Depravată de zahăr

Circulă un mit sinistru în şi mai sinistrele cercuri conservatoare cum că noi, homo sapienşii, am fi singurele (după alte variante, alături de delfini / maimuţe / elefanţi etc.) animale care fac sex de plăcere.

Nu vreau să am cititori care cred în mituri. Toate animalele, de la şoarece la hipopotam, şi-o trag fiindcă asta le procură senzaţii mişto. Dacă jivinele pădurii ar înceta să facă sex de plăcere ca să-l mulţumească pe vreun dumnezeu biblic, lumea ar reveni sub stăpânirea procariotelor (să admitem că diviziunea celulară nu provoacă stări voluptuoase).

Promiscuitate, homosexualitate, prostituţie, chiar şi preocupările mai puţin sănătoase, ca incestul, pedofilia ori necrofilia, se întâlnesc peste tot în natură.

Pentru mai multă informaţie consultaţi trimiterile faine din subsolul paginii de wiki cu “animal sexual behavior”. Câteva exemple?

Studiu de caz unu. Principala distracţie a cimpanzeilor pitici, să se ardă pe unde apucă.

Orgia este alfa şi omega vieţii sociale pentru rudele noastre cele mai apropiate. Şi cimpanzeii “clasici” fac asta, da’ ăia pitici, adică bonoboşii, au dus această artă la extrem. Dacă eşti bonobo (Pan paniscus, curând Homo paniscus), cum îl saluţi pe fratele tău venit în vizită? Cum te cerţi cu şefii? Cum sărbătoreşti că ai găsit o sursă nouă de hrană? Chemând tot tribul la o mare futăceală colectivă.

În traducere: eu fac cartofi prăjiţi. Agăţându-mă cu picioarele de lustră, mă bat cu pumnii în piept, îmi etalez caninii şi urlu “Am făcut cartofi prăjiţi!”. În acel moment o isterie grozavă cuprinde tot blocul, ne strângem toţi vecinii la mine în sufragerie şi dăm cu mobra-n gâşte în mod nediscriminatoriu: pensionarii de la 2 cu administratorul, administratorul cu fochistul, fochistul cu gemenii de şase ani ai pianistei de la 4. Toată lumea e fericită.

Dacă totuşi între doi masculi care n-au avut parte de suficient sex apare un conflict, îmbrăţişarea prietenoasă este înlocuită cu un gest şi mai adorabil de împăcare, frecarea scroturilor.

À propos: ştiaţi că, cel puţin în teorie, cimpanzeii sunt atât de asemănători cu noi încât, dacă ne-am lua inima în dinţi să ne maimuţărim cu ei (ca când calul şi măgarul ne dau mula şi catârul), am putea să producem… cimpanzoameni? Oampanzei? Oameni-zei?!! OMG. Acum înţeleg totul.

Studiu de caz doi. Homosexualitatea la lebede, frate. Mai precis, la lebădoi.

Specie gracilă şi elegantă, te-ai aştepta să fie predominant poponaută, asta veţi zice şi vă voi înţelege, dar n-aţi auzit încă ce-i mai interesant. Se întâmplă destul de frecvent ca lebădoii angajaţi într-un cuplu stabil (căsătoria homo e OK în natură, noi suntem ăia tămpiţi şi retrograzi) să atragă în cuibul lor câte o femelă mai netrecută prin viaţă şi s-o îmbie cu vorbe dulci la un ménage à trois. Lebăduţa e entuziastă, participă şi le face un ou. Apoi este dată afară din cuib.

Şi mai amuzant: studiile arată că puii de lebădă crescuţi de lebădoi homo au şanse mai mari de supravieţuire. Asta-i logic, doi masculi vânjoşi se pricep mai bine la alungat şărpi, tarantule, viezuri, libelule şi tot ce-ar mai putea să le mănânce odrasla.

Toată povestea cu lebedele îi pune pe băieţii frustraţi (noua dreaptă, legiunea arhanghelului Muilă et co.) într-o mare dilemă: ţiganii sunt buni sau răi? Că uite, au mâncat măiastrele păsări care puteau dovedi elocvent că gay is OK.

Studiu de caz trei. Când auzi “pinguin”, te gândeşti la curve? Ar fi cazul.

Pietrele închise la culoare sunt mişto (poate pentru că se încălzesc la soare), de aceea pinguinii le strâng cu hărnicie şi-şi construiesc cuiburi dintr-însele. Problema e că în anumite regiuni, cum ar fi… ăăă pe gheaţă?, pietrele sunt rare şi devin o monedă de schimb destul de preţioasă.

Legea firii, cunoscută şi ca “palmă grea peste botul creştinătăţii”, stipulează următoarele: unde există o monedă de schimb există prostituţie. Invariabil. Din punctul meu de vedere, în nici un caz de condamnat.

Ei bine, cei mai răsăriţi dintre pinguini (ăia cu cloaca circumcisă, peut-être?) fix asta fac: strâng pietre, apoi solicită serviciile pinguinelor de companie în schimbul valorosului material de construcţie.

Mai interesant e că pinguinele de companie nu sunt studente frivole de peste Prutarctica, ci gospodine pragmatice care se lasă babardite pentru a asigura un viitor oului. E nevoie de sute de pietre ca să pui de-un cuib zdravăn iar curvele-pinguin sunt plătite foarte prost: un bolovănaş, poate doi dacă şi-a făcut treaba bine.

“I think what they are doing is having copulation for another reason and just taking the stones as well” declară sceptică dr. Fiona Hunter de la Cambridge. Cât despre clienţi, “the single male penguins appeared to have only their own pleasure as a motive”. Asta era limpede.

Între timp, soţii lor… aţi ghicit, şi simpaticii pinguini practică homosexualitatea.

Studiu de caz patru. Toată lumea ştie că maiestuosul leu, regele junglei, şi-o trage şi de şaizeci de ori pe zi cu felurite leoaice dacă-i şef la el în gaşcă. Când are chef, îi şi mănâncă puii câte unei mame iubitoare ca să devină din nou receptivă la hâţa-hâţa.

De parcă toată chestia asta n-ar fi de ajuns, leii masculi se iubesc reciproc, precum Iri şi Moni, în fund.

Oau.

Pe bune, merită cercetat domeniul. Wiki it!

Varianta lungă:

Varianta scurtă: