Prins în Persia

Totul a pornit de la un joc amuzant care a fãcut furori la sfârşitul lui ’89, un joc revoluţionar pentru vremea lui, în care era vorba de un tiran, un tânãr uzurpator (care voia şi el o felie din smirna şi aurul Persiei) şi nişte cafteli virtuale.

Au urmat multe alte joace de PC sau PS sau Nintendo, pe acelaşi filon oriental. Evident, unul mai rãsuflat şi mai cãcãcios decât celãlalt, cu o poveste din ce în ce mai absurdã.

Minunându-se cã prostimea dã mereu alţi bani pe jalnica lor cufurealã reciclatã, producãtorii şi-au luat inima în dinţi şi au zis “hai coaie sã facem şi un film”. Şi sã vezi cã îşi scot pârleala şi pe ãsta derbedeii, life gãoz on, peste o lunã lumea va fi redevenit amnezicã.

Bã, nici eu nu mai ştiu dacã mai sus am scris despre societatea postdecembristã sau despre Prince of Persia.

Când te confrunţi cu rãpire dupã rãpire din acelaşi serai, pui dracului un spahiu la poartã. À propos, dacã v-am amintit de legendarele carpete cu scene palpitante…