între scule pentru orice orator”
marcu tuliu cicerone spuse asta vechii rome
şi-a lãsat sã se-nţeleagã rostul primei axiome

poţi sã fii erou sau leprã – ştim cã oamenii sunt unici
dar e clar cã n-ai scãpare şi cã vrei, nu vrei, comunici.
omu-i zi şi noapte factor emitent şi receptor
şi doar morţii fac excepţie (dupã ce transmit cã mor)

biplanitatea

de la om la om tot timpul, de la om la pom mai rar
tot despre comunicare (în limbajul popular)
se afirmã cã-i ca gârla, are mal şi are fund
şi-aruncându-te în apã treci în planul mai profund

sau ca vita şi pãşunea, simbionţi de mare rang
tot hrãnind unul pe altul încã de la bigul-bang
şi vãzând acestea zise grupul californian
bãi, emisia şi recepţia sunt un tot care-i biplan

ireversibilitatea

tempus fugit, spun strãmoşii ce-au aflat pe pielea lor
cã-i de-a dreptul imposibil sã obţii un puişor
de cloceşti în cuib omletã sau chiar ouã fierte moi
ce-ai comunicat deunãzi nu poţi mâine lua-napoi

(o, şi se-nşelau bãtrânii de la râm pânã-n levant
când spuneau: scrisul rãmâne şi cuvântul e volant
vã asigur cã nici vorba n-o mai bagi la loc în gurã
iar istoria subscrie ca un scrib ce nu se-ndurã)

simetricitatea / complementaritatea

ca profan, când dialoguri se întâmplã sã-nfirip
mã gândesc: comunicarea poate fi în fel şi chip
o, dar cititorii harnici ai lui paul watzlawick
ştiu cã tipuri de sisteme sunt în numãr foarte mic

primul e ca în oglindã, o relaţie simetrícã
cum e cazul când beau bere cu tovarãşul Petricã
şi suntem egali ca fraţii, cum sunt hunii şi avarii
şi-mpãrţim aceeaşi doxã în la fel de multe arii

cel de-al doilea e sistemul de complementaritate
ca când domnul N. Rotaru ţine curs la facultate
unde dânsul taie lemne noi cioplim la o surcea
diferenţa-i deci imboldul nostru de-a comunica

acomodarea / ajustarea

când e cald, mã chinuieşte setea ca o rea satrapã
şi atunci cu politeţe cer sã beau un strop de apã
“apã”, spun în româneşte, partenerul mã-nţelege
şi întreaga-mi suferinţã într-o clipã se şi drege

o, dar când vorbesc germanã c-un francez şcolit la ruşi
pot sã-i dau şi peste faţã c-o pereche de mãnuşi
dacã nu mã fac cã-s peşte şi prin aer nu înot
pot sã urlu “wasser, wasser”, wasser pânã nu mai pot

şi când eu spun verzei “varzã” şi amicul meu “curechi”
da’ eu spun “curechi” la partea de la cur pân’ la urechi
mã acomodez situaţiei şi gãsesc un alt canal
arãtându-i varza-n traistã ca obiect material

morala

am putea sã credem lesne cã-i un ticãlos şi-un famen
cã-i în planul academic la subiecte de examen
dar el cântã azi la harpã pe un nor în elizeu

domnilor, comunicarea fãrã watzlawick e greu