Ferate, ferate da’ brânza-i pe bani

Gata şi curãţenia! În urma acestei curãţenii am mai gãsit o bijuterie, nu de mare valoare, nici foarte veche dar peste mãsurã de interesantã: regulamentul Cãilor Ferate din anii ’30.

Printre altele, regulamentul stipuleazã:

Art. 15.
1. Bolnavii de ciumã sau holerã nu se admit la transport.
2. Bolnavii de tifos exantematic, variolã, difterie [...], febrã tifoidã sau persoanele cari sunt numai bãnuite cã ar suferi vreuna din aceste boli se admit la transport numai în cazul când medicul competent C.F.R. permite în scris transportul.
3. Persoanele bolnave de tusã convulsivã, antrax, erisipel (brâncã) se vor transporta numai în compartimente închise, cu latrina separatã. Dacã o persoanã este bãnuitã numai cã ar suferi de o astfel de boalã, calea feratã poate cere un certificat medical din care sã reiese precis boala de care suferã.

Discriminare, domnilor! Auzi, sã mi se interzicã mie, cetãţean plãtitor de biruri, sã mã plimb cu trenul public doar fiindcã am ciumã.

Reamintim cã, în România interbelicã, ciuma şi holera nu erau tocmai inedite. Pe de altã parte, nici analfabetismul nu era o treabã ieşitã din comun, deci cine ştie câţi suferinzi de ciumã au supurat din buboane pe banchetele catifelate ale CFR-ului neştiind cã se fac vinovaţi de o straşnicã contravenţiune, monşer.

Art. 20.
2. Câinii şi alte animale nu se pot lua în vagoanele de cãlãtori. Se excepteazã numai câinii mici cari se poartã pe braţe, întrucât nici unul din cãlãtorii cari se aflã în acelaş compartiment nu protesteazã contra luãrii lor în vagon. Aceşti câini mici se transportã fãrã taxe. Se excepteazã deasemenea câinii de vânãtoare dacã ei sunt luaţi de persoanele însoţitoare în comparimente separate, în vagoanele de clasa III. [...]
Alţi câini ai cãlãtorilor se expediazã în compartimente speciale pentru câini. Dacã nu se aflã astfel de compartimente în tren sau dacã sunt dejà ocupate, cãlãtorii nu pot pretinde sã li se permitã a lua câinii cu dânşii în vagoanele de cãlãtori. La predarea câinilor, spre transport, trebuie sã se elibereze o recipisã. Dupã terminarea cãlãtoriei, câinii se elibereazã contra înapoerii acestei recipise. Calea feratã nu este obligatã sã pãstreze câinii a cãror liberare nu se cere imediat dupã sosire în staţiunea de destinaţiune.

Acum ştim de unde vin toţi câinii noştri comunitari!

Pe de altã parte, feroviarii ştiau sã valorifice pomenile cu care se alegeau de la cãlãtorii amnezici. În termen de 30 de zile, ba chiar mai repede în cazul brânzei, al peştelui oceanic şi al explozibililor de mare risc. Chiar, sunt extrem de curios ce uitau oamenii în tren pe vremea aia. Câte un joben, câte un monoclu, câte-o salmonella typhi…

Art. 27.
6. Calea feratã vinde prin licitaţie bagajele cari nu se reclamã în termen de 30 zile socotite dela data sosirii. Dacã dupã aprecierea cãiei ferate conţinutul bagajelor este supus stricãciunii repezi sau poate provoca eventual vãtãmãri, calea feratã este în drept sã dispunã vânzarea şi înaintea expirãrii termenului de 30 zile.

Oare şi pe morţi îi vindeau dacã nu-i reclama nimeni? Oare se considera cã-s supuşi stricãciunii repezi?

Art. 45.
1. Cadavrele se pot expedià numai cu scrisoare de trãsurã, ca transporturi de mare sau micã iuţealã. Expedierea lor ca bagaj, cu buletin de expediţie sau într’alt mod nu este admisã.
Când este posibil transportul cadavrelor se poate face şi cu trenurile accelerate de cãlãtori.[...]
4.Cadavrul trebuie sã fie însoţit de o persoanã al cãrei nume se înscrie în scrisoarea de trãsurã. Acest însoţitor poate luà loc în acelaş vagon cu cadavrul. Se admite ca pe lângã acest însoţitor sã mai ia loc în acelaş vagon cu cadavrul încã douã persoane.

Sã nu cumva sã fugã afurisitul!

(asta deoarece cãcãnarii nu permit embed la varianta contemporanã cu regulamentul meu)

Lãsând morţii cu morţii, e cineva interesat (eventual alţi pasionaţi, sponsori blabla) sã lansãm un mic proiect onlain pã chestiuni de carte veche, presã veche et co.? Necesitã mult spaţiu de gãzduit imagini şi timp pentru scanare. Material, pentru început, deţin eu. Iar anticariatele sunt doldora, dacã ştii sã cercetezi.

Recompensa: e absolut delicios sã vezi reclame la heroinã tipãrite în gazete de mare tiraj. Sau sã afli din literatura ştiinţificã a vremii despre “voevodul canibalilor”. Despre cum “americanii obicinuiesc un fel de sacâz care se cheamã chewing-gum”. Despre cum “curând vom putea urmãri în propria noastrã casã o reprezentaţie de cinematograf”.