Capra cu trei aezi

Să nu uit! Particip la Concursul de Proză Arhiscurtă organizat de Trilema.

Nu mai e deloc proză, dar are fix 500 de semne, aşa cum cere regulamentul. Peseu: cititorul de rând, care ar încerca să păstuiască textul în Word, s-ar putea să obţină 509 semne sau aşa ceva, dar dacă-l trece mai întâi prin notepad ca să-l cureţe de inutilităţile ciudate ale scrierii electronice, rămân cinci sute et punctum. Mircea ştie chestia asta. Textul cu pricina:

Hapsânul lui Avraam

Din nou despre cum e într-o societate modernă.

Pe când mintea îi zburda pe bălării, Petre Ţuţea a emis o perlă cât capul lui de mare. “Pentru mine,” zise dânsul, “apogeul Europei a fost în Evul Mediu, când dumnezeu umbla din casă în casă”.

Ei bine, domnule Ţuţea, Evul Mediu a fost o perioadă neagră-tuci în istoria Europei şi, dacă nu exista dânsul, aveam un avans de vreo şapte sute de ani şi vă scriam acum între două reprize de ciuruit ştrumfi cu coadă pe planeta Pandora. La anul 1000, când la noi tifosul şi dizenteria umblau din casă-n casă, Avicenna (zis şi Hussain ibn Abdullah [...] ibn Ali ibn Sina) punea bazele medicinei experimentale, inventa farmacologia clinică, îl interpreta pe Aristotel, ba chiar găsea timp pentru o ţâr’ de geologie şi scria cu spor o carte cu multe reţete de pilaf.

Episodul 59: Iisus e şi el student

Acuşica începe sesiunea, ocazie cu care nu pot decât să urez studenţimii să n-o mai ia aşa în serios. În fond, v-aţi pregătit pentru asta… tot… semestrul?

Nu, nu asta e poanta. Poanta e mai jos.

Interludiu: Şuşu şi Pişu au un nou coleg de trupă

O mică joacă pentru iubitorii universului Mîţei cu î din i. În direct din clubul andărgraund şi clandestin (pe care l-a inaugurat Iisus fiindcă e singur acasă), un minut de freestyle cu MC Tribunu’. Ficiuring Şuşu & Pişu în fundal, cu un impresionant număr de breakdance.

Episodul 58: Mîţa îşi apără planeta

Pour les connaisseurs.

Star Warsul pe gâşte

Stimaţii mei cititori,

Ayn Rand, o gagică pe care o apreciez extrem, spunea că “There is a level of cowardice lower than that of the conformist: the fashionable non-conformist.”

Prin urmare, deşi nu îmi stă în fire şi am comis acest gest cu jumătate de inimă, tocmai am fost să văd blocbastărul Avatar.

E cam târziu să-mi dau cu părerea despre dânsul, dar o voi face. Rezumând ghiveciul, pot declara că Avatar este un căcat în cea mai frumoasă cutie posibilă. Un căcat într-un ou Fabergé.

Vorba cultă, sărăcia omului

Acel dreptunghi anunţă faptul că, urmând unei întârzieri moldovalahe de 2 săptămâni, saitul bejuliu al Cultitudinilor (pe care îl găsiţi aici, cultitudini punct net) este onlain şi funcţionează.

Dânsul este copilul meu depedeve tehnic şi grafic. Materia cenuşie care-l alimentează va veni de la (momentan) şase tineri scribi de varii sexe, diletanţi sau specialişti, oameni v1.0 sau blogări pe care i-aţi mai citit, fiecare cu gusturile lui şi cu scriitura lui, mai lejeră sau mai pretenţioasă. Printre cei şase promotori ai produselor culturale obscure se află şi unul Vasile, care (în opinia mea neavizată) îi întrece pi tăţi.

Episodul 57: Calendarul creştin-mîţodox

De fapt, o serie de instantanee răzleţe din viaţa celor doi buni prieteni, Mîţa şi Iisus, sunt fundamentul moralei iudeo-creştine şi a vocabularului religios. V-aţi întrebat vreodată cum au luat naştere sărbătorile voastre?

Samurai de Murfatlar

Ştii că-i globalizare e când doi indonezieni naturalizaţi în Olanda pun de-o formaţie cu nume ingliş ca să interpreteze pe nemţeşte o adorabilă melodie japoneză.

Aţi ghicit… pauză muzicală! Deşi sună neplauzibil, sukiyaki e un fel de mâncare.

Nu gustaţi dulşele grai al lui Göring? Ataşez de asemenea o grozavă interpretare în engleză, aparţinând aceloraşi fraţi migdalaţi. Pentru cine-i hardcore, varianta niponă.

Episodul 56: Mîţa şi Iisus îl omagiază pe Elvis

…fiindcă astăzi, opt ianuarie, e ziua lui! Ce-ar fi fost rock’n’rollul fără poponeaţa Regelui?