Cu rãbdarea Star Treci şi marea
Pus de Vasile
, 31 Ianuarie 2010
Bãieţii astronomi de la NOAO ne explicã în termeni omeneşti o chestie tare nostimã:
Dacã soarele ar fi un modest cantalup, o bilã cu diametrul de douãzeci de centimetri (şi s-ar ruşina ştiind cã alte stele sunt cât pepenele roşu, cât maşina, cât casa), planeta noastrã ar fi cât un bob de piper şi s-ar afla la 25 metri distanţã. Pluto, mahalaua sistemului solar, ar fi o gãmãlie de ac cu un kilometru mai încolo.
De Proxima Centauri, steaua vecinã, ne-ar despãrţi şapte mii de kilometri.
În galaxia noastrã, stele sunt cãcãlãu. Câteva sute de miliarde. De câteva sute de ori mai multe stele decât existã astãzi chinezi pe Pãmânt. Într-o singurã galaxie din cele câteva miliarde observabile pânã acum pe cale opticã, radio, infra-, ultra- et co.
Întorcându-ne la bobul de piper terestru, sã ne amintim cã specia noastrã viseazã sã calce pe Marte, gãmãlie aflatã la treişpe-paişpe metri, dupã ce, cu chiu cu vai şi cheltuind enorm, a reuşit sã traverseze cei şapte centimetri care o despart de astrul nopţii.
Atât putem momentan. Şapte centimetri din cei şapte mii de km pânã la cea mai apropiatã steluţã. E foarte probabil sã nu ajungem niciodatã sã cãlcãm pe vreun bolovan strãin de ograda soarelui. Sã dispãrem cu spor, de tâmpiţi sau de ghinionişti ce suntem, înainte sã aflãm cum se simte la picioare o planetã extrasolarã.
Bãi, şi iese homo religiosus din delirul lu’ Ţuţea şi al lui Puricmeister şi-mi zice mie cã “omul e cununa creaţiei”, cã dumnezeu ne-a fãcut pe noi dupã propria lui figurã şi ne-a dãruit universul ca sã fie doar al nostru.
Adicã dupã douãj’ de miliarde de ani de lipsã de preocupare, a trântit o colonie de procariote pe bobul de piper şi le-a zis: când nu vã mai ţine bobu’, zburaţi şapte mii de kilometri pânã la urmãtorul, faceţi acolo popas, creşteţi, vã înmulţiţi şi tot aşa. Halal cadou.
“Tataie! Noi n-avem blue air ca dumneata! Muie!”, au murmurat procariotele, iar dumnezeu a zis: “Care-a fost ãla? Ia, hai! Gata cu ţigãnia!”. De atunci, dumnezeu stã zgâit în microscopul lui electronic şi judecã faptele fiecãreia din miliardele de procariote, stropind veşnic cu tincturã de iod pre cele care nu-şi fluturã cilii în semn de veneraţie.
O legendã popularã spune cã el a prins drag de una (singurã) din miile de ramuri de procariote, astfel încât l-a trimis pe fiu-sãu printre ele ca sã le ierte pentru acel cuvânt urât, dar ele l-au omorât pe fiu-sãu, ceea ce l-a ofuscat şi mai tare. Ulterior fiu-sãu a înviat şi s-a întors acasã.
Suntem nişte microorganisme scurmând dupã nutrienţi într-un bob sãrac de piper între kilometri de vid absolut. Dacã mai presupui şi o divinitate care ne trage la rãspundere pentru fiecare cãcat…
Şi tot eu, ateul cel mândru care îl glorificã pe om, ar trebui sã iau lecţii de umilinţã, nu?
face brauzãrul viril
agregã ce vrei tu
Vasile, mare atentie. Iti da divinitatea gheata si la vara sa-ti rupi si picioarele si sa-ti inghete curul. Daca ar fi existat ar fi fost chiar sadic.
fascinanta analogia.
Oare cu criza financiară, au scăzut şi preţurile terenurilor de pe marte?
Or in the best case scenario, vine o colonie de roboți umanoizi perfecți, infailibili, care îngroapă primatele oligofrene de pe bobul de mazăre, aceleași care i-au proiectat și i-au construit.
There is no security against the ultimate development of mechanical consciousness, in the fact of machines possessing little consciousness now. A mollusc has not much consciousness. Reflect upon the extraordinary advance which machines have made during the last few hundred years, and note how slowly the animal and vegetable kingdoms are advancing. The more highly organized machines are creatures not so much of yesterday, as of the last five minutes, so to speak, in comparison with past time.
Asta scria un nene la 18(opt sute)63 in “Darwin among the machines”. Legea lu’ Moore a confirmat evolutia asta teribila.
Fiind un mare transumanist, astept cu interes si cu optimism singularitatea tehnologica a lui von Neumann.
De ce ar fi umanoizi insa? Internetul functioneaza ca un creier. E o inteligenta in curs de a se naste, si e o inteligenta planetara. Avindu-ne pe noi ca extensii, e din ce in ce mai constient de sine si incepe sa se manifeste ca atare.
http://en.wikipedia.org/wiki/Anonymous_%28group%29 ?
Ar trebui sa lasam deoparte meschinariile (si mai ales sa azvirlim definitiv balastul trecutului) si sa ne gindim la viitorul nostru ca specie.
Deci memoria colectivă autonomă pe care noi o alimentăm în mod inconștient, chiar și eu acum, tastînd tîmpenii pe forumul Utopicbalcanic, ne va domina?
Prin urmare, nu ar fi mai simplu, dacă tot știm că murim, să ne autoexterminăm mai repede? Ceea ce, după unii chiar se întîmplă (război biologic) – sau nu, e un bulșit.
A! Și mai e ceva! Vreau în baza unor legi nescrise ale democrației networkingului să îmi recapăt dreptul de a folosi liber sintagma ”oi vei”!
hmm, this would make a darn good topic on Cultitudini, come to think of it. :)
Genial!!!
Dar sistemul lui Von Neumann ar mai fi fost ceva fără munca lui Alan Turing? (acel geniu torturat de serviciile secrete, care, după Condeera, ar fi meritat Nobelul cu vîrf şi îndesat)
Babbage, nene. Daca i-ar fi sponsorizat astia utilajul analitic, avea si omenirea calculatoare serioase inainte de 1900.
HAHAHAHA
Babbage once contacted the poet Alfred Tennyson in response to his poem “The Vision of Sin”. Babbage wrote, “In your otherwise beautiful poem, one verse reads,
Every moment dies a man,
Every moment one is born.
… If this were true, the population of the world would be at a standstill. In truth, the rate of birth is slightly in excess of that of death. I would suggest [that the next version of your poem should read]:
Every moment dies a man,
Every moment 1 1/16 is born.
Strictly speaking, the actual figure is so long I cannot get it into a line, but I believe the figure 1 1/16 will be sufficiently accurate for poetry.”
La rândul lui, Turing n-ar fi făcut nimic fără inspirațiunea trasă de la Alonzo Church, tăticul calculului lambda (o unealtă mult underrated de programare după părerea mea de wannabe math individual).
Na, fiecare cu felia lui. Turing cu modelele teoretice, Von Neumann cu EDVAC-ul.
Se prea poate, domnii mei, or multe invenții revoluționare au avut la bază genul ăsta de interdependență…
Adica toate…