Episodul 116: Mîţa pe Twitter!

Nu, Mîţa n-are cont pe twitter, am eu destul şi pentru ea. Dar… cine se prinde dã iepisodu’ de faţã, ãla e twitteur adevãrat şi le ştie cu simţul de observaţie.

Morţi, dupã Crãciun

N-am mai fãcut de mult o recenzie de film, nu vi se pare?

Marţi, dupã Crãciun (2010)

(Recunosc cã intenţia noastrã cea iniţialã şi primã era sã mergem sã vedem Haiducii la Cinematecã. În caz cã nu ştiţi ce-s ãia, aflaţi cã-i vorba despre un film din 1929 cu Iva Dugan, o starletã briliantã a cinematografiei mute autohtone, despre care s-a fãcut şi documentarul Iva Diva pe la începutul anilor douã mii, când avea nouãzeci şi ceva şi locuia într-o cãmãruţã la piaţa Matache. Mişto treabã, emoţionantã treabã! La Cinematecã însã nu mai rula nimic fiindcã se monta aparatura nuştiucãrui festival care urmeazã sã vie. Halal.)

Episodul 115: Mîţa pe Facebook

Mîţa e pe feisbuc! Nu numai cã Mîţa e pe feisbuc, are şi un buton de “like”! Pagina se aflã aici. Într-însa se poate discuta despre orice, cât timp are legãturã cu cea mai mişto bandã desenatã de pe interneţii româneşti. Peseu: melodia nu vã dã nostalgii?

Episodul 114: Contele Bãscula

Ce sãptãmânã de cãcat! Nu-mi vãd capul de working fo’ the yankee dollar. Mîţa ce mai face oare?

Festina talente

Am cãzut deja în puţul uitãrii publice, nu? Da-vã-n mumele voastre, am fost ocupat! Printre altele fiindcã am un italian în beci. Vechi prieten, Massimo cãlãtoreşte de peste douã luni prin tot felul de fundãturi balcanice (Slovenia, Serbia, Macedonia, Grecia, Bulgaria) şi nu dã semne cã s-ar opri prea curând (Moldova, Ucraina?). Şi tot dânsul declarã cã nu mai vrea sã aibã de-a face cu Italia, deşi Vicenza lui de baştinã e un oraş delicios, un loc în care m-aş muta şi mâine.

Între timp, ţara fierbe, poliţiştii danseazã pinguinul la Palat, nişte oameni strâng gunoaie, luna e plinã, cãţeii urlã la ea et caetera. Sã tot trãieşti pe-aiste meleaguri fermecate. Promit, domnilor, c-am sã vin sã vã încânt imediat ce-mi mai curãţ calendarul; asta-i viaţa de frilensãr! Pânã atunci… câştigãtorul vizitiu al concursului-de-desenat-Vasilele:

Carpaţii accidentali (trei)

Domnilor, ştiţi cã acu’ o lunã v-am povestit cum am ajuns noi acu’ o lunã şi un pic la Padiş via Huedin, Rãchiţele, Doda Pilii. Ce nu v-am povestit însã: minunatele trei zile care au urmat. Şi care au fost minunate. De ce-au fost ele minunate, vã voi povesti doar pe scurt fiindcã n-am fost un cronicar de calitate şi am lãsat tamponul vremii sã-mi spãlãceascã amintirile din Apuseni.

Ziua 2 – “Am vãzut şi pot sã jur / Cã şi munţii au un cur”

Dis de dimineaţã, care va sã zicã, expediţia drojdierã a pornit spre Cetãţile Ponorului. Un complex de doline şi alte minunãţii calcaroase despre care nu ştiam decât cã-i impresionant.

Episodul 113: Mîţa şi Iisus, specialişti în PR

N-am sã fac pe deontologul cu aureolã: recunosc cã sunt prietenul RMGC şi al guest star-ului nostru de azi (Hosu neprins, negustor cinstit), relaţie care se consolideazã de fiecare datã când ajung la Roşia Montanã şi întorc situaţia pe toate pãrţile.

Roşia spontanã (iar)

Fatã dragã, nu fi artistã

Breve et inreparabile tempus
Omnibus est vitae.

Na cã acu-s bãtrân!

Trei oameni m-au ilustrat iar provocarea rãmâne încã în picioare. Nu zic care capodoperã a cui e (deşi sunt convins cã un ochi antrenat va ghici un Kandinski sau un Miró), cã poate vã pun mai încolo sã votaţi pe cine cinstesc cu acea bere.

Interludiu festiv cu concurs: Ce e realitatea?

Mîţa şi Iisus au fost darnici anul trecut. Anul ãsta sunt eu darnic cu dânşii apãrând pentru prima oarã în carne şi oase în faţa lor. Dar oare carnea şi oasele sunt ceea ce credem noi cã sunt?

Cu ocazia faptului cã îmbãtrânesc într-un mod foarte trist şi sunt foarte trist, am sã vã rog sã participaţi la un concurs foarte trist.

Desenaţi-mã. Faceţi-mi un portret. Surprindeţi-mi esenţa. Cum puteţi voi. În paint, în fotoşop, în creion, în tuş, în macaroane, cu picioarele, cu curul, cu talent, fãrã talent. Şi trimiteţi la drojdia [coadã de maimuţã] gmail punct com. Câştigãtorul va fi ales de cãtre un juriu deprimat şi va câştiga o bere amarã şi naşpa cu însuşi Vasile, dacã între timp nu-şi va fi luat lumea în cap şi nu va fi pornit sã haiduceascã într-o mânãstire sau pula calului.

Material documentar gãsiţi pe feisbuc. Sau întrebaţi-vã prietenii, sigur ştie vreunul cum arãt.