Tabac pentru cojocul tău

În acest articolaş e vorba de ţigara electronică. Daţi câteva paragrafe mai jos dacă vă interesează doar aia, probabil o voi lua pe arătură că-i un subiect care mă sensibilizează.

Poate că v-aţi dat seama (din cele câteva scriituri în care era vorba despre ţigări?) că sunt fumător. Îmi plac ţigările. Toate ţigările. Evit cu dârzenie locurile unde nu se fumează, militez pe unde pot pentru dreptul exercitării viciului şi am instigat în repetate rânduri la nesupunere civică, fiind de-a dreptul indignat de impertinenţa statului român în acest domeniu (deşi, fie vorba între noi, dacă numai accizele pe tutun ar fi problema…).

Ultraliberal fiind, consider că omul ar trebui să-şi poată asuma în mod responsabil orice viciu.

Într-o societate sănătoasă nu faci puşcărie că ai în buzunar oleac’ de haşiş cât o biluţă de muci. Într-o societate sănătoasă poţi să tragi pe nas cât Tantum Rosa vrei şi te ia în primire un psiholog, nu la ciomage un pitecantrop cu epoleţi. Într-o societate sănătoasă plăteşti pe un pachet de ţigări fix cât “face” el ca bun de consum.

Ei bine, acum câteva zile mi-am procurat şi eu o super mega trendiflendi ţigară electronică. Dacă le aveţi cu jargonul “împătimiţilor”, ţigara electronică nu e cine ştie ce artificiu din Asimov, e un vaporizator. Unul foarte mic, făcut să semene (în general) cu o ţigaretă clasică.

Se alcătuieşte, care va să zică, din trei părţi: un acumulator care se încarcă la priză, domnul atomizor (un element care se face fierbinte când tragi dintr-însul) şi un cartuş cu un bureţel îmbibat într-o soluţie. Soluţia cu pricina e de glicerină cu propilen glicol şi nicotină şi arome şi alte căcaturi, mai mult sau mai puţin experimentale, care fac un fel de fum, da’ genul ăla de fum pe care îl bagă în discotecă când e concert Latin Expres, nu fum de frunze uscate. Cartuşul cu bureţel se poate schimba cu totul sau bureţelul se poate reîmbiba de la o sticluţă cu picurătoare. Arome cică ar fi diverse.

Evident, n-aş fi plătit un milion de ROL pe ustensila magică de mai sus. Da’ când am găsit una second-hand la un preţ derizoriu, am zis nene, tot au dispărut MT-urile de la contrabandă…

N-am cumpărat-o ca să mă ajute să mă las de fumat sau ca să mănânc mai puţine ţigări. Am cumpărat-o ca să-mi pot pune în practică ticurile nervoase şi să scot fum pe nări fără să put la birou şi-n alte medii ostile fumatului. Cine vrea să se lase de fumat n-are nevoie de gadgeturi, are nevoie de hotărâre fermă.

Bine am făcut că n-am luat-o să-mi înlocuiesc Cămilele cu ea, fiindcă ţigara electronică nu înlocuieşte o ţigară “în carne şi oase”. E distractivă în felul ei, da.

Am scos-o din cutie şi am contemplat-o: e haioasă, într-adevăr, ceva mai barosană decât ţigara de toate zilele, cu un led oranj în vârf care se aprinde când sugi dintr-însa şi care îi dă niţică veridicitate, deşi e genul de veridicitate pe care-l mai întâlnim la ţâţa de silicon.

Îţi dă nicotină şi scoate fum. Fumul cu pricina nu miroase a fum (de fapt cred că nici nu-i fum, cred că-i abur, da’ trebuie să cercetez) şi “gustul de Marlboro” nu-i prea convingător. Dacă visaţi să găsiţi în chinezăria asta acel El Dorado al plăcerii fără cancer, vă înşelaţi, căci plăcerea e simbolică şi cancerul încă n-a fost infirmat ştiinţific. Dacă vreţi doar să puteţi pufăi din când în când ceva fumigen fără să împuţiţi perdelele şi patul, investiţi într-o jucărie de-asta.

Se poate spune că aduce cumva a fum de narghilea foarte diluat. Da’ eu unul (mai fumez şi mahoarce, deh!) vreau dintr-o ţigară fix “throat hit”-ul, senzaţia pe care ţi-o face pe trahee fumul fierbinte. Ţigareta electronică nu-mi oferă pe gât decât o vagă umbră a acestui filing grozav.

Nu vreau s-o bălăcăresc totalmente, da’ pe lângă toată falsitatea dânsei mai şi şuieră (am înţeles că doar modelele scumpe sunt silenţioase) şi faci un efort ceva mai mare decât în mod normal ca să tragi din ea. Adică se simte altfel.

Dacă totuşi vreţi şi voi una, ţineţi cont de acest fapt: fiindcă este încă un instrument dubios, cei mai buni furnizori de aşa ceva sunt dubioşii de pe interneţi. Am înţeles c-ar fi început să apară şi prin farmacii, da’ la nişte preţuri ridicole pe care nu le recomand nimănui.

Oricum… haha, “fumez” unde vreau, mâhânca-v-aş!