Hapsânul lui Avraam

Din nou despre cum e într-o societate modernã.

Pe când mintea îi zburda pe bãlãrii, Petre Ţuţea a emis o perlã cât capul lui de mare. “Pentru mine,” zise dânsul, “apogeul Europei a fost în Evul Mediu, când dumnezeu umbla din casã în casã”.

Ei bine, domnule Ţuţea, Evul Mediu a fost o perioadã neagrã-tuci în istoria Europei şi, dacã nu exista dânsul, aveam un avans de vreo şapte sute de ani şi vã scriam acum între douã reprize de ciuruit ştrumfi cu coadã pe planeta Pandora. La anul 1000, când la noi tifosul şi dizenteria umblau din casã-n casã, Avicenna (zis şi Hussain ibn Abdullah [...] ibn Ali ibn Sina) punea bazele medicinei experimentale, inventa farmacologia clinicã, îl interpreta pe Aristotel, ba chiar gãsea timp pentru o ţâr’ de geologie şi scria cu spor o carte cu multe reţete de pilaf.

Dar nu despre domnul Ţuţea este vorba, ci despre cum s-a încheiat anul de crizã 2009, an în care cultele religioase au primit mai mulţi bani de la stat decât în anii de non-crizã anteriori. Cercetarea, evident, mai puţini.

Poate cã pe voi aceastã stare a lucrurilor nu vã alarmeazã (ei, sunt şi ei o mânã de popi…) dar dânsa este complet anormalã, mai ales în contextul în care vecina Europã, de bine, de rãu, un picuţ mai laicizatã ne învaţã altfel, şi ne învaţã de bine.

O, evident, un cetãţean îndobitocit de mirajul vieţii de apoi nu-şi pune probleme, acceptã explicaţii simple şi nu simte cã s-au scumpit ţigãrile dacã are în curte o buturugã cu chipul maicii domnului. Pe scurt, un om religios e mult mai uşor de condus. Dar nu pe impozitul meu, domnilor, sau mãcar lãsaţi-mã şi pe mine sã-l conduc!

Într-o societate modernã, instituţia statului (aviz: “instituţia” include bugetul) e separatã de cultele religioase. Bisericile sunt ONG-uri, se gospodãresc singure şi îşi procurã veniturile de la credincioşi, care într-o ţarã ca Germania pot alege sã plãteascã sau nu porţiunea de impozit aferentã congregaţiei de care aparţin sau nu.

Astfel aş putea sã dorm liniştit ştiind cã în Catedrala Mântuirii Neamului Prost nu-i nici o cãrãmidã care sã-mi aparţinã de jure mie, da’ de facto dacã m-aş duce sã o iau acasã sã-mi care jandarmii bastoane-n spinare.

Într-o societate modernã, tot pe banii lor, cultele religioase întreţin felurite programe de catehizare (şcoala de duminicã, tabãra creştinã şi alte destinaţii cu care îşi sperie americanii copiii neascultãtori) complet separate de învãţãmântul de stat.

Pe când eram eu şcoler, am avut bafta de a mã naşte într-o familie lucidã şi nu am participat la orele de religie ortodoxã. Nu cã ar fi contat prea mult, fiindcã pasiunea pentru cele ştiinţifice nu lasã loc de magicieni şi Sfinte Prepuţuri.

Într-o societate modernã (cum se prefigura eronat cea în care am învãţat eu), presupunând cã aş fi crescut în pãdure, fãrã pãrinţi, bunici sau lupi binevoitori, aş fi aflat sã devin un om civilizat în urma orelor de Ethik (care va sã zicã… eticã) din clasa a 4-a şi a educaţiei civice din 5-8. Acolo învãţam cã e bine sã treci pe verde şi cã e rãu sã furi. Între timp, manualele de religie tipãrite tot pe banii statului i-au învãţat pe copii cã “bin-bangul” şi evoluţia sunt teoriile diavolului şi cã doamne-doamne îţi ia scara şi-ţi frânge bulanele dacã te sui sã strici cuibul rândunicii.

À propos, înverşunarea cu care creaţioniştii susţin cã “teoria” evoluţiei ar fi “controversatã” şi cã varianta biblicã ar avea vreun temei în realitatea materialã e o înverşunare demnã de cauze mai bune. Într-o societate modernã, Biblia stã pe acelaşi raft cu Iliada, Odiseea, “Cuore” şi “Cuţu şchiop”. Dar despre asta cu altã ocazie.

Revenind la oile domnului, biserica ortodoxã are – într-adevãr – sus-numitele programe de catehizare, dar de ce sã nu sugã şi din buzunarul public? Reţeta e dupã cum urmeazã:

Batem monedã pe aberaţia “Poporul român = popor creştin” şi ne infiltrãm în viaţa fiecãrui cetãţean “cu fricã de dumnezeu”. Îi învãţãm pe copii toate aberaţiile din lume, iar dacã vreun academician zãnatic murmurã cã minţim cu neruşinare, i-o aruncãm pe aia cu “dreptul la o viziune alternativã”. Cui cârâie, îi amintim cã oricând (sanchi!) poate sã-şi retragã pruncul de la cursul de religie, dar cine vrea sã-l aibã pe cap o orã în plus? De asemenea, restul ţâncilor ghiauri s-ar revolta împotriva pãgânului şi l-ar ostraciza cum ai clipi. Adicã, fereascã sfântu’ sã tragã unu’ un pârţ în clasa a treia cã-şi trage porecla pânã se înscrie la doctorat, darãmite sã afle clasa cã Alinuţa e diavolul!

Într-o societate modernã, biserica sã cearã bani statului ar fi ca şi cum vecina (de care sunt separat prin Constituţie/gard) m-ar pune sã-i plãtesc gazele şi lumina sub ameninţarea cã altfel mã acuzã de viol. Evident, vecina conduce Hummer şi are dobermani.

Într-o societate modernã, oamenii de ştiinţã sunt Marii Preoţi. Dacã-mi serviţi “…dar şi ce faci tu e prozelitism, ateismul e o religie” vã amintesc şi eu cum calviţia e o coafurã, pula goalã un stil vestimentar şi statul pe scaun un sport.