Vrabia din mână pe vulturul bicefal

Pe-aici a cam bătut vântul, dar acum că-s capabil să scriu cu ambele mâini promit că am să îmi iau în serios datoria de a vă face mai deştepţi. Se face că într-o oră şi zece minute, un Boeing 737-300, model fabricat între 1981 şi 1999, m-a furat din sânul civilizaţiei (sân care nu-i oriunde, ci în maiestuoasa capitală de imperiu, bătrâna Vienă) pentru a mă purta înapoi în jungla distopiei balcanice pe care o populăm cu toţii.

Trăiască liniile aeriene ieftine şi multitudinea de destinaţii pe care le oferă! Viena a fost teribil de mişto, pricină pentru care abia aştept să vă povestesc câte ceva dintr-însa.

Ciolan nou fericit

Azi dimineaţă mi-am tăiat Rolexu’ şi sunt tare entuziast să vă povestesc câte ceva despre ce am descoperit eu din postura de invalid. À propos, voi lipsi o vreme, căci îmi răsplătesc însănătoşirea cu o partidă sănătoasă de operă, muzee şi fotoreporteraj într-o capitală europeană despre care vă povestesc când mă întorc. Mîţa cu î din i va lua şi ea un scurt răgaz.

Ce-am învăţat luna asta?

În noaptea asta dormi pe Pleş!

Înţelegându-i de minune pe “noii atei”, domnul Pleşu tinde să uite că idolii lui s-au împiedicat şi au căzut în cur undeva între franjurile secolului paişpe. Nu că i-aş fi înghiţit vreodată discursul presărat cu îngeri, da’ de data asta onorabilul brontozaur a mers puţin prea departe la pescuit isonul pulimii mistice.

Ce e umorul? E un lung [...]

Sâmbătă, vreme de lene, afară se încălzeşte în sfârşit. Întru descreţirea frunţii, câteva scheciuri amuzante de la BBC-iştii Mitchell & Webb. Exact, fiindcă pe la noi puţinul umor televizat care se face e absolut şi în totalitate infect şi, la o adică, nu e bun deloc.

Ep. 70: Mîţa învaţă să cultive tutun

Scria ieri în Gândul. Un luxemburghez poate să-şi cumpere dintr-un salariu mediu 1100 pachete de ţigări. Un norvegian (la ei pachetul costă opt euroi şi ceva!) vreo cinci sute. Un român îşi permite din salariu 180 pachete de ţigări.

Încep să contemplu serios posibilitatea să mă las de fu să organizez o mare revoltă a fumătorilor pentru că această situaţie e inacceptabilă. Nesupunere civică, domnilor! Asta e tot ce merită statul român din partea noastră.

Albă ca zăpada şi cei şapte australopiteci

Aveţi poftă de o lectură lungă, înflorită şi întortocheată? Nu?

Ştiu, îmi promisesem să nu mai calc o vreme pe tăciunii ariei pop-science, mai ales că sunt doar un profan cu o mare poftă de cunoaştere şi nicidecum un specialist.

Dar, inspirat de fascinanta viziune asupra Cosmosului pe care v-am indicat-o şi vouă săptămânile trecute, am simţit nevoia să clarific personal, ca pentru tot cititoru’, o întrebare pusă de mulţi: de ce nu văd eu, domn’le, cu ochii mei, cum se transformă speciile în alte specii.

Episodul 69: Mîţagora

Că tot a stârnit Agora atâtea discuţii pe Cultitudini, hai să ne imaginăm că tanti Hipatia ar fi fost cu adevărat deşteaptă. Lăsând dacologia şi băşcălia pentru altcândva, filmul a fost mişto.

Oracolu-n carul cu fân

reptilieni vulturieni Se cheamă Arheopterix şi sunt bucuria paleontologilor. Nu cred că ai fi vrut unul în colivie. Adică serios, arată ca ceva care ar produce găinaţ coroziv. Şi teroare.

film porno cu sexi balcanica Altu’ care s-a uitat la Black cat, white cat şi s-a întrebat de ce nu arată mai mult din ce fac ei în lanul de floarea soarelui.

ce zodie sunt in calendarul mayas Sâmbătă.

simboluri folosite de fastcisti Simboluri fastuoase.

Ep. 68: Imprudenţa Mîţei

Mi-am adus aminte de unul din nebunii mei preferaţi: unul care, dacă ar trebui luat în serios, nu s-ar chema pe latineşte Pulex.

À propos, oarecum pe subiect: la Antena 3 Remus se ceartă cu doi dobitoci în ceea ce priveşte piramida lui Daniel. Putem ghici de partea cui este bunul simţ. Hint: e bărbos.

Evoluţia de catifea

Şi a trecut şi conferinţa de ieri. Pe scurt, m-a dezamăgit cât de puţină lume a apărut să urmărească un eveniment care-şi are locul în laboratoarele de biologie din fiecare şcoală generală din lume: aniversarea lui Charles Darwin.

Dacă delira nesănătosul ăla de Puric n-aveai loc în sală, mai taxai şi câte treij’ de lei biletul pentru pulimea amatoare.

De bine, de rău, toţi cei prezenţi (oameni în vârstă şi o mână de tineri, în mare parte activi în domenii de profil) au dat dovadă de umor, vervă şi un discurs lucid şi raţional.