Arhivã: August, 2010

Episodul 111: Mîţa în Ţara Moţilor

Frumoasă-i viaţa la Bucureşti, unde pe toate străzile melodiile cântă!

Glumesc. Oraşul ăsta suge cucul cu curul. Plin de nostalgie rechem în minte neîmblânziţii Apuseni şi îmi promit că am să termin micul jurnal de călătorie printr-înşii (nu cum fac de obicei când zic că “Am să mai scriu despre…”). Dar înainte de asta trebuie să-i trimit şi pe cei doi Cireşari ai zilelor noastre, Mîţa şi Iisus, să cutreiere acel tărâm sălbatic.

Vama răniţilor

M-am întors domnilor! De data asta cre’ că-i definitiv. N-am să zăbovesc prea mult în faţa calculatorului (avid fiind de câteva beri reci dar nasoale în Bucureştexas), dar am să notez câteva detalii despre mica escapadă pe care tocmai am întreprins-o.

Se face că am avut ocazia să vizitez Vama Veche pentru prima oară din 2005. (Evident, dacă n-aş fi avut ocazia să huzuresc gratis într-o amplă piramidă cu home cinema şi masă de ping-pong lângă pat, m-aş fi dus să campez la Doi Mai sau la bulgari.)

Trăim în România şi hasta la vista tot timpul

Ţineţi minte cum ziceam că s-a finit concediul?

V-am minţit cu neruşinare!

Ne auzim pe la sfârşitul săptămânii sau când mă voi hotărî eu că mi-i dor să dau cu grindină pe plaiurile interneţilor şi-l voi scoate pe bătrânul negru din ghiozdan. Până atunci, bucuraţi-vă de tot ce-i mai frumos pe lume.

Episodul 110: Mîţa provoacă marile tragedii ale omenirii

Prietenul nostru felin s-a întors şi el din vacanţă (iar) şi e mai rău ca oricând (iar). Iar.

Pe bune nene, nu poate să treacă o săptămână fără o CATASTROFĂ DE PROPORŢII ASTRALE pe care s-o zgândărească toţi diletanţii la teveu? Da, elicopterele se mai ciocnesc de stânci când e ceaţă, instalaţiile cârpite româneşte explodează din când în când, Mădălina Manole cânta oricum ca pula, daţi şi voi nişte ştiri economice sau un documentar cu manguste.

Carpaţii accidentali (doi)

Vreau să-mi cer scuze că vă neglijez în mod sistematic, cititori dragi şi iubiţi; am avut numeroase angajamente urgente pe Yahoo! Canasta, unde vă invit şi pe voi ca să nu mai fiţi aşa trişti că vă scriu rar.

Ziua 1 – Zăduf, zăplaz and zărgheală

Cam aşa suna aerul din jurul nostru la Huedin. Pentru că ne aflam în miezul nicăierilor, cu raniţele-n spinare şi ochii injectaţi, printre indigeni cu priviri bănuitoare, la 60 km de ţelul zilei unu de expediţie.

Amuzându-ne puţin pe dinăuntru de faptul că magazinul de rochiţe şi pantofi mai vindea şi ţuică, am negociat pentru câteva “conserve” (fasole închisă etanş într-un fel de tambur metalic) de la rudimentarele stabilimente comerciale ale băştinaşilor şi ne-am pus în mişcare cu promptitudinea cucului din ceasornic.

Ce e festival ca festivalul trece

Înainte să revin la jurnalul de năzbâtii montaniarde, alpiniste şi la mare altitudine, trebuie să vă anunţ acest mic anunţ din partea sponsorilor:

Fă-ţi un cont pe makemehappy punct ro (sait cu idei de cadouri şi alte alea) şi poţi câştiga şase bilete la Félsziget plus un cort. Cortul e ca să stai într-însul când eşti hipiot, sau ca să îţi ţii ghiozdanul în el şi să dormi pe unde apuci când eşti eu. Tombola se conchide vineri, adică poimâine. Grăbeşte-te, singura bătaie de cap e să încropeşti o listă de cadouri.

Carpaţii accidentali (unu)

Hai să trec în revistă, după cum v-am promis, excursia pe care am întreprins-o alături de patru trupeţi drojdieri în inima grandioasă & păduroasă a munţilor Apuseni, nişte munţi sublimi pe care îi recomand oricui ştie să nu arunce cu PET-uri.

Pe episoade, că-i mult de povestit!

Noaptea 0 – Take the Huedin-train

Întoarcerea fiului plictisitor

Când termin de oblojit tălpile, de tras un pui de somn, de băut un şpriţ cu burta la soare în iubitul detestatul iubitul detestatul iubitul Bucureşti, vă povestesc despre mirabila peripeţie a bosquetardului în fantasticii munţi Apuseni.

Moţul neprins, negustor cinstit

Când colo, ca să vezi, nu s-a finit concediul. O, ce dor, ce chin, ce jale!, voi fi nevoit să vă abandonez încă câteva zile ca să rezolv nişte presante şi urgente drumeţii.

Traseul pe care sunt obligat şi constrâns să îl urmez: Huedin – Răchiţele (Boc City) – Padiş – Cetăţile Ponorului – Padiş (bis) – Scărişoara. Dacă am moţi printre cititori, să bârâie acum din tulnic sau să moţăie pentru totdeauna!

Iar dacă tu, muşteriu fidel, ai rude acolo pe linie maternă, să ştii că e vorba fără echivoc de moţii mă-tii şi să fii mândru că te tragi din vânoşii oameni ai pădurii.

Episodul 109: Mîţa se întoarce… în timp

V-a fost dor? Iaca s-a terminat concediul, domnilor.

  • Pagina 1 din 2
  • 1
  • 2
  • >