Utopia Balcanica

Iubiţi şi câinii vag blonzi

Câţi?

Nu i-am prins pe toţi în poză da’ erau cel puţin 15 şi se făceau comozi la intersecţia Drumul Taberei cu Romancierilor (nu umblu pe acolo de obicei, de-aia m-a şocat) într-o zi frumoasă de iarnă târzie adică azi.

Acolo şi atunci, dânşii întreprindeau tot ce ştiu întreprinde nişte câini: se tăvăleau, se păducheau, rupeau pielea unul de pe celălalt, se babardeau sexualmente întru propăşirea seminţiei lor patrupede şi traversau în masă când era traficul mai în toi.

Nu-mi dau seama cum să transpun mai bine în imagini apocaliptice chestia asta:


– Cinşpe corpuri voluminoase care nu ţin cont de nici o regulă de circulaţie mişună în voie pe o arteră aglomerată a Capitalei.

– Cinşpe purtători de păduchi, căpuşe, tenie, turbare, râie, jigodie, parvoviroză, ciumă, lepră şi ciulepră mişună în voie pe o arteră aglomerată a Capitalei.

– Cinşpe animale sălbatice înfometate şi cu un foarte vicios simţ al teritoriului mişună ziua, dar mai ales noaptea, în voie pe o arteră aglomerată a Capitalei.

Sunt ferm convins că undeva, într-un orăşel de provincie din Europa de vest, simpla existenţă a cinşpe câini fără stăpân ar prinde pagina trei în gazeta locală. Un cetăţean îngrijorat ar remarca, de la geam, un asemenea animal, ar suna la Urgenţe, s-ar alcătui un comitet de criză iar o brigadă de hingheri improvizată dintr-o brigadă de pompieri ar interveni prompt pentru îndepărtarea pericolului public din întreaga regiune. Societatea civilă din micul orăşel vesteuropean ar jubila şi şi-ar scoate copiii din nou la joacă.

Dincoace, la buricul Europei de est, cinşpe câini fără stăpân s-au bătut, futut şi lătrat într-o singură intersecţie, fireşti ca cinşpe petunii într-un rond. Oamenii şi-au butonat telefoanele liniştiţi, şi-au luat bilete de troleu, şi-au pudrat nasul. Unii s-au dat puţin la o parte ca să poată trece mamiferele strada. Un singur bărbos a făcut o poză cu o praştie de E51 cu gândul că ar putea să defuleze un pic pe un blog obscur. Societatea civilă din ţara asta e un singur bărbos, şi ăla vai de steaua lui.

M-am mai revoltat în vânt şi când unii inflamaţi s-au opus printr-un fleşmob de căcat confortului meu şi al concetăţenilor mei. Am mai scris-o şi pe alte bloage din alte epoci. În timpul scurs de atunci? Multe nopţi de vară nedormite, o seamă de blugi perforaţi, numeroşi amărâţi fost ciupiţi un pic, câţiva mâncaţi de vii. Nada.

A ajuns să mă doară în pix că se demolează ca pula şi se construieşte ca curul, că nu sunt locuri de parcare, că borduri, că gropi, că spaţii verzi, că marihuană ilegală. În pix. Ofer votul meu etern şi recunoştinţă nemăsurată acelui primar, consilier sau (în ultimă instanţă şi călcându-mi cu of şi jale în picioare toate principiile etice) curajos mitralior mascat care va reda oraşul acelei specii care l-a construit pentru sine.

Hai dom’ doctor! Nu te interesează? Votul lui Vasile pe viaţă, po’ să demolezi şi ateneul, numai să mă laşi să mă întorc noaptea de la cârciumă pe jos.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri