Trişti şi câştigi

Bă, ştiu că ăsta-i semn de blog de căcat, da’ trebuie să mă văicăresc niţel pe cale sentimentală. Am îmbătrânit şi fiecare rând de beri se prezintă la pachet cu “bă, domnule T., câţi eram cândva şi câţi am rămas şi lumea s-a schimbat şi oamenii au devenit serioşi”. Am îmbătrânit şi deschid geamantane cu felurite artefacte despre care ştiu sigur că au o încărcătură sentimentală da’ am uitat-o. Am îmbătrânit şi deschid caiete vechi şi mă gândesc că cândva eram în stare să scriem minunăţii, am fi figurat în antologii la un loc cu Bogza.

Atunci îmi aduc aminte (oau, nu m-am ramolit de tot, îmi amintesc ceva!) că încă locuiesc într-un beci psihedelic şi că berea “Bere” de la Mega Image e un leu patruzeci şi-i chiar băubilă. Pe deasupra,…

Episodul 92: Încă nişte afaceri dubioase

Evident, glumesc. Moldovenii au mai nou şi interneţi. Futuristă ţara aia a lor, zici că-i scoasă din “Gâlşavă pi şer”, zău. Enjoy Mîţa.

Où sont les neiges de Popa Nan

Şi pentru că strada Popa Nan mi-e atât de dragă, nu pot să nu vă recomand această mini-monografie vizuală, comisă de către un domn fotograf. Câtă istorie domnle, la doi paşi, pe o stradă bătrână cu Maria Tănase şi Magda Isanos şi curve şi Dorin Liviu Zaharia!

Îmbucco de Verdi

S-a întâmplat minunea! Nu, nu am devenit brusc un om serios. N-am avut nici revelaţia cu care vă păcăleam de întăi aprilie. Dar am făcut ceva ce-mi propuneam de un an de zile: m-am strecurat din imundul meu beci ca să-mi mişc fundul o sută de metri, până în Popa Nan 140, ca să inspectez mult lăudata trattoria Verdi.

Locanta mai are un sediu pe Mendeleev, lângă Amzei adică, alte două despre care nu ştiu nimic în Bucureşti şi unul în Constanţa. Da’ părerea generală e că aici, în ţigănia cu fotografi bărboşi, se papă cel mai bine şi cel mai comod.

Episodul 91: Scaraoţchi, artist plastic

Trebuie să actualizez lista personajelor! Mîţa şi Iisus au mulţi prieteni noi. Adică trebuie s-o rescriu complet. În noaptea asta sau mâine. Chiar, voi ce personaje vreţi să mai vedeţi pe-aici?

De asemenea, Oana se întreabă dacă vrea cineva o mîţă în vârstă de 1-2 luni.

Lupu-şi schimbă repărul

N-o fi chiar domeniul meu, da’ nu-mi vine în minte ceva mai “anii ’90 timpurii în România” decât una din primele formaţii de rap ale acestui popor oropsit. Bitches don’t know about their mad skills. Direct din carti-eer, Utopia Balcanica prezentează Cimitirul Bellu, înregistrări din 1994-1995.

Episodul 90: Mîţafari

Cu ocazia asta mi-am amintit de mirobolanta călătorie în Sahara de anul trecut; atunci am aflat cât de tare duhnesc cămilele, de ce e bine să porţi ochelari când bate nisipul, cum e să trăieşti într-o ţară musulmană cu o singură marcă de bere (proastă) şi cât de mândru poate să fie un negru că la el în fundul curţii s-au filmat scenele mişto din primul Star Wars.

Tuns pe suflet

Io-te, am regăsit prin casă o Amuzament Stârneşte Traducere pe care zic că v-o arăt de vreo doi ani de zile. Înainte să întrebaţi, nu, n-am de gând să mă tund da’ în ţara asta nu ştii niciodată când faci păduchi.

Episodul 89: Mîţa nu v-a mai învăţat de mult istorie

Traian: …şi pe acest pod vom trece Dunărea şi-i vom cuceri pe daci!
Legiunea: Dar Măria ta, nu e mai rapid şi mai rentabil să ne folosim de Flota imperiului?
Traian, răsucindu-şi nervos şuviţa: Hâmmmda, hai să încercăm totuşi cu podul.

Peseu – întotdeauna mi-am imaginat că romanii au năvălit peste popoarele barbare de dincolo de Dunăre cântând uite-aşa (da, cred că Mîţele vor avea de acum încolo fond muzical mereu). Ah, şi că Traian contra Decebal era un fel de Mussolini versus Rahan.

Ţambal mascat

“Bună seara bă, săru’mâna fă [...] Bagă, Şantele!!!”

Şantelu’ la care se face referire este Stefan Hantel, producător şi DJ neamţ care a surprins de minune spiritul dezlânat al Balcanilor neîmblânziţi pe care atât de mult îi iubim.

Nemţii au o pasiune pentru muzica est-europeană, toate căminele lor duduie de “Balkan-parties” deci scena e plină de viaţă şi produsul de calitate n-are cum să nu răsară dintr-însa. Vi-l recomand pe Shantel fiindcă mai mult ca sigur nu vă place Omfo, deşi e păcat.