Episodul 88: Mîţa rezolvă totul cu mare iscusinţă

Pe scurt, indiferent care sunt mijloacele prin care se ajunge la această stare de fapt, pe strada unui oraş de oameni nu trebuie să existe nici un câine fără lesă şi botniţă. Nici o urmă de labă de câine fără lesă şi botniţă, nici un caca de câine fără lesă şi botniţă. Punct. Am mai discutat despre chestia asta aici, când un craiovean a început să-i otrăvească.

Din păcate, utopia mea, oraşul stăpânit integral de om, nu poate funcţiona aici ca-n Occident pentru că prea multe ONG-uri “iubitoare de animale” spală mult prea mulţi bani (adică miliarde şi miliarde, nu firfirici) de pe urma infecţioaselor potăi. Şi apoi mă învaţă pe mine că, pentru a face să dispară câinii de pe străzi, e mai eficient să-i castrezi şi să-i laşi pe străzi decât să-i faci să dispară de pe străzi!

Episodul 87: Universul devine derutant

Ca să fie şi mai derutant acest episod metafizic, fundalul sonor al Mîţei de azi va fi asigurat de către domnul Nicolae Guţă, la grande voix tsigane de Roumanie, cum îi ziceau franţujii. Nu trageţi în pianist! Anul era 1992 şi ceea ce se cânta era autentic şi jazzy, dîn suflet mâhânca-ţ-aş, cum se cuvine muzicii ţigăneşti. Pe bune, nu-i rău ce făcea omul. Hai, romale!

Paşoapte fierbinţi

Scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi! Astăzi – ce zi interesantă – am purtat joben. Fostu-mi-a dat să îl interpretez pe marele multivalent Heliade Rădulescu în scopuri academice. Ştiu, trebuia să fac o treabă serioasă şi fişa postului nu cerea în nici un caz versuri da’ oamenii au înţeles şi nu mi-au tăiat macaroana, ba chiar au apreciat.

Cu mare ambitus şi cu o dicţie impecabilă am declamat aşadar alocuţiunea de mai jos. Detaliile sunt de prisos; dacă totuşi vrea careva să se întoarcă în anii de liceu cu emoţii la română…

Episodul 86: Universul stagnează

Să fie sfârşitul bigului bang şi începutul bigului crunch? Aţi vrea voi. Pur şi simplu n-am timp să lucrez ceva proaspăt. Da’ rămâneţi pe fir până mâine.

Bericiţi cei săraci cu duhul

V-am povestit deja despre berile străineze din Deja Fu. Ei bine, într-o lovitură de teatru cum de mult aşteptam, întreprinzătorii flăcăi au scos din meniu tot ce însemna bere făcută la noi. Adio Ciuc, adio Silva…

E îmbucurător să aflăm că o cârciumă poate fi rentabilă chiar şi lansându-se în aventuri de-astea. Mai ales că berile făcute la noi sunt toate (fără excepţie) o apă şi un pişat: deşi sunt băubile, le lipseşte în totalitate personalitatea. De-adevăratelea, am confundat Skolu’ cu Heineken şi invers, or îmi place să cred că mă pricep la beri.

Faţă cu berile cele noi ale lu’ Ferdinand 53-55, te scarpini însă în cap şi zici: băi băieţi, am îmbulinat-o – ce bem? Păi hai să-ţi povestesc, curiosule, despre berile inedite pe care le poţi bea acolo mai nou.

Episodul 85: Mîţa face contrabandă

Dacă utopia balcanică tot rămâne balcanică, într-o bună zi visez să trec o graniţă, cu toată faţa zâmbet, şofând un TIR plin cu marfă ilicită. Cu ţigări, cu alcool, cu haşiş, cu tablouri, cu ce-o fi. Să scoată fum şi să bubuie muzică lăutărească. Un vameş mustăcios şi transpirat să-şi frece bărbia cu teancul de euroi primit cadou, să-mi facă cu ochiul iar eu să calc pedala, all the while getting my kicks on route 66.

Umma Legumma

Acest moment muzical este mai trippy decât toată discografia Pincilor Floizi. Începând de acum nu voi mai permite să existe oameni care nu au auzit de prietenii leguminoşi ai lui John McCain. Ah, there you are, my friends…

Ciobănaş cu trei sute de eroi

“Ăhehei, vrum-vrum!”. Astfel se invocă camarazii pe câmpul de bătălie atunci când te-ai săturat să parcurgi tranşeele per pedes şi speri să te culeagă vreunul cu jeepu’.

E vorba de un joculeţ tâmpit şi acaparant din seria Battlefield (gospodărită de băieţii de la Electronic Arts), joculeţ care mi-a mâncat ore bune în ultimele săptămâni. Se cheamă Battlefield Heroes şi se joacă onlain.

E extrem de reconfortant să împroşti o păşune cu sângele necunoscuţilor la sfârşitul unei zile de căcat! Oameni ca tine, oameni cu aspiraţii şi inimi vibrânde, oameni cu vieţi mai triste ca a ta, oameni care te înjură.

Interludiu: Mîţa şi rîsul se reîntâlnesc

La mulţi ani de 20 aprilie, băieţi şi fete! Mîţa, Iisus şi toate animalele pădurii, aşteptând cu drag o Europă cu adevărat liberală.

Episodul 84: Mîţa şi Iisus fac grătar

Puşi faţă-n faţă cu ameninţarea vulcanului, islandezii află cu de-a sila că există şi temperaturi peste zero grade. Între timp, Mîţa ne explică ce proces geologic (întâlnit şi la noi!) a dat norul ăla barosan care-a înfundat traficul aerian în toată bătrâna Europă.