Call the cops when you see pac-pac

La mulţi ani, ţară. Şi la mulţi ani, Pro TV-ule, ai fost (până la OTV) cea mai România dintre toate televiziunile şi ăsta e un lucru mare. Nu lăudabil (la kilometri distanţă de mine gândul ăsta!) da’ mare.

Yo dawg, i heard you like Romania so I put PRO TV in your Romania so you can Romania while you Romania.

Clipul de mai jos este secretul nemuririi.

Apocalipso facto

Banzai!!!

Lupta pentru Dozator seamănă foarte mult cu eshatologia vechilor germanici. Vikingii bărboşi care-şi dovedeau vitejia erau luaţi de valkirii (nu alea din Starcraft) şi ajungeau după moarte în Valahia Valhala, unde se ungeau cu ulei în vederea bătăliei finale, un fel de “30 noiembrie pe saitul MTV” când zeii se confruntau cu ceva invadatori intergalactici care erau cel puţin la fel de coioşi ca ei.

Episodul 132: Sf. Andrei şi poporul dac

Întorşi în timp cu aproape două mii de ani, aflăm care era de fapt atmosfera în acea binecuvântată zi când superputerile apostolului Andrei, zis “Proto-Chuck Norris”, au convertit instantaneu toată suflarea spaţiului carpato-danubiano-pontic la Singura Credinţă Adevărată din Lume®. Aliluia!

(Melodia e delicioasă)

It ain’t over till it’s Moldover

Oare am cititori de peste Prut?

Dacă da, vă rog frumos (of, cât îl doare pe laissez-fairianul din mine să zică asta) votaţi ROŞU. Pentru că altfel există riscul să se civilizeze Moldova iar eu şi tata nu am mai avea ţigări de contrabandă. Nimeni n-ar vrea chestia asta, credeţi-mă pi cuvânt.

Fără griji şi fără fani

Îmi pare rău că uichendul ăsta n-am fost prea vioi pe Utopie: am fost ocupat cu juma’ de kil de mişcoconţi de mare diverşi, juma’ de kil de spaghete integrale, usturoi, verdeaţă, dovlecei şi roşii. Tre’ să vi le arăt. Clic pe ele.

Dar nu despre asta e vorba ci despre Dozatorul lui DJ Boroş. 26 de zile de la primul apel, trei nopţi până la verdict. Voi hotărâţi.

Şapte răi şi-o vale-adâncă

Ca şi acum câteva luni, când am ars-o arhitectural, căruţa de telictuali în care şade şi subsemnatul şi-a dat cu părerea astăzi despre cele mai mişto personaje negative. Al meu e cel mai nobil deci va da startul.

Episodul 131, alternate history remix: Şi a fost pace în lume

Pentru că, dincolo de cât suntem de cinici şi răi uneori, eu şi Mîţa avem un blog umanist, o bandă desenată pacifistă, o abordare foarte liberală a chestiunii substanţelor psihotrope şi, în general, o perspectivă în puţa goală asupra societăţilor umane.

Episodul 131: Al treilea război mondial

Visul dozatorului s-a dus de-a dura şi doar o minune ar putea să-l salveze. Asta pentru că băieţii de la Voltaj n-au stat degeaba ci au umblat săptămâna asta pe la tot felul de şuşe de căcat gen Măruţă. Cu toate că ei s-au arătat chiar amuzaţi de situaţie, fanii lor au dovedit încă o dată că poporul acesta e un popor de troglodiţi cu beţe în cur.

In other news, prietenii noştri de la Seul şi Phenian se iau din nou la scatoalce. Şi, poate mai important, hoţul de curent face comicşi ortodocşi (partea a doua aici).

Da’ acum serios. Războiul e naşpa. Fie vorba între noi, singurul soldat onorabil e dezertorul.

Episodul 130: Pe scurt, chipul profetului

E ultima săptămână în care putem dovedi lumii ceva. Votaţi dozatorul.

În altă ordine de idei, ieri am pierdut câteva ceasuri bune cercetând situaţia interneţilor în cele treişpe state trecute pe lista neagră de către domnii Reporteri fără frontiere. Ştiaţi că în Iran viteza de transfer e limitată la 128 kb/s (16 kB/s)? Sau că o oră online în Cuba te costă un sfert din salariu?

Să zicem mersi că trăim într-o ţară în care, dacă scrii “Să mi-o sugă Lia Olguţa Vasilescu”, cea mai nasoală consecinţă posibilă e ca acest lucru să se întâmple. Sau în care eu, făcând o bandă desenată care conţine mutra lui Mahomed, risc doar să fiu criticat că-s leneş şi am copiat-o pe a lui Iisus, ceea ce e adevărat. Încă trăim într-o asemenea ţară. Sper.

Ecce scârţ

Ioan 19:5. Iisus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. “Ecce homo!” le-a zis Pilat.