Evoluţia de catifea

Şi a trecut şi conferinţa de ieri. Pe scurt, m-a dezamãgit cât de puţinã lume a apãrut sã urmãreascã un eveniment care-şi are locul în laboratoarele de biologie din fiecare şcoalã generalã din lume: aniversarea lui Charles Darwin.

Dacã delira nesãnãtosul ãla de Puric n-aveai loc în salã, mai taxai şi câte treij’ de lei biletul pentru pulimea amatoare.

De bine, de rãu, toţi cei prezenţi (oameni în vârstã şi o mânã de tineri, în mare parte activi în domenii de profil) au dat dovadã de umor, vervã şi un discurs lucid şi raţional.

Musiu Lascu, din pãcate, a fost prins în treburi urgente şi n-a putut sã ne onoreze.

N-am sã vã pun spre urmãrire tot ce am înregistrat; sunt trei ore de audio-video, în mama mã-sii. Am sã-i las pe Şuşu şi Pişu sã vã facã un rezumat.

Fiindcã auzise de eveniment la Radio România Cultural, a venit şi ne-a vorbit domnul dr. Condrea Drãgãnescu, un bãtrânel simpatic, pensionat în 1993 dar în continuare profesor consultant, conducãtor de doctorate, membru în Consiliul Societăţii Române de Zootehnie şi în Comisia de Studii pentru Genetică şi Ameliorare a Societăţii Române de Zootehnie.

Eu predau de treizeci de ani o disciplinã care se numeşte Ameliorarea geneticã a animalelor. Ameliorarea geneticã a animalelor este teorie evoluţionistã aplicatã. Mi se pare cumva amuzant ca cineva, astãzi, cineva care este cât de cât un om cult, sã nege darwinismul, asta e un fel de glumã. În jurul meu n-am întâlnit asemenea oameni.

Tragedia a început de jos. Eu nu neg religia, dar tragedia a început când i s-a dat o libertate prea mare. Eu am fãcut liceul în anii ’40, când exista o materie la clasa a opta – am uitat cum se chema – de apãrare a religiei. Şi era un capitol care combãtea darwinismul. Era atât de amuzant cã, în pauze, unu’ ne citea din manual şi noi râdeam.

Astãzi s-a revenit cumva la acest aspect. Anumiţi oameni needucaţi în biologie – mai ales preoţii – vin cu idei fixe.

Printre altele, profesorului Drăgănescu i se datoreazã existenţa Facultãţii de Zootehnie, reînfiinţatã chiar de cãtre dânsul în 1967.

A mai punctat nişte chestii domnul dr. Dumitru Murariu, unul din marii noştri experţi în morfologia, sistematica, ecologia şi rãspândirea mamiferelor, de asemenea director general al muzeului Antipa de douãzeci şi doi de ani.

Aţi marcat un lucru cheie: religia nu este ştiinţã, ştiinţa se bazeazã pe experiment, pe fapte reale. Evoluţia existã. Şi Darwin nu a fost primul care a intuit-o sau care a inventat termenul de evoluţie, dar el a avut puterea de sintezã necesarã pentru a corela faptele.

Dacã e sã fim fãrã patimã, înţelepţi, nu este o contradicţie între ştiinţã şi religie. Mulţi oameni de ştiinţã sunt buni credincioşi. Cãlugãr a fost şi Gregor Mendel, cel care a descoperit legile geneticii. Acestea sunt atât de bine detaliate astãzi încât ceea ce Darwin intuia cu 151 ani în urmã, când a publicat Originea speciilor, se poate acum citi în “scriptura” codului genetic. Modificarea unei gene de pe un loc pe altul schimbã trãsãturile fenotipice ale fiinţei.

Fenomenul evoluţiei a fost demonstrat. Avem dovezi paleontologice, embriologice, din anatomie. Prin natura ei, instituţia în care lucrez dovedeşte şi promoveazã evoluţia. Existã legãturi structurale de la cele mai simple fiinţe pânã la om.

Încã un lucru vreau sã spun: darwinismul nu este o religie. Darwin nu a pretins niciodatã cã e o fiinţã supranaturalã.

Au mai fost pe-acolo Paul Vîrvea von Realitatea-Caţavencu, mare om de bun simţ în blogãreala sa de pe Vox publica, şi amicul Remus Cernea, pe care îl cunoaştem toţi şi care a fost un moderator impecabil în dialogul sus-numiţilor cu publicul şi viceversa.

Dupã manifestare m-am retras cu Remus şi vreo doi  “verzi” la o cafea, ocazie cu care am discutat o viitoare colaborare despre care veţi mai auzi.

Ah, şi s-au schimbat câteva pãreri despre un manual de “Ştiinţe” pentru profilul umanist (clasa 11-a), care pare a fi scris de cãtre nişte analfabeţi ai secolului nouãşpe şi tipãrit la editura parohiei din Bolintin-Deal. Dar este aprobat de Minister şi scos de Corint care, nu-i aşa?, e tare în manuale. S-a zis cu educaţia pe meleagurile noastre, unde oricum nu se nasc minţi prea rãsãrite.