Tabac pentru cojocul tãu

În acest articolaş e vorba de ţigara electronicã. Daţi câteva paragrafe mai jos dacã vã intereseazã doar aia, probabil o voi lua pe arãturã cã-i un subiect care mã sensibilizeazã.

Poate cã v-aţi dat seama (din cele câteva scriituri în care era vorba despre ţigãri?) cã sunt fumãtor. Îmi plac ţigãrile. Toate ţigãrile. Evit cu dârzenie locurile unde nu se fumeazã, militez pe unde pot pentru dreptul exercitãrii viciului şi am instigat în repetate rânduri la nesupunere civicã, fiind de-a dreptul indignat de impertinenţa statului român în acest domeniu (deşi, fie vorba între noi, dacã numai accizele pe tutun ar fi problema…).

Ultraliberal fiind, consider cã omul ar trebui sã-şi poatã asuma în mod responsabil orice viciu.

Într-o societate sãnãtoasã nu faci puşcãrie cã ai în buzunar oleac’ de haşiş cât o biluţã de muci. Într-o societate sãnãtoasã poţi sã tragi pe nas cât Tantum Rosa vrei şi te ia în primire un psiholog, nu la ciomage un pitecantrop cu epoleţi. Într-o societate sãnãtoasã plãteşti pe un pachet de ţigãri fix cât “face” el ca bun de consum.

Ei bine, acum câteva zile mi-am procurat şi eu o super mega trendiflendi ţigarã electronicã. Dacã le aveţi cu jargonul “împãtimiţilor”, ţigara electronicã nu e cine ştie ce artificiu din Asimov, e un vaporizator. Unul foarte mic, fãcut sã semene (în general) cu o ţigaretã clasicã.

Se alcãtuieşte, care va sã zicã, din trei pãrţi: un acumulator care se încarcã la prizã, domnul atomizor (un element care se face fierbinte când tragi dintr-însul) şi un cartuş cu un bureţel îmbibat într-o soluţie. Soluţia cu pricina e de glicerinã cu propilen glicol şi nicotinã şi arome şi alte cãcaturi, mai mult sau mai puţin experimentale, care fac un fel de fum, da’ genul ãla de fum pe care îl bagã în discotecã când e concert Latin Expres, nu fum de frunze uscate. Cartuşul cu bureţel se poate schimba cu totul sau bureţelul se poate reîmbiba de la o sticluţã cu picurãtoare. Arome cicã ar fi diverse.

Evident, n-aş fi plãtit un milion de ROL pe ustensila magicã de mai sus. Da’ când am gãsit una second-hand la un preţ derizoriu, am zis nene, tot au dispãrut MT-urile de la contrabandã…

N-am cumpãrat-o ca sã mã ajute sã mã las de fumat sau ca sã mãnânc mai puţine ţigãri. Am cumpãrat-o ca sã-mi pot pune în practicã ticurile nervoase şi sã scot fum pe nãri fãrã sã put la birou şi-n alte medii ostile fumatului. Cine vrea sã se lase de fumat n-are nevoie de gadgeturi, are nevoie de hotãrâre fermã.

Bine am fãcut cã n-am luat-o sã-mi înlocuiesc Cãmilele cu ea, fiindcã ţigara electronicã nu înlocuieşte o ţigarã “în carne şi oase”. E distractivã în felul ei, da.

Am scos-o din cutie şi am contemplat-o: e haioasã, într-adevãr, ceva mai barosanã decât ţigara de toate zilele, cu un led oranj în vârf care se aprinde când sugi dintr-însa şi care îi dã niţicã veridicitate, deşi e genul de veridicitate pe care-l mai întâlnim la ţâţa de silicon.

Îţi dã nicotinã şi scoate fum. Fumul cu pricina nu miroase a fum (de fapt cred cã nici nu-i fum, cred cã-i abur, da’ trebuie sã cercetez) şi “gustul de Marlboro” nu-i prea convingãtor. Dacã visaţi sã gãsiţi în chinezãria asta acel El Dorado al plãcerii fãrã cancer, vã înşelaţi, cãci plãcerea e simbolicã şi cancerul încã n-a fost infirmat ştiinţific. Dacã vreţi doar sã puteţi pufãi din când în când ceva fumigen fãrã sã împuţiţi perdelele şi patul, investiţi într-o jucãrie de-asta.

Se poate spune cã aduce cumva a fum de narghilea foarte diluat. Da’ eu unul (mai fumez şi mahoarce, deh!) vreau dintr-o ţigarã fix “throat hit”-ul, senzaţia pe care ţi-o face pe trahee fumul fierbinte. Ţigareta electronicã nu-mi oferã pe gât decât o vagã umbrã a acestui filing grozav.

Nu vreau s-o bãlãcãresc totalmente, da’ pe lângã toatã falsitatea dânsei mai şi şuierã (am înţeles cã doar modelele scumpe sunt silenţioase) şi faci un efort ceva mai mare decât în mod normal ca sã tragi din ea. Adicã se simte altfel.

Dacã totuşi vreţi şi voi una, ţineţi cont de acest fapt: fiindcã este încã un instrument dubios, cei mai buni furnizori de aşa ceva sunt dubioşii de pe interneţi. Am înţeles c-ar fi început sã aparã şi prin farmacii, da’ la nişte preţuri ridicole pe care nu le recomand nimãnui.

Oricum… haha, “fumez” unde vreau, mâhânca-v-aş!