Depravatã de zahãr

Circulã un mit sinistru în şi mai sinistrele cercuri conservatoare cum cã noi, homo sapienşii, am fi singurele (dupã alte variante, alãturi de delfini / maimuţe / elefanţi etc.) animale care fac sex de plãcere.

Nu vreau sã am cititori care cred în mituri. Toate animalele, de la şoarece la hipopotam, şi-o trag fiindcã asta le procurã senzaţii mişto. Dacã jivinele pãdurii ar înceta sã facã sex de plãcere ca sã-l mulţumeascã pe vreun dumnezeu biblic, lumea ar reveni sub stãpânirea procariotelor (sã admitem cã diviziunea celularã nu provoacã stãri voluptuoase).

Promiscuitate, homosexualitate, prostituţie, chiar şi preocupãrile mai puţin sãnãtoase, ca incestul, pedofilia ori necrofilia, se întâlnesc peste tot în naturã.

Pentru mai multã informaţie consultaţi trimiterile faine din subsolul paginii de wiki cu “animal sexual behavior”. Câteva exemple?

Studiu de caz unu. Principala distracţie a cimpanzeilor pitici, sã se ardã pe unde apucã.

Orgia este alfa şi omega vieţii sociale pentru rudele noastre cele mai apropiate. Şi cimpanzeii “clasici” fac asta, da’ ãia pitici, adicã bonoboşii, au dus aceastã artã la extrem. Dacã eşti bonobo (Pan paniscus, curând Homo paniscus), cum îl saluţi pe fratele tãu venit în vizitã? Cum te cerţi cu şefii? Cum sãrbãtoreşti cã ai gãsit o sursã nouã de hranã? Chemând tot tribul la o mare futãcealã colectivã.

În traducere: eu fac cartofi prãjiţi. Agãţându-mã cu picioarele de lustrã, mã bat cu pumnii în piept, îmi etalez caninii şi urlu “Am fãcut cartofi prãjiţi!”. În acel moment o isterie grozavã cuprinde tot blocul, ne strângem toţi vecinii la mine în sufragerie şi dãm cu mobra-n gâşte în mod nediscriminatoriu: pensionarii de la 2 cu administratorul, administratorul cu fochistul, fochistul cu gemenii de şase ani ai pianistei de la 4. Toatã lumea e fericitã.

Dacã totuşi între doi masculi care n-au avut parte de suficient sex apare un conflict, îmbrãţişarea prietenoasã este înlocuitã cu un gest şi mai adorabil de împãcare, frecarea scroturilor.

À propos: ştiaţi cã, cel puţin în teorie, cimpanzeii sunt atât de asemãnãtori cu noi încât, dacã ne-am lua inima în dinţi sã ne maimuţãrim cu ei (ca când calul şi mãgarul ne dau mula şi catârul), am putea sã producem… cimpanzoameni? Oampanzei? Oameni-zei?!! OMG. Acum înţeleg totul.

Studiu de caz doi. Homosexualitatea la lebede, frate. Mai precis, la lebãdoi.

Specie gracilã şi elegantã, te-ai aştepta sã fie predominant poponautã, asta veţi zice şi vã voi înţelege, dar n-aţi auzit încã ce-i mai interesant. Se întâmplã destul de frecvent ca lebãdoii angajaţi într-un cuplu stabil (cãsãtoria homo e OK în naturã, noi suntem ãia tãmpiţi şi retrograzi) sã atragã în cuibul lor câte o femelã mai netrecutã prin viaţã şi s-o îmbie cu vorbe dulci la un ménage à trois. Lebãduţa e entuziastã, participã şi le face un ou. Apoi este datã afarã din cuib.

Şi mai amuzant: studiile aratã cã puii de lebãdã crescuţi de lebãdoi homo au şanse mai mari de supravieţuire. Asta-i logic, doi masculi vânjoşi se pricep mai bine la alungat şãrpi, tarantule, viezuri, libelule şi tot ce-ar mai putea sã le mãnânce odrasla.

Toatã povestea cu lebedele îi pune pe bãieţii frustraţi (noua dreaptã, legiunea arhanghelului Muilã et co.) într-o mare dilemã: ţiganii sunt buni sau rãi? Cã uite, au mâncat mãiastrele pãsãri care puteau dovedi elocvent cã gay is OK.

Studiu de caz trei. Când auzi “pinguin”, te gândeşti la curve? Ar fi cazul.

Pietrele închise la culoare sunt mişto (poate pentru cã se încãlzesc la soare), de aceea pinguinii le strâng cu hãrnicie şi-şi construiesc cuiburi dintr-însele. Problema e cã în anumite regiuni, cum ar fi… ããã pe gheaţã?, pietrele sunt rare şi devin o monedã de schimb destul de preţioasã.

Legea firii, cunoscutã şi ca “palmã grea peste botul creştinãtãţii”, stipuleazã urmãtoarele: unde existã o monedã de schimb existã prostituţie. Invariabil. Din punctul meu de vedere, în nici un caz de condamnat.

Ei bine, cei mai rãsãriţi dintre pinguini (ãia cu cloaca circumcisã, peut-être?) fix asta fac: strâng pietre, apoi solicitã serviciile pinguinelor de companie în schimbul valorosului material de construcţie.

Mai interesant e cã pinguinele de companie nu sunt studente frivole de peste Prutarctica, ci gospodine pragmatice care se lasã babardite pentru a asigura un viitor oului. E nevoie de sute de pietre ca sã pui de-un cuib zdravãn iar curvele-pinguin sunt plãtite foarte prost: un bolovãnaş, poate doi dacã şi-a fãcut treaba bine.

“I think what they are doing is having copulation for another reason and just taking the stones as well” declarã scepticã dr. Fiona Hunter de la Cambridge. Cât despre clienţi, “the single male penguins appeared to have only their own pleasure as a motive”. Asta era limpede.

Între timp, soţii lor… aţi ghicit, şi simpaticii pinguini practicã homosexualitatea.

Studiu de caz patru. Toatã lumea ştie cã maiestuosul leu, regele junglei, şi-o trage şi de şaizeci de ori pe zi cu felurite leoaice dacã-i şef la el în gaşcã. Când are chef, îi şi mãnâncã puii câte unei mame iubitoare ca sã devinã din nou receptivã la hâţa-hâţa.

De parcã toatã chestia asta n-ar fi de ajuns, leii masculi se iubesc reciproc, precum Iri şi Moni, în fund.

Oau.

Pe bune, meritã cercetat domeniul. Wiki it!

Varianta lungã:

Varianta scurtã: