Utopia Balcanica

Ce ne dă văcuţa 16:9

Na că mi-a venit ieri Probookul de care ziceam mai devreme şi, până una alta, e megamişto. E pătrăţos cum îmi place mie, metalic, nu prinde amprente, ba chiar nu ştiu cum se face că băieţii mi-au trimis (fără să ştiu sau s-o cer) culoarea bejuliu-argintiu-aurie care costa cu vreo două milioane în plus în alte părţi.

Deşi e o bătaie mare de cap să faci Win 7 să arate şi să se comporte ca un Windows normal, am zis să bifez şi treaba asta iar acum sunt mândrul proprietar al unui leptoc cu SUSE Linux (care e mişto cam de când Ubuntu a făcut tranziţia de la Gnome la Unity) plus Windows 7-deghizat-în-Win 95 (serios, de ce ar trebui să aibă umbră cursorul? io mă gândesc că era o vreme când cu puterea de calcul consumată pe umbra aia de căcat puteai să trimiţi oameni pe lună) care arată cam aşa.

Poză, ieei.

Ah, dar stai, nu sunt mulţumit în totalitate. De ecranul maşinăriei, zic.

Nu, nu mă deranjează că ecranele leptoacelor (accesibile) de azi sunt spălăcite şi au culori naşpa, chiar şi în comparaţie cu Satellite-ul meu de acum şapte ani. Oricum la capitolul ăsta monitorul cu tub rămâne rege. Mă deranjează, în schimb, că toţi producătorii de ecrane pentru leptoace au trecut pe formatul lat 16:9.

Toţi? Toţi toţi, adică dacă mai găseşti de vânzare vreun laptop în format 4:3 ştii că are înăuntru gândaci şi pânze de păianjen. OK, să zicem că se mai semnalează cazuri sporadice de ecrane 16:10, de pildă Macbookurile, da’ la banii ăia zideşti o biserică.

Pentru producători e un mare şmen într-adevăr. Un ecran standard de laptop ieftin, cu diagonala de cinşpe ţoli, are azi rezoluţia 1366 x 768 în loc de 1280 x 960 cât avea în epoca formatului 4:3. Asta înseamnă 179712 pixeli mai puţin de fabricat pentru un ecran cu aceeaşi diagonală, ori toată lumea ştie că diagonală e un cuvânt magic care face până şi bărbaţii să se umezească la păsărică.

Şi pentru amatorii de filme cred că-i destul de fain. Capodoperele cinematografiei mondiale, globale şi de pretutindeni sunt în format wide din anii 50 încoace pentru că aşa au socotit Hollywoodul, Bollywoodul şi studiourile Buftea că luptă împotriva televiziunii.

Numai că anii 50 sunt departe şi (sunt convins că n-aveţi de unde să ştiţi) filmele pe care le găseşti piratate pe interneţi sunt de obicei transpuse de-a gata în format îngust. Pentru ecranul de laptop 16:9 asta înseamnă fâşii negre în stânga, în dreapta, sus şi jos. Ieei!

Şi până la urmă cine pula calului foloseşte laptopul pentru filme? Dacă eşti mare sculă de cinefil, sigur ai în casă un ecran mai mare.

Pentru cine nu e producător de ecrane în format lat sau dependent de filme în format lat, formatul lat e o risipă de spaţiu şi, în principiu, te poţi căca pe el. Lăsând la o parte că partea aia utilă a câmpului nostru vizual (unde bat ambii ochi) NU e mai mult lată decât înaltă.

Eşti ziarist, traducător de cărţi despre cai sau scrii poezie proastă? Ai pierdut câteva rânduri bune de text. Ai câştigat vreo trei sute de pixeli din superbul fundal al lu’ Word.

Eşti programator? Ai pierdut şi tu câteva rânduri bune de cod şi n-ai câştigat nimic în schimb (chiar dacă eu nu prea scriu cod, mi se mai întâmplă să fur codul altora iar cele două experienţe sunt asemănătoare; ştiu despre ce vorbesc).

Eşti fotograf? Specializează-te pe panorame cu Piatra Craiului taică.

Eşti arhitect? Ce se construieşte în oraş e mai mult înalt decât lat. Cred că în AutoCAD arată la fel.

Eşti contabil? Câteva rânduri în minus în Excel, câteva coloane în plus. Dar eşti contabil, tu nu ai nimic de pierdut sau de câştigat în viaţă.

Sunt ferm convins că în orice scop “de birou” vechiul format 4:3 ne aducea mai multe beneficii şi că moda widescreen e un mare complot al scârţarilor din industria producătoare de pixeli şi o mare lipsă de respect faţă de utilizatorul final.

Dap, acest blog va continua să fie proiectat pentru ecrane înguste.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri