Cu răbdarea Star Treci şi marea

Băieţii astronomi de la NOAO ne explică în termeni omeneşti o chestie tare nostimă:

Dacă soarele ar fi un modest cantalup, o bilă cu diametrul de douăzeci de centimetri (şi s-ar ruşina ştiind că alte stele sunt cât pepenele roşu, cât maşina, cât casa), planeta noastră ar fi cât un bob de piper şi s-ar afla la 25 metri distanţă. Pluto, mahalaua sistemului solar, ar fi o gămălie de ac cu un kilometru mai încolo.

Episodul 64: Fontul cel nou al Mîţei

Pentru că atâţia cârcotaşi au murmurat împotriva schimbării de corp de literă din episodul trecut, am apelat la o echipă serioasă de dizainări profesionişti care au conceput ceea ce se poate numi fontul perfect. E în armonie cu Secţiunea de aur şi canoanele bizantine, ba chiar conferă un plus de haz oricărei replici pe care o înveşmântează.

Atât că fontul poate fi văzut doar de cititorii cu simţul esteticii.

Episodul 63: Chiar episodul şaizeci şi trei

Şi-am stat eu şi m-am gândit: cum să fac eu Mîţa să aducă mai mult a bandă desenată adevărată? Soluţia numero uno: e vremea ca personajelor să li se schimbe vocea!

Ep. 62: Touché, pussycat

Într-o veche dispută teologică, un argument hotărâtor.

Microunde eşti, copilărie

Oi vei, mâna beteagă nu mă lasă să fiu creativ!

Eh, omu’ când nu creează, reactualizează. Mai ţineţi voi minte ce era acum doi ani jumate? Era un blog pe drojdia punct net bară Vasile, primul în gugăl dacă cătai sex cu moşi, unde erau nişte caricaturi aschilambice şi nişte Iisuşi. Din care vă prezint un “best of”. Le-a prins careva?

Episodul 61: Mîţa învaţă anatomie

O, nu, s-a răzbunat doamne-doamne! Bre, faraoane, cum rămâne cu obrazul celălalt, arma prostului ş.a.m.d.?

În altă ordine de idei, o vreme Mîţele vor fi mai rare iar manifestările mele scriptice vor fi mai scurte şi mai puţin coercte din pnuct de devere ortogarfic. Explicaţia:

Poveştile celor 1100 de nopţi

Clic, doamnelor şi domnilor!

Porcina cea de taină (partea a doua)

Mai demult, înainte ca caţavencii să-mi fure titlul, scriam despre gripa porcină şi aberaţiile conspiraţioniştilor. Acum o săptămână-două am purces, aşadar, să-mi procur vaccinul de la Cantacuzino şi să mi-l administrez.

Reproduc, cu mai multă sau mai puţină voie, un fragment dintr-un interviu încă nepublicat cu domnul Mircea Popescu M.D., Ph.D, un fel de House mai şmecher şi care inginereşte biotehnologii. Dumnealui este manager general şi vicepreşedinte al departamentului de cercetare la Biomira (nu-i ştiţi, se ocupă cu vaccinurile terapeutice împotriva cancerului, vaccinuri care învaţă sistemul imunitar să producă anticorpi împotriva tumorii cu pricina şi care vor ajunge şi la noi peste trei sute de ani).

Episodul şaizeci: Un exorcism de pomină

Episod dedicat nu numai traducătorilor de titluri de film, ci şi demenţilor care au născocit chestia asta (mai ţineţi minte întâmplarea?). În întâmpinarea Evului Mediu, vă salut, gata oricând să mă sui în avion spre Europa de Vest. Sau Australia. Cu asta promit că iau o pauză de la subiecte metafizice: mă inflamez degeaba, v-am plictisit, unu-zero pentru flacăra violet(ă) şi găina neagră sub clar de lună.

Toporul ales

Fiindcă există un antecedent (tapetul cu Dacia Literară), pagina de Propagat Utopia va conţine de-acu’ încolo şi o rubrică pentru fonduri de ecran.