Ferate, ferate da’ brânza-i pe bani

Gata şi curăţenia! În urma acestei curăţenii am mai găsit o bijuterie, nu de mare valoare, nici foarte veche dar peste măsură de interesantă: regulamentul Căilor Ferate din anii ’30.

Printre altele, regulamentul stipulează:

Art. 15.
1. Bolnavii de ciumă sau holeră nu se admit la transport.
2. Bolnavii de tifos exantematic, variolă, difterie [...], febră tifoidă sau persoanele cari sunt numai bănuite că ar suferi vreuna din aceste boli se admit la transport numai în cazul când medicul competent C.F.R. permite în scris transportul.
3. Persoanele bolnave de tusă convulsivă, antrax, erisipel (brâncă) se vor transporta numai în compartimente închise, cu latrina separată. Dacă o persoană este bănuită numai că ar suferi de o astfel de boală, calea ferată poate cere un certificat medical din care să reiese precis boala de care suferă.

Discriminare, domnilor! Auzi, să mi se interzică mie, cetăţean plătitor de biruri, să mă plimb cu trenul public doar fiindcă am ciumă.

Reamintim că, în România interbelică, ciuma şi holera nu erau tocmai inedite. Pe de altă parte, nici analfabetismul nu era o treabă ieşită din comun, deci cine ştie câţi suferinzi de ciumă au supurat din buboane pe banchetele catifelate ale CFR-ului neştiind că se fac vinovaţi de o straşnică contravenţiune, monşer.

Art. 20.
2. Câinii şi alte animale nu se pot lua în vagoanele de călători. Se exceptează numai câinii mici cari se poartă pe braţe, întrucât nici unul din călătorii cari se află în acelaş compartiment nu protestează contra luării lor în vagon. Aceşti câini mici se transportă fără taxe. Se exceptează deasemenea câinii de vânătoare dacă ei sunt luaţi de persoanele însoţitoare în comparimente separate, în vagoanele de clasa III. [...]
Alţi câini ai călătorilor se expediază în compartimente speciale pentru câini. Dacă nu se află astfel de compartimente în tren sau dacă sunt dejà ocupate, călătorii nu pot pretinde să li se permită a lua câinii cu dânşii în vagoanele de călători. La predarea câinilor, spre transport, trebuie să se elibereze o recipisă. După terminarea călătoriei, câinii se eliberează contra înapoerii acestei recipise. Calea ferată nu este obligată să păstreze câinii a căror liberare nu se cere imediat după sosire în staţiunea de destinaţiune.

Acum ştim de unde vin toţi câinii noştri comunitari!

Pe de altă parte, feroviarii ştiau să valorifice pomenile cu care se alegeau de la călătorii amnezici. În termen de 30 de zile, ba chiar mai repede în cazul brânzei, al peştelui oceanic şi al explozibililor de mare risc. Chiar, sunt extrem de curios ce uitau oamenii în tren pe vremea aia. Câte un joben, câte un monoclu, câte-o salmonella typhi…

Art. 27.
6. Calea ferată vinde prin licitaţie bagajele cari nu se reclamă în termen de 30 zile socotite dela data sosirii. Dacă după aprecierea căiei ferate conţinutul bagajelor este supus stricăciunii repezi sau poate provoca eventual vătămări, calea ferată este în drept să dispună vânzarea şi înaintea expirării termenului de 30 zile.

Oare şi pe morţi îi vindeau dacă nu-i reclama nimeni? Oare se considera că-s supuşi stricăciunii repezi?

Art. 45.
1. Cadavrele se pot expedià numai cu scrisoare de trăsură, ca transporturi de mare sau mică iuţeală. Expedierea lor ca bagaj, cu buletin de expediţie sau într’alt mod nu este admisă.
Când este posibil transportul cadavrelor se poate face şi cu trenurile accelerate de călători.[...]
4.Cadavrul trebuie să fie însoţit de o persoană al cărei nume se înscrie în scrisoarea de trăsură. Acest însoţitor poate luà loc în acelaş vagon cu cadavrul. Se admite ca pe lângă acest însoţitor să mai ia loc în acelaş vagon cu cadavrul încă două persoane.

Să nu cumva să fugă afurisitul!

(asta deoarece căcănarii nu permit embed la varianta contemporană cu regulamentul meu)

Lăsând morţii cu morţii, e cineva interesat (eventual alţi pasionaţi, sponsori blabla) să lansăm un mic proiect onlain pă chestiuni de carte veche, presă veche et co.? Necesită mult spaţiu de găzduit imagini şi timp pentru scanare. Material, pentru început, deţin eu. Iar anticariatele sunt doldora, dacă ştii să cercetezi.

Recompensa: e absolut delicios să vezi reclame la heroină tipărite în gazete de mare tiraj. Sau să afli din literatura ştiinţifică a vremii despre “voevodul canibalilor”. Despre cum “americanii obicinuiesc un fel de sacâz care se cheamă chewing-gum”. Despre cum “curând vom putea urmări în propria noastră casă o reprezentaţie de cinematograf”.