Watzlawick (poem epic)

Domnului Col.(r) ing. prof. univ. dr. Nicolae Rotaru, cu stimă: poemul epic Watzlawick, omagiu marelui savant de la Palo Alto, California, teoretician al comunicării.

scurtă biografie

La minor………Re minor………Sol………Do
totul a-nceput la poala unui alp austriac
La minor………Re minor………Sol………Do
unde vaca muge molcom la o umbră de copac

ei, şi-acolo (hai să nu-l mai trag de coadă pe pisic)
s-a născut în ‘21 domnul paul watzlawick
la veneţia-n ca’ foscari s-a dedat filosofiei
şi-a aflat apoi la zürich taina psihoterapiei

după nişte ani de zile undeva-n san salvador
dovedindu-se un tânăr competent şi muncitor
paul – nume de apostol – dându-se în multe bărci
a ajuns în california să facă “mentăl risărci”

institutul cu pricina avea loc de cinste-nalt, o
chiar într-însul avea sediu şcoala de la palo alto
(don d. jackson, janet beavin, haley, weakland, fisch şi alţi
teoreticieni de vază se ştia că-s palo-alţi)

ei, şi watzlawick al nostru (la un loc cu cei de sus)
multe cărţi şi multe studii relevante a produs
stabilind un set de reguli sprijinindu-se pe care
indivizii desfăşoară actul de comunicare

(căutând să scap de-o grijă, să nu intru în impas
că e termen de predare peste mai puţin de-un ceas
dar având şi prozodia ca suplimentar motiv
le voi reproduce însă numai aproximativ:)

axiomele comunicării

inevitabilitatea

“evitarea (prin tăcere) a mijlócului sonor
e întâia între scule pentru orice orator”
marcu tuliu cicerone spuse asta vechii rome
şi-a lăsat să se-nţeleagă rostul primei axiome

poţi să fii erou sau lepră – ştim că oamenii sunt unici
dar e clar că n-ai scăpare şi că vrei, nu vrei, comunici.
omu-i zi şi noapte factor emitent şi receptor
şi doar morţii fac excepţie (după ce transmit că mor)

biplanitatea

de la om la om tot timpul, de la om la pom mai rar
tot despre comunicare (în limbajul popular)
se afirmă că-i ca gârla, are mal şi are fund
şi-aruncându-te în apă treci în planul mai profund

sau ca vita şi păşunea, simbionţi de mare rang
tot hrănind unul pe altul încă de la bigul-bang
şi văzând acestea zise grupul californian
băi, emisia şi recepţia sunt un tot care-i biplan

ireversibilitatea

tempus fugit, spun strămoşii ce-au aflat pe pielea lor
că-i de-a dreptul imposibil să obţii un puişor
de cloceşti în cuib omletă sau chiar ouă fierte moi
ce-ai comunicat deunăzi nu poţi mâine lua-napoi

(o, şi se-nşelau bătrânii de la râm până-n levant
când spuneau: scrisul rămâne şi cuvântul e volant
vă asigur că nici vorba n-o mai bagi la loc în gură
iar istoria subscrie ca un scrib ce nu se-ndură)

simetricitatea / complementaritatea

ca profan, când dialoguri se întâmplă să-nfirip
mă gândesc: comunicarea poate fi în fel şi chip
o, dar cititorii harnici ai lui paul watzlawick
ştiu că tipuri de sisteme sunt în număr foarte mic

primul e ca în oglindă, o relaţie simetrícă
cum e cazul când beau bere cu tovarăşul Petrică
şi suntem egali ca fraţii, cum sunt hunii şi avarii
şi-mpărţim aceeaşi doxă în la fel de multe arii

cel de-al doilea e sistemul de complementaritate
ca când domnul N. Rotaru ţine curs la facultate
unde dânsul taie lemne noi cioplim la o surcea
diferenţa-i deci imboldul nostru de-a comunica

acomodarea / ajustarea

când e cald, mă chinuieşte setea ca o rea satrapă
şi atunci cu politeţe cer să beau un strop de apă
“apă”, spun în româneşte, partenerul mă-nţelege
şi întreaga-mi suferinţă într-o clipă se şi drege

o, dar când vorbesc germană c-un francez şcolit la ruşi
pot să-i dau şi peste faţă c-o pereche de mănuşi
dacă nu mă fac că-s peşte şi prin aer nu înot
pot să urlu “wasser, wasser”, wasser până nu mai pot

şi când eu spun verzei “varză” şi amicul meu “curechi”
da’ eu spun “curechi” la partea de la cur pân’ la urechi
mă acomodez situaţiei şi găsesc un alt canal
arătându-i varza-n traistă ca obiect material

morala

am putea să credem lesne că-i un ticălos şi-un famen
că-i în planul academic la subiecte de examen
dar el cântă azi la harpă pe un nor în elizeu

domnilor, comunicarea fără watzlawick e greu