Arhivã: Martie, 2010

Ep. 77: Mîţa îl scapă pe Iisus de o corvoadă

Este greşit faptul de a accepta o transfuzie de sânge? Să ne amintim că Iehova ne cere să ne abţinem de la sânge. Aceasta înseamnă că nu trebuie să introducem pe absolut nici o cale în organismul nostru sânge de la alte persoane sau chiar propriul nostru sânge care a fost depozitat (Faptele 21:25). Astfel, adevăraţii creştini nu vor accepta o transfuzie de sânge. (din megafantabulosul Turn de veghe)

Bună! Am venit să îţi vorbim despre dumnezeu…

Sectant de Murfatlar

“Poarta Cerului” revine cu un şlagăr danspătaru-esc. Trăiască domnul! Promit o Mîţă pe această temă cât de curând. Alternativa sună din ce în ce mai bine, nu-i aşa?

Pocă I.T.

Nu-mi vine să cred ce mişto poate să fie o predică la pocăiţi. Ăştia au contract cu un dilăr tare fain. Chestia mi-a parvenit prin Visurât şi-i tocmai de la Biserica Penticostală Poarta Cerului din Timişoara (Cimişoaoa pentru localnici).

Acu’ vorbind serios, ortodoxul de rând mai poate fi salvat, că-i doar troglodit şi retrograd, dar pentru pocăiţi, Martori şi alţi dilii nu văd altă soluţie decât trepanaţia.

Şalom Victoria

Astăzi, cartierele locuite de evreii din Bucureşti (ca să dau exemplul cel mai la îndemână, doar cunosc ca-n palmă zona Dudeşti-Popa Nan-Matei Basarab) sunt bălării virane, mahalale-în-plin-centru sau au fost înlocuite în totalitate cu tragicele cutii de chibrituri. În România mai locuiesc vreo zece mii de evrei; cu şaizeci de ani în urmă erau patru sute de mii. În anii nouăzeci, cinci la sută din populaţia Israelului încă bunghea româneşte.

Să răsfoieşti presa de limbă română din Israel e ca o călătorie delicioasă în timp. Asta se explică lesne – bătrânii din spatele ei aveau în geamantan limba română a anilor ’70 când au ajuns acolo.

Schiţa delivery (ce-a ieşit)

Mai devreme v-am rugat să îmi daţi de mâzgălit. Îmi pare rău c-am întârziat cu rezultatele. Amicul Fritz m-a reţinut la câteva beri, ceea ce e tocmai bine pentru că fără câteva beri la bord n-aş fi reuşit să creionez aberaţiile bolnave pe care mi le cereţi voi.

Schiţa delivery

Am chef să mâzgălesc. Oricum o fac constant, da’ fiecare primăvară pare că aduce o înflorire a pornirilor mele creatoare. Fiindcă am chef să mâzgălesc în carneţel, lansez o provocare iubiţilor mei cititori: scrieţi, bă, într-un comentariu, ce aţi vrea să vedeţi caricaturizat de mâna mea iute. Atenţie, mâna, nu Paintu’, că Mîţa doarme la ora asta.

Treaba rămâne valabilă pe parcursul întregii zile de azi, 18 martie, când va apărea (pe seară, urmând a fi actualizat la nevoie) şi articolaşul cu rezultatele operaţiunii. Cu dedicaţie pentru fiecare propozant în parte. Daţi-mi de lucru!

Episodul 76: A Mîcska és a magyarok

Ieri, cinşpe martie, fiind ziua ungurilor, inflamaţi de toate culorile au început din nou să latre abureli patriotarde, să agite spiritele. Dacă mă întrebaţi pe mine, e foarte simplu: toată România ar trebui să se alcătuiască din regiuni autonome, fiindcă descentralizarea e o urgenţă teribilă, fiindcă viitorul e în comunităţi locale autocefale şi fiindcă în diferitele noastre provincii realităţile economice şi sociale sunt foarte varii. Or, realităţile economice şi sociale din contemporaneitate ar trebui să stea la baza împărţirilor teritoriale de orice fel. Istoria e ca să stea în cărţi, nu ca să ne dicteze viitorul.

Voi reveni la un moment dat cu un punct de vedere mai amplu. Am uitat ceva? Mîţa!

Internetele de la Căpâlna

Bă, eu sunt recunoscut în întregul regn animal şi vegetal pentru abilitatea mea de a face orice din orice, chiar şi din căcat bici care să trosnească. Acu’ eu nu sunt expert în dizain, ci filolog, dar ştiu ce înseamnă un sait plăcut ochiului şi, în principiu, ştiu cum se înfăptuieşte, chiar dacă înseamnă să ciordesc de aiurea un schelet şi să construiesc pe el cu bucăţi de CSS, PHP şi alte boli venerice furate din alte locuri.

În seara asta am conceput eu un concept pentru saitul Partidului Verde. Acest sait stă momentan pe Joomla, ce-i drept un cemeseu grozav, din câte ţin eu minte de pe vremuri.

Răsărit de pe fix

Există dimineţi şi dimineţi.

Prin prezenta vă propun un mic răgaz şi trântesc întru răsfoire şi ascultare câteva ipostaze răzleţe, fără mare legătură una cu cealaltă adicătelea aşa, de amorul artei. Gustaţi?

Episodul 75: Mîţa, Iisus şi partidul verde

Se cerea poanta asta previzibilă! De asemenea, Mîţa şi prietenul ei bărbos sărbătoresc trei sferturi de centenar astăzi. Nepunând la socoteală tot ce-am etichetat cu “interludiu”, “episod special”, “frecangeală vag amuzantă” şi alte etichete necanonice.

Să nu uităm că, în ani de pisică, 75 episoade înseamnă joi.