Prins în Persia

Totul a pornit de la un joc amuzant care a făcut furori la sfârşitul lui ’89, un joc revoluţionar pentru vremea lui, în care era vorba de un tiran, un tânăr uzurpator (care voia şi el o felie din smirna şi aurul Persiei) şi nişte cafteli virtuale.

Au urmat multe alte joace de PC sau PS sau Nintendo, pe acelaşi filon oriental. Evident, unul mai răsuflat şi mai căcăcios decât celălalt, cu o poveste din ce în ce mai absurdă.

Minunându-se că prostimea dă mereu alţi bani pe jalnica lor cufureală reciclată, producătorii şi-au luat inima în dinţi şi au zis “hai coaie să facem şi un film”. Şi să vezi că îşi scot pârleala şi pe ăsta derbedeii, life găoz on, peste o lună lumea va fi redevenit amnezică.

Bă, nici eu nu mai ştiu dacă mai sus am scris despre societatea postdecembristă sau despre Prince of Persia.

Când te confrunţi cu răpire după răpire din acelaşi serai, pui dracului un spahiu la poartă. À propos, dacă v-am amintit de legendarele carpete cu scene palpitante…