Utopia Balcanica

Învăţăminte-mă frumos

I-auzi neamule ce îmi transmite Irén, elevă într-un liceu de prestigiu din Buricul târgului.

Irina I.: iar eu am fost la parlament pentru o dezbatere publica si mi-au dat cu flit
sergiu: cum asa!?
Irina I.: cativa oameni din liceu fusesem invitati sa participam la o dezbatere in legatura cu noua lege a invatamantului.
Irina I.: am ajuns acolo, s-au uitat pe listele lor, au zis ca totul e ok si ne-au bagat inauntru. peste 5 minute ne-au dat afara ca cica au decis ca dezbaterea sa nu mai fie publica.
sergiu: oh, eterna si fascinanta R.!
Irina I.: mega-bonus (nu apare la teve): “plecati de pe trotuar ca vine basescu cu masina!”


Presa a tăcut, cel puţin până acum, şi au trecut ore bune.

Nu mă mai miră că reforma învăţământului e de douăj’ de ani un tango de paşi mărunţi în jurul cozii. Da’ să aduci tineretul entuziast până-n Casa poporului – chiar şi într-un scop pur ceremonial – şi să te, mai apoi, caci în capul tineretului entuziast trântindu-i uşa în nas mi se pare un act al dracului de cinic.

Să vă zic eu vreo două despre reforma învăţământului. Sistemul educaţional românesc a fost, este şi va fi de tot căcatul. În teorie, singurul lucru bun pe care am putea să-l facem ar fi să luăm de-a gata sistemul educaţional (cu ani de studiu, programe, organigrame et comp.) dintr-un stat civilizat şi să îl implementăm cu forţa. Direct. Fără să mai ajustăm nimic la dânsul.

“Hai să ne facem că muncim din greu să ajungem în fiecare an mai aproape de un învăţământ grozav şi teribil!” nu va duce în vecii vecilor la o soluţie. Problema a’ mare nu şade în câţi ani de studiu studiază plodul. Nu şade nici în programa învechită, nici în numărul de probe de la Bac.

Procesul didactic preuniversitar îşi mănâncă singur curul ca şarpele Ouroboros din poveste. Aici e adevărata bubă, una pe care am putut să o constat şi eu în anii de liceu.

Totul se trage de la plata mizerabilă pe care o încasează profesorii. Asta înseamnă automat profesori proşti, că doar proştii sau pasionaţii nu-şi găsesc treabă pe bani adevăraţi într-o antrepriză particulară. Notele profilor – da domn’le, şi ăia dau un fel de examene – dovedesc elocvent care-s mai numeroşi.

Profesori prost plătiţi egal lipsă de interes pentru orele de curs (meditaţiile rentează mai bine), profesori proşti egal lipsă totală de autoritate. Să fim serioşi, pe cine sperii tu în liceu cu “corijenţa” – haha; mai primeşti şi-o flegmă în ochi dacă-i un liceu mărginaş.

Rezultatul final: de unde ar trebui să iasă o mie de tineri mediocri (dar cărora le-a fost băgată o brumă de ştiinţă pe gât cu de-a sila) ies o mie de loaze care îl apreciază pe Mutu pentru cât de bine tăvăleşte o băşică de porc degeaba. Cadrul didactic (am stabilit că-i o haimana, în principiu, şi dânsul), se bucură: loazele mai cotizează la Bac cu câte-un leu de “protocol”; dac-ar şti toţi carte cum a ştiut Vasile, le-ar seca un robinet important.

Concluzia: singura veritabilă “reformă a învăţământului preuniversitar” va putea avea loc când un profesor de liceu va câştiga de câteva ori mai mult decât câştigă acum. Aşa s-ar chema înapoi creierele care, astăzi, se îndeletnicesc cu altceva din respect faţă de ele însele.

Personal, consider că acest lucru se va întâmpla când învăţământul preuniversitar de stat va avea o concurenţă adevărată din partea sistemului privat, a capitaliştilor răi care ştiu să gândească un gheşeft. Sau când învăţământul de stat va fi înlocuit cu totul de al pieţei libere, da’ asta e viziunea mea şi vă rog să nu trageţi în pianist.

Ah, şi acciza perversă pe ţigări e cu adevărat singurul lucru care poate să mă revolte mai mult decât când văd câte-o stăncuţă fardată pe care nici un prof n-are voie s-o “pice” fiindcă ta-su are bani.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri