Un popas mic pentru om

Cronicarii nu vor şti niciodatã de ce începutul lui februarie a fost aşa sec pe Utopia Balcanica. Poate cã Vasile e încã infirm şi-i este silã sã scrie cu un singur membru; poate cã a avut examene de dat, poate cã a avut mult de muncã. Poate toate trei la un loc.

Un lucru va rãmâne însã în buco-analele istoriei: astãzi, zece, se împlineşte o lunã de Cultitudini. Ieri am înfãptuit chiar o ultimã – şi definitivã – schimbare de dizain. Evident, piaza rea nu ne dã pace nici acolo. Promovarea a bãtut spre zero, vajnica redacţie n-a fost binecuvântatã cu timp liber.

Prin urmare nu mã pot lãuda cu cei treij’ de vizitatori unici pe zi, nu mã pot lãuda cu cele cinşpe articole (-aşe, -uţe), nu mã pot lãuda cu locul pulişpe în zelist, de fapt nu mã pot lãuda cu nimic cã râdeţi de mine, de Fritz şi de ceilalţi doi-trei ameţiţi.

Cum bine zicea însã un rusnac în clipşorul de la coada acestui articolaş, dacã n-ai casã n-are ce sã-ţi ia foc şi dacã n-ai câine ştii cã nu ţi-l otrãveşte vecinul. Morala: de-aici încolo se poate doar mai bine. Pentru început poţi şi tu, cititorule, sã iei un timbru cu Cultitudinile sã ţi-l lipeşti pe blog.

Peseu: m-am angajat şi faţã de Doro, am sã-i nasc o identitate vizualã pentru un proiect foarte mişto. Veţi auzi, deci, din ce în ce mai mult despre miraculoasa aventurã a bravului bãrbos polivalent.

Pepeseu: textele (al meu şi al lui Fritz) au fost premiate la concursul Trilemei, da’ nu avem ce face cu premiul (hosting şi nume de domeniu), astfel încât îl refuzãm cu eleganţã şi cu toate mulţumirile de rigoare. La cât mai multe astfel de iniţiative! Nu, nu donãm nimãnui premiul fiindcã este sudoarea frunţilor noastre şi suntem dintre oamenii ãia meschini pentru care filantropi(c)a e doar un film.