Utopia Balcanica

Salam like it hot

“He with his lyre roved ever further;
Beneath the sky of Schiller, Goethe.”

(Vasile – Îl citez pe Puşkin în engleză că oricum nu se prinde nimeni)

Băi băieţi, am fost acuzat de când cu haikuurile şi felicitarea de opt martie că-s un manelist naşpa şi că “promovez incultura”. Pentru că istoria se scrie sub ochii noştri şi nu vreau să pierd trenul, hai să vă zic eu cum stă, mânca-v-aş, treaba cu muzica de mahala.

De ce problema e o falsă problemă

De ani buni, puţoimii (mereu în căutare de tribalisme la care să adere) i-a căşunat pe nişte oameni cinstiţi care nu numai că-s de un pitoresc şi de un umor pe care tre’ să fii la menopauză ca să nu-l remarci şi să nu-l apreciezi, ci continuă o tradiţie veche de secole şi, pe deasupra, sunt (evident, nu la grămadă, ci dacă-i alegi cu discernământ, ca în orice alt gen!) nişte muzicanţi de mare clasă.

Mai demult vi l-am prezentat pe regretatul Leonard. Acum, urmăriţi-i, rogu-vă, pe (atenţie, urmează nume amuzant) Pokemon Band într-o banală repetiţie: dezinvolţi, pasionaţi şi foarte pricepuţi. Şi violonistul lor are ŞAPCĂ, în pisicii lui Anatol.

OK, maneaua de azi sună altfel faţă de manelele pe care le cântau ţiganii în mahalaua în care-a copilărit tata. Şi alea sunau altfel faţă de manelele pe care le cântau ţiganii la curtea lu’ Brâncoveanu, când nu erau supuşi la diferite umilinţe spre amuzamentul acestuia. Da’ temele abordate sunt sempiterne: iubirea, familia, banii, caii (maşina), duşmănia. Teme sănătoase pe care le întâlneşti în literatura cea mai snoabă.

Între timp, pe vremea când erau fideli lor înşişi şi nu deveniseră nişte fătălăi curviţi (deci tot cam pe vremea lu’ Brânco), Paraziţii cântau despre cât de mişto e heroina şi nişte copii de unşpe-doişpe ani, ca mine, ascultau cu atenţie. Iar din “Pimfloid” omul de rând, imun la contexte, a înţeles doar că n-are nevoie de educheişăn.

Chiar aşa, se mai vehiculează că băieţii din acest domeniu al muzicii n-au prea tocit băncile şcolii şi că se manifestă cu manifestări de prost gust. Vă deranjează?

Păi cu tot folclorul lor abisal, două mii de ani de Români Verzi de la ţară n-au ştiut nici alfabetul, nici ce-i aia. Să nu mai zicem că, dacă nu te îmbraci ridicol, n-ai voie nici măcar să te gândeşti la vreun nume din rockul post-1970 sau că, mergând înapoi la rădăcini, “Is you is or is you ain’t my baby” nu e un exemplu de măiestrie gramaticală.

Nu oricine citeşte cărţi să fie “cult la cap”, chiar dacă, odată cu alfabetizarea impusă de comunişti, cartea şi-a găsit loc în destul de multe gospodării. Pentru mulţi, e o risipă de timp. Mulţi fac trabajo fizic, mult mai mult decât avem noi voie prin Codu’ muncii (vechi sau nou). De o muzică ritmată, în schimb, poţi să te bucuri şi în timp ce dai cu hârleţu’ la cartofi sau împingi bălegaru’ la deal (la propriu) şaişpe ore pe zi.

Şi oricât ai fi tu, cititorule, de şcolit, să ştii că nu e un păcat să te înfrupţi, măcar din când în când, dintr-un produs cultural destinat maselor troglodite. E o şaorma după o cură de andive cu caviar de melc şi somon de Kamceatka.

Da, există manele de căcat. Multe. Alea de pe taraf tv, de exemplu. Dar au să se piardă în negura istoriei. Aşa cum a existat muzică simfonică naşpa care s-a pierdut. Aşa cum în anul Woodstock cel mai bine vândut disc a fost “Sugar, ăăău honey honey”. Aşa cum Damian Drăghici îşi imaginează că va însemna ceva în jazz.

O tot înfig cu jazzul pentru că, dacă vreţi, a fost pentru începutul secolului 20 cam ce înseamnă maneaua pentru începutul secolului 21. Cum aşa? asta-i nebunie! Nup, asta e chiar Sparta. Sunt genuri echivalente, cu rădăcini în două sau mai multe tradiţii muzicale ajunse din întâmplare în acelaşi loc; sunt genuri născute în comunităţi de foşti sclavi (văzute de foştii stăpâni ca “ineducabile” şi predispuse la infracţionalitate), bazate pe improvizaţie şi situate în opoziţie faţă de “muzica cultă”.

Wiki:

Jazz started to get a reputation as being immoral and many members of the older generations saw it as threatening the old values in culture and promoting the new decadent values of the Roaring 20s. Professor Henry Van Dyke of Princeton University wrote “…it is not music at all. It’s merely an irritation of the nerves of hearing, a sensual teasing of the strings of physical passion.”

Even the media began to denigrate jazz. The New York Times took stories and altered headlines to pick at Jazz. For instance, villagers used pots and pans in Siberia to scare off bears, and the newspaper stated that it was Jazz that scared the bears away.

Bomboana de pe colivă:

“Ce perversă e lumea şi rea” meets “What a wonderful world” şi universul nu face implozie? WTF?

De ce, dacă e o problemă, e altă problemă

Fatidicul “why we can’t have nice things”, cancerul şi ciulepra culturii noastre nu trebuie căutate în scat singing-ul delicios al lui Guţă sau în costumele kitsch ale tarafului lu’ Adiţă Pokemon, pe care l-aţi auzit şi mai devreme (da’ aici, în clipu’ oficial, chiar arată ca nişte fondante).

Asumându-mi riscul de a cădea pradă tribalismului pe care-l condamnam mai devreme, călăul originalităţii şi culorii acestui popor amărât este radio zu. Aţi încercat vreodată să intraţi într-un Spring să vă luaţi o salată? Nu v-a deranjat? Ciudaţilor.

“Flai laichiu hai laichiu crai laichiu”. Inna, noul Puya, Căcat Pe Băţ Project, Voltajii, Holografii. Petarzii ăştia ne şterg cultura cu guma. Că “ne reprezintă ţara”. Păi ăştia ar putea foarte bine să fie islandezi, italieni, burundieni sau japonezi, că ar suna la fel. Ăştia sunt “bucătăria internaţională” din restaurantul unui hotel de două stele din Căciulata.

Nu zic că băieţii nu fac, uneori, o muzică fredonabilă şi catchy, cum nici restaurantul de mai sus nu ratează toate şniţelele. O, o, am pula cât e jula a fost, de exemplu, o melodie super. Da’ relevanţa lor culturală, gradul lor de “interesant, trebuie studiat” este fix canci.

Totuşi, pe ăştia-i tolerăm. N-auzi prea multă lume plângându-se că şoferul autobuzului ascultă radio zu. Dacă ascultă “Nebunia lui Salam” sau altă asemenea nebunie, poa’ s-o asculte şi în surdină, şi la căşti frăţică!, că sigur atrage privirea supărată a unui pletos îmbocăncit cu acneea de rigoare.

N-auzi maneaua la TV şi la radio decât dacă o cauţi cu consecvenţă şi totuşi “e peste tot! nu mai suport”.

Pesemne că iubirea românilor pentru adevărata estetică a dus la această stare a lucrurilor? Sau poate… snobismul prost ţintit al jalnicei noastre elite culturale, care-a aruncat pisica moartă în curtea “cocalarilor” ca să nu-şi mai vadă bârna, la un loc cu rasismul tipic culturilor constrânse să-şi împartă ciolanul străbun cu robii eliberaţi?

Să nu uităm că ochiul rece al specialiştilor din străinătate (specialişti prea mari să încapă în bula noastră de condiţionare culturală) e de acord că maneaua are un potenţial fantastic. Ca brand de ţară, dacă vreţi. Să nu uităm că nemţii get-beget încing “Balkan parties” cu manele de rup podeaua sau că Bregovici are acasă discuri peste discuri cu Guţă şi Salam şi-i plac.

Concluzia

Nu vreau să vă transform în manelişti.

Vreau doar să vă scutur de ideile preconcepute şi să vă lămuresc că fiecare gen muzical are valorile şi non-valorile lui. Şi (da!) densitatea valorilor e, în principiu, aceeaşi.

Bineînţeles că totul e de gustibus. Unora nu le place Mahler, asta nu înseamnă că Mahler habar n-a avut de muzică. Poate că pe măsură ce un om se şcoleşte, capătă paşaport pentru muzica cultă, da’ sigur nu-şi pierde dreptul să asculte un lăutar burtos lansându-se în ample tirade onomatopeice.

Unii fac, din când în când, uz de acest drept.

Unii văd în satirii ăştia, care arată cum arătau probabil primii oameni,

…nu nişte scârboşi “inculţi”, ci o explozie de carismă şi energie primordială. E treaba lor.

Manelele nu sunt un “duşman”, nu sunt marca îmbogăţitului din infracţiuni sau a borfaşului din scara blocului, nu sunt mai bune decât sau mai rele decât. SUNT PUR ŞI SIMPLU ÎNCĂ UN GEN MUZICAL, şi pe deasupra unul care a început pe-aici, deci de care ar trebui să fim nu mândri (“mândru că sunt [etnie convenabil aleasă]” e, orice s-ar zice, marca cretinului) ci bucuroşi.

Nu-i mai condamnaţi, în pula mea, pe bieţii oameni, că pe voi înşivă vă necăjiţi mai tare.

Hai, gata. S-a terminat şme-che-ria! Zi-le Antoane.

P.S. Cu toată sinceritatea, sper ca măcar acest articolaş să mai stimuleze pe-acilea nişte discuţii în contradictoriu că de vreun an de zile publicul meu îi de-acord cu mine şi acest lucru e langhevailighe şaisăn pe băţ.

P.P.S. e ultimu’ pe această temă, cel puţin pe luna asta, că cre’ că v-am căpiat, deşi repetitio est mater studiorum.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

  • In primul rand: primul!
    In al doilea rand, asta mi-o scriu pe frontonu la palat de cat de zeama a adevarului este:
    “Ăştia sunt “bucătăria internaţională” din restaurantul unui hotel de două stele din Căciulata.”

  • Detest comparatia cu muzica negrilor. E un iz de multiculturalism acolo. Negrii au invatat sa improvizeze si sa foloseasca cu maestrie o gramada de tehnici instrumentale si vocale; s-au adaptat si au excelat folosind lirism profund, inspirat din probleme societatii lor, chiar daca au crescut si latura de hedonism.

    Faptul ca au in comun sclavia (pe care si romanii o au, intr-o masura semnificativa, desi nu se vede) nu subliniaza decat “trambulina” de pe care au pornit aceste fenomene culturale.

    Evolutia acestora nu este deloc asemanatoare. Muzica negrilor s-a concentrat in mai multe ramuri foarte bogate, s-a amestecat si cu cultura alba si europeana, ducand la dezvoltare internationala si excelenta artistica continua, ce creste si azi. Statistic, Salam este nesemnificativ.

    Pot sa zic ca si tibetanii au avut feudalism, dar muzica lor este tot monotona. Pot sa zic ca si africanii din Africa au, in continuare, sclavie, in special in tarile musulmane, dar muzica este in continuare saraca si monotona.

    Manelismul nu contine acea emancipare din sclavie, din conditia de “semi-cetatean”, de nu-chiar-uman. Mesajul principal este, in continuare, cel produs de creierul limbic/reptilian cu ceva iz de mamifer (bani, teritorialism, relatii sexuale si “noi vs ei”). Probabil ca reflecta cultura lor si cultura zonei, dar asta doar face diferenta si mai mare.

    Probabil ca cea mai evidenta diferenta este faptul ca muzica negrilor a evoluat in muzica de sala, de concert, de cafenea – muzica dedicata pentru oameni care stau si asculta si apreciaza. Muzica negrilor a dus la nasterea rockului, metalului si foarte multor ramuri din genul “electronic”/techno/trance/etc… In schimb, manelistii se ocupa doar cu aceeasi muzica de dans, de petrecere. Aproape toate manelele in circulatie azi se pot rezuma la cateva cantece remixate la nesfarsit, cu noi elemente plagiate brutal din ce e la moda in alte domenii muzicale.

    Iar eu nu sunt conditionat cultural. Am detestat manelele inca din anii 1990, cand intrau pe piata casetele si incepea sa creasca fenomenul si nu m-am considerat niciodata parte din fenomenul “anti-manelist”. De la primele auditii le-am detestat, iar faptul ca am lucrat in domeniul petrecerilor (audio-video-foto), mi-a permis sa observ, cu multa indurerare, raspandirea miscarii maneliste, din interior (o evolutie ce poate fi trasata, nu doar incidental, paralel cu evolutia balonului imobiliar din Romania).

  • Eu am zis tot timpul ca manelele au (in general) versuri mai complexe decat are Inna.
    Personal nu ascult, din acelasi motiv pentru care nu ascult rock, pop, dance etc: nu-mi plac. Daca aud o melodie dintr-un gen pe care nu-l frecventez nu mor. Ma enerveaza oamenii care se isterizeaza cand aud o manea (sau alt gen pe care nu-l plac).

    Si da, cred ca in timp gusturile pentru muzica evolueaza. De exemplu: in urma cu 5 ani “Disco Romancing” (Elena Gheorghe) mi s-ar fi parut foarte tare si “Demonilor Mei” (Kazi Ploae si Specii) mi s-ar fi parut o prostie, acum e exact invers.

  • Interesant este că cei ce se plâng de manele n-au pic de educaţie muzicală. Mieunăturile de la Tezaur Folcloric sunt mult mai nocive decât o lalea de-a lui Guţă şi au mult mai puţină legătură cu muzica populară. În fine, roacherii de România n-au voie să comenteze, până una alta niciunul n-a avut tupeul să facă aşa ceva. Iar de ar face-o s-ar izbi de oprobiul public al muzicienilor români, drepţi ca brazii şi cu mucii pe piept.

  • Is foarte de acord cu ideile din articol, mai ales ca si eu ma cam pis pe snobii de azi. De multa vreme marai si eu in contra petardelor care au un dublu standard in judecarea unor lucruri. E dreptul lor sa existe so sa infloreasca daca pot. Insa principala chestie, pe care nu o pot ascunde e ca melodiile sunt furate din toata zona Balcanilor Arabia si India. Maneleistii pur si simplu fura melodiile din topurile tarilor respective si le dau versuri noi, daca se mai chinuie, insa de multe ori nici asta nu fac. Muzica de mahala, muzica tiganesca nu sunt manele.
    Asta e cred ca principala chestie care sictireste la manele in conditiile in care ai un IQ peste 25. Altfel, daca accepti ca manelistii sunt un fel de Eva Kiss, adapteaza doar melodiile straine, e totul ok.
    La noi nici macar nu e asa de rau, ungurii fiind cunoscuti pentru metalicele si gunsurile lor in ungureste, care bubuie peste toata tarisoara lor brazdata de autostrazi :D

  • [La noi nici macar nu e asa de rau, ungurii fiind cunoscuti pentru metalicele si gunsurile lor in ungureste, care bubuie peste toata tarisoara lor brazdata de autostrazi :D]

    MOTHERFUCKER!

  • @Dumnezero bai, nu ma intelege gresit, eu sunt un impatimit al muzicii culte si-s perfect de acord cu ce-ai zis tu acolo de creierul reptilian si alte maruntaie (iti dai seama c-am vrut si sa trollez nitel ca sa mai stirnesc discutii.)

    Dar eu zic sa le lasam timp. In fond, ai manele “pentru consum popular” si [hm, post-manele? cum pula sa le zic] de o foarte mare originalitate. Io-s un fan al muzicii tiganesti din toate timpurile, trecind prin Fărîmiţă şi Romica Puceanu si Gabi Luncă, si regasesc in continuare, in cele mai obscure colturi ale domeniului, niste chestii foarte INTERESANTE. Nu pe taraf tv si nu la orice nunta de cartier, da’ daca sondez mai adinc.

    Sa nu uitam ca inainte de a ajunge in cafenele si sali de concert, jazzul sau, ma rog, stramosii lui obscuri, au fost fix asta – muzica de nunti, de cumetrii, de chef si de inima albastra intr-o comunitate analfabeta si segregata. Tranzitia a avut loc de-a lungul a decenii si decenii, cind oameni cu nitica scoala au sondat in comunitatile alea si au zis hm, putem duce treaba asta la un alt nivel.

    @ZeceDeZero desi-s un impatimit al acestui gen (stai… da! sunt un impatimit al tuturor genurilor muzicale! n-am avut ocazia sa il apreciez pe Kazi asta. Mi s-a parut cam pretentios. Dar n-am ascultat destul, sunt convins, si trebuie sa recuperez. Mie mi-a placut Deceneu, ca asa e mersul meu. Si mi-au mai placut baietasii “tru”, cum erau Parazitii pre-2000. Sau, lol, şuşu şi puya inainte sa isi piarda testiculele intr-o debara intunecoasa. Sau micile note de subsol, de la vechii cimitiru’ bellu şi pirats klan pana la vechii moromeţii.

    @eftimie da.

    @mormolok6 hm, dar unde se incheie “muzica tiganeasca buna” si unde incep manelele? unde se termina rockul si unde incepe directia 5?

  • @Vasile: eu inca nu ascult tot ce scoate Kazi. Si cred ca depinde mult si de starea pe care o ai. De Puya nu zic nimic, dar cred ca nu stii ce face Sisu in ultimul timp de il compari cu Puya. Sisu total opusul lui si sincer eu cred ca nu mai au nicio treaba unul cu altul. De fapt acum ascult noul album Sisu si e ceva ce merita ascultat.
    Diferenta intre muzica negrilos si manelele de la noi nu e data intr-o oarecare masura de tara in care se dezvolta si mentalitatea diferita a oamenilor?

  • Haha, băi, nu, eu sunt complet rupt de ce face sişu, ştiu doar că ce face puiea e ridicol. Ce făceau împreună cînd erau mici era pitoresc, era candid, era autentic. Departamentul Droguri Dristor ieei!

    Ţară, mentalitate… astea sunt truisme.

  • Când eşti superficial şi cânţi doar pentru bani dai inevitabil în clişeu, indiferent că vorba de manele, pop, metal, sau ştiu eu ce alt gen de muzică. Clişeul e priceput cel mai lesne, prinde uşor la public. Prin urmare, majoritatea cere inevitabil clişee. Clişeele vând.

    Guţă s-a prins că face mai mulţi bani cu manelele decât cu muzica lăutărească, cu care a avut succes limitat. Nu că n-ar şti să cânte şi altceva. Cântă ce se cere şi ce se vinde mai bine. Sub aspectul ăsta nu se deosebeşte cu nimic de Inna sau Voltaj. Diferenţa e că primul ştie efectiv să cânte, pe când ăştia din urmă sunt doar figuranţi.

  • @Vasile: ziceam si eu asa cand am vazut ca i-ai pus unul langa altul. Erau ceva la inceput da’ au intervenit banii si s-a pierdut farmecul… Pe albumul asta nou o arde cam prea sentimental.
    Chestia aia la Solitaire chiar e reala si nu stiu cum am facut-o. Am speranta ca o sa mai reusesc candva.

    Tema de gandire: daca Guta ar canta cam ce canta Inna cum ar fi? Ca voce clar are mai multa ca ea.

  • Versuri din pre-jazz:

    “Gimme ma money,
    Don’t think you’re funny
    Cause I’m a nigger
    You don’t cut no figure,
    I’m gambling for my Sadie,
    Cause she’s my lady
    I’m a hustling coon and dat’s just what I am”

    (1898, “Gimme ma money” https://jscholarship.library.jhu.edu/handle/1774.2/12748 “Blacks were portrayed as making money through gambling, theft, and hustling, rather than working to earn a living” hm, sună cunoscut)

    @ZeceDeZero lasă-l pe guţă să cînte ce cîntă el, că are umor. Ce cîntă Inna nu e amuzant deloc.

  • (Ce-am citat mai sus e relevant pentru că în zilele noastre, a se vedea trilogia Gipanului de pe discoTEC, o nişă de manelişti începe să ironizeze metehnele “cocalarului”, cam cum mulţi muzicieni negri au contribuit la acele coon songs rasiste şi naşpa care au dus – culmea! – la acceptarea folclorului negru ca muzică de-adevăratelea)

  • da acu mai serios vorbind, nu poti nega ca jazzul, chiar si cel vechi, are un rafinament greu de atins. am rasfoit la un mom dat o carte de cantece ale negrilor de pe plantatii, editie rara, de antropolog/etnolog si aia iti bagau in buzunar orice adi minune de pe planeta asta, cat de rau l-ar durea pe el sufletul,

    da uite, mie astia imi plac
    http://www.youtube.com/watch?v=R2icssKEWdE

  • > da acu mai serios vorbind, nu poti nega ca jazzul, chiar si cel vechi, are un rafinament greu de atins.

    Bogdan, jazz manouche ai ascultat? Django Reinhardt şi Stephane Grapelii sunt părinţii acestui gen. Are mai multe în comun cu swing-ul decât cu jazz-ul. Jazz-ul european a evoluat în paralel cu cel din New Orleans.

  • Noaah, uite, n-am rabdare sa citesc pana-n josu` paginii, deci poate repet ce-a mai zis careva. Uite my two cents pe subiectu’ cu pricina: ai o argumentare strasnica, frumos exprimata si culta. Ceea ce nu pot spune despre 99% din ascultatorii de manele pe care i-am cunoscut (si care au avut in 100% din cazuri tendinta sa sara la bataie, sa scuipe sau sa injure, in cel mai bun caz sa faca misto “finutz” ) doar pentru ca nu aratam la fel ca ei. Unde-i toleranta? Aud? De ce sa tolerez eu niste sub-oameni cu creierul mostenit de la neanderthalieni in forma pura, doar pentru ca asculta un gen muzical care apartine unei minoritati? Puteau sa scoata manele si ungurii, si evreii, si sasii din Transilvania (aia care mai sunt) – asta nu inseamna ca i-as fi tratat pe ascultatori cu mai mult respect. O fi muzica originala, si intr-adevar, recunosc cu mana pe inima – unii instrumentisti de-ai manelistilor ii bat la fund de depaaaarte pe toti “compozitorii” astia de disco-haus-dens, si-am auzit cu urechile mele un asemenea instrumentist in timpul liber, improvizand jazz la pian de ti se rupea inima`n tine. DAR faptul ca ei au anumite calitati nu le face ascultatorii mai demni de respect. Uita-te-n jur si-o sa vezi cine sunt ascultatorii: samantari, “smecherasi”, romani care se cred tigani, nespalatii transpirati din metrou/ratb, aia care se leaga FIX de-am`boulea de tine, ca asa “se distreaza” ei, si in general niste specimene cu care nu se poate convietui intr-un mediu urban care se vrea civilizat.

  • @Oly ideea mea era: frate, nu-i urîţi pe oamenii care *fac* această muzică. mulţi sunt super talentaţi şi dăştepţi. Fac muzică pentru troglodiţi şi cîştigă mulţi bani? da, asta făceau şi taţii lor, şi bunicii lor; dar asta face şi marius moga şi de el nu se ia nimeni că “promovează incultura”. Eu m-am manifestat PUNCTUAL împotriva acestui dublu standard, subliniind că “maneaua” (OK, şi eu am exclus din start novelty songs-urile plagiate după hiturile pop ale anului sau după gummy bears şi crazy frogs) e un gen muzical cu o istorie interesantă şi care merită studiat.

    Sămînţarii, şmecheraşii, nespălaţii sunt un alt aspect care nu intră într-o discuţie despre muzică, ci într-o discuţie despre FOLOSIŢI PREZERVATIVUL ŞI ASUMAŢI-VĂ CONDIŢIA DE MEMBRI AI UNEI SOCIETĂŢI

  • @Vasile: pai tocma ce spusesem ca aia care FAC muzica au niscai calitati – stiu folosi instrumentu’, stiu face marketing, si stiu vinde la grobieni marfa pe gustul lor. Io cu “clientii” am ce am, nu cu furnizorii.

  • @Oly păi asta înseamnă că nu ne-am contrazis.

    Nu-mi dau seama dacă faptul că muzica asta a fost împins cu totul în underground e un lucru bun sau rău. Cred că mai mulţi oameni cu şcoală ar trebui să-şi bage nasul să-i diversifice temele şi s-o cureţe un pic de noroi. Bine că s-au mai ocupat nişte flăcăi din vest.

    Mă duc la muncile mele şi vă las cu una mişto de chef cu fanfara Ciocîrlia, dă pă compulaţia Bucovina Club 2 a lu’ Shantel, nemernicu’ care punea Salam pe BBC

    http://www.youtube.com/watch?v=iET8DmORd44

  • @Vasile

    Eu am incercat sa raman la subiect – acela de manele. Eu nu vreau sa confund manelele cu muzica tiganeasca. Diferentele pe care le-am subliniat erau in contextul comparatie jazz – manele. Muzica tiganeasca e diferita de manele si e chiar interesanta, desi are limitarile culturii nomadice (adica e prea fluida). Uite aici niste ceterasi din zona Someseana (liderul grupului e absolvent de conservator).

    Si cred ca esti de acord ca atat timp ca lipseste elementul de “emancipare” din manele si chiar si din muzica tiganeasca, nu se va apropia de calitatea, diversitatea, originalitatea si profunzimea din muzica negrilor, desi se poate spune ca muzica tiganeasca a avut mult mai mult timp sa evolueze, in fond existau lautari si ceterasi tigani inainte sa fie colonizat continentul nord american.

  • mdea. jazzul a evoluat pentru ca americanii sunt multi. si maneau ar putea evolua catre…cacat stie ce. cert este ca mie jazzul mi se pare ca s-a transformat intro nonmuzica “Uite ce stiu eu sa fac cu chitara asta”. Bag pl in ea :D

    Barbosule, ai uitat de partea cu “manelele nu sunt muzica”. Mi-a zis asta o duduie, fara ca eu sa o intreb daca ii plac au ba manelele. Am intrebat-o “dar dece” iar dupa doua minute de argumentare, ea credea ca sunt manelist. Nu conta barba si pleata :D

  • @Dumnezero Matale eşti cît se poate de pertinent domnule Dumnezero. Eu mă gîndesc doar că embargoul ăsta cultural pe care l-a întreţinut clasa noastră cultă în ceea ce-i priveşte pe manelişti a fost un lucru negativ. (Eu voi continua să consider că genul “manele” se încadrează în sfera “muzică lăutărească”, aşa cum viking metalu’ intră la metal care intră la rock)

    Nişte muzicanţi cu un background academic mai zdravăn ar putea porni în orice clipă revoluţia ‘noii manele’. Ar prinde la fel de bine la pleavă, că pleava are nevoie de un ritm pe care să dea din buci.

    Dacă dai Korgu’ afară un pic şi aduci înapoi în prim plan instrumentul tradiţional, tadam, avem un brand de ţară şucar mînca-ţ-aş.

    Mahala Rai Banda lu’ Aurel, de exemplu, poate să abordeze cu succes genul muzical “cea mai slinoasă manea” ( http://www.youtube.com/watch?v=NeTcwCcQ7A8 “Eşti sexi”, de exemplu) care continuă tradiţia lăutărească/manelistică a cîntecului deocheat (da’ ce, cînd lady gaga zice că I wanna take a ride on your disco stick e mai decentă? muzica tre’ să fie decentă?) şi care cre’ că eşti de acord cu mine că-i orchestrată foarte mişto.

    @animaloo N-ai cu cine bă, ăsta-i raţionamentul simpliot. Dacă NU eşti profund anti-manele înseamnă că ai vise umede cu Guţă şi prinţesa ardealului.

  • În fond, manele se cheamă că cîntau şi Azur, Generic, Albatros, Odeon şi alte ansambluri de lăutari urbani care rupeau tarabele de casete în anii 90.

    Pînă la manele-dance, la L.A. şi Costi Ioniţă, alea erau muzică de larg consum pe segmentul ăsta de piaţă şi erau chiar OK.

  • poi cam asa e si cu baselu. Daca nu il urasti din ficati, inseamna ca esti portocaliu.

    Si cum incerc sa mai zic la oameni. Nutz plac manelele? Incearca sa le ignori. Daca le vorbesti de rau, vorbesti despre ele.

    Pe de alta parte, oamenii care au interactionat cu manelistii astia de top (guta, adi) nu au decat cuvinte de bine de zis despre ei.

  • @ ggl – da cum `mnezo sa nu ascult django, iti dau si profilu meu de last.fm de martor. ii drept c`o fost tigan belgian si`o trait in mahalalele parisului, da jazzu e deja alta mancare de peste, fie el si tiganesc, acid jazz, ce vrei tu.
    jazzu are alt tip de profunzime, cu care rezonez mai bine, il percep altfel. ambele is provinciale in spirit, da prefer provincialismul altora decat al nostru, ca mie mi-i exotic.

    dincolo de asta, sunt de acord cu vasile in aproape tot ce zice mai sus.

  • mdea, acu nu mai e cool sa fii snob & elitist & subtire, ci atotprimitor-supercorect politic-multiculturalist-relativist, dar cu atitudinea de toleranta si cu falsa reconsiderare a valorilor de jos etc. desigur, tot dintr-o pozitie superioara si de fapt dispretuitoare a intelectualului care wow intelege varietatea fenomenelor culturale bla bla si transgreseaza prejudecatile. ma rog, retorici de cacat.

  • @mertzanco ce nebunie de argumente! :) ieşti şmecheră? schimbăţ gravataru’, puneţ un nume mai şucar şi hai să polemizăm parte-n parte!

    Te-ai haladit de cînd cu poeţii şi personajul auxiliar literar

  • hai ca sa nu mai fie probleme de identitati si cacaturi, jucam cinstit? pai hai sa lasam anonimatu la o parte, sa jucam cu buletinele pe masa, ce pizda ma-sii?!

    nu inteleg de ce va mascati pasiunea – organica si viscerala! – pentru mizeriile culturale (manelele, in cazul nostru), gasind tot soiul de false argumente intelectualizante (ca jazzu, ca folcloru, ca miezul autohton, plm), cand puteti sa spuneti pur si simplu ca sunteti manelisti si asta e, stim cum sa va tratam. plus ca io personal as aprecia onestitatea si curajul ca v-ati asumat o optiune anume (chiar daca e de cacat).

  • Aşa mai merge mă, vezi că se poate? Lol ce fină a fost aia cu verifică ip-ul.

    Din păcate, trebuie să fiu de acord cu tine dragă merţane, ne place multiculturalismele. Ne place, place, place. Soundcheck, soundcheck.

    Acum îmi dau seama de teribila mea greşeală iar la noapte am să-mi pun “Sfîntă tinereţe, coaie creţe” pe repeat în cinstea cuviosului părinte Iustin Pîrvu. Aşa voi scăpa şi de demonul manelelor, şi de toate actele cu cip, toate actele şi toate cipurile din casă.

  • toti sunteti niste snobi!!daca vasile scrie un articol despre cat de tari sunt manelele, sariti toti ca sunteti deacord!! nu pot sa cred ca incercati sa va exprimati “intelectual” sa le comparati cu jazz-ul. sunt de rahat si stiti asta!fac pariu ca pana acum, toti cei care ati comentat, cand auzeati manele, sareati in sus ca arsi, sau va infundati mai tare castile cu metale in urechi. acu daca zice VASILE ca sunt ok, o dati in diverse.Manelele sunt de rahat si vor fi mereu, indiferent cat de mult o analizati, o comparati, o disecati voi. Snobilor!!

  • mey bade vasile,
    stii tu care mai e problema aici?
    ca atitudinea voastra superior-permisiva e foarte periculoasa: pe nesimtite, o sa deveniti fix aia de care va radeti voi acuma in confortul detasarii. ce bine e sa fiu io jmecher sa ascult pana si cele mai jegoase manele, pentru ca io oricum stiu cine sunt si mai ascult si muzica clasica, deci sunt chiar combinatia postmoderna, ce mai!

    repet – discurs ieftin. iar toti pun imediat botu, bucurosi ca astfel isi legitimeaza si ei placerea asta obscura (si ‘interzisa’) de a inghiti manele.

  • io la iunie 2010 scriam:a. sa nu uit zicerea de az: ANTIMANELISTI DIN TOATA TZARA. MARSH LA PULA!
    Vezi ba vasile ca eram de atunci lingau. Un protoLingau.

    “sunt de rahat si stiti asta” – evident. Dar sunt niste unu-altu care nu incearca sa isi justifice cultura prin mentionarea lucrurilor care NU ii plac ci invers.

    Si da. Jazzul suge pula

  • ma doare-n pula ca aveai tu constiinta ideilor tale ‘libere’ (si liberale, haha) din 2010. (cam de curand, btw)
    dar e misto ca simti nevoia asta meschina sa te justifici, sa te plasezi in afara influentei lu vasile.
    in fine, hai ca io te cred, ramai pe pace!

    si oricum important e sa dam drumu tare la manele – da’ sa le ascultam ipocriti!

  • Băi @mertzan, din păcate nu mă pot detaşa de faptu’ că ai venit aici la troleală şi că de fapt chiar la tine acasă am ascultat-o a doua oară în viaţă p-aia cu “Aştept iubire” a lu’ Casanova. Nu pot, frate! Îmi pare rău, rău, teribil de rău. La fel şi @pantera_roz, mulţam de intenţie… Vă iubesc din inimă.

    Da’ în virtutea polenizării fir-play am să încerc să reacţionez ca în faţa unor puţoi anonimi de pe interneţi.

    Băi mertzan, uite cum stă treaba:
    Io nu ascult manele cu pasiune, io cercetez manele. E ceva ce fac cu fiecare gen muzical în speranţa că voi rămîne cu cît mai multe chestii mişto de fredonat la bătrîneţe cînd voi fi singur şi uitat de către toată lumea. Arunc la gunoi multă muzică.

    Din cînd în cînd dau de-o perlă şi o pun la colecţie pentru că este CULEANU FRATE şi din cînd în cînd acea perlă se încadrează într-un gen muzical mai controversat. Mă poţi condamna?

    N-am zis MANELELE SUNT SUPER BENGĂ FRATE, RUPERE DE RUPERE, ADIO MAMĂ. Că nu sunt. E ca şi cum ai zice SCOŢIENII SUNT TOŢI ZGÎRCIŢI, NICI UN ITALIAN NU POARTĂ CHILOŢI, NEGRII AU TOŢI PULA MARE. Am zis că-s un gen muzical ca oricare altul. De ce ar fi un gen muzical demn de ură? De ce să-l respingem înainte să-l studiem cu sînge rece şi în profunzime? De ce ţîţîim din umeri şi zicem “meh” cînd auzim gangsta rap ieftin şi dance pe Atomic 24 h din 24 dar ne inflamăm cînd auzim o manea în intersecţie? Din toate punctele de vedere, sunt acelaşi căcat pe băţ. Să fim sinceri cu noi înşine înseamnă ori să le tolerăm pe toate, ori să ascultăm numai Recviemul de Verdi.

    Tocmai respingerea manelei de către oamenii cu mansarda mobilată a făcut-o să rămînă, în mare parte, cretină. Şi e păcat, fiindcă noi în istoria culturii universale prin lăutari ne vom mîntui, nu prin literatura de trei parale a douămiiştilor sau prin teatru radiofonic după hans christian anderlecht. Dar muzica lăutărească “clasică” s-a fosilizat. Acelaşi repertoriu de pe vremea turcilor.

    Întoarcerea manelei la matcă ar putea să însemne revirimentul muzicii lăutăreşti adevărate prin adaptarea ei la realităţile lumii contemporane: duba de poliţie, bomba nucleară, clanu’ mafiot, dolarii, gipanul, teleşopingul, bomfaierul, şuba, ştuţul, extinctorul, telegondola, Kanal D, băsescul, ţigara electronică et caetera und so fort.

  • exact! ‘cercetarea’ e scuza perfecta :D
    orc, cercetarea fara pasiune e deja treaba dubioasa. n-am incredere.

    p.s. casanova e-n alt registru. romantza/balada.

  • @mertzanu da’ trebuie să recunoşti că e tare.

    @fritz te simţi cu musca pe căciulă? trînteşte-o în noul hot pan

  • @pantera_roz, snobi îs ăia de nu reuşesc să conştienziteze ce sunt de fapt (latini, ortodocşi, balcanici) şi ar vrea să fie altfel (occidentali). Vor să facă asta respingând cu vehemenţă fenomene cu specific local (maneaua). Pentru că e la modă.

    @bogdan, fain articolul lui Schiop. Acum văd că e de pe Critic Atac.

  • poi da. si cand nu beau troleaza? Mi se pare logic :D

    io nu prea sunt de acord cu ideea de “fosile” la aia din trecut. Pur si simplu manelele alea pre60 sunt mai ascultabile decat ce e acum.
    Tiganii are talent la muzici, din pacate nu il folosesc si teligent. Dar, cum ziceam, manelele sunt la fel de cacat cu tot ce nui rock pe motiv ca nu=mi plac mie. Si jazzul tot de cacat ii :D

  • ciudat, chiar nu ascult manele, imi urasc vecinii care fac gratare cu muzica asta urland imbecil, mi-am luat-o in freza in liceu de la baietii colorati roacar fiind (foarte superficial, recunosc, dar imi ajungea sa ma stiu vizat), ascult rock, alternativ, indie, jazz, alte chesti si, uneori, lautareasca de la mama ei, dar tot sunt de acord cu vasile la multe faze, chiar daca apasa pedala prea mult ca sa isi sustina punctul de vedere.

    nu ascult manele de absolut nicio culoare, nici macar pe alea de pe dozator, la `shtou`. dar pana la urma e o problema de toleranta aici, nu de muzica. e o problema de, cum se zice, bun simt si civilizatie?

  • Waaai, in primul si primul rand, saru’manucile matale pentru nea Anton. Uitasem complet; acum cand am dat play am crezut ca mi-o ia pielea la fuga!

    Si on topic: tare Pokemon Band. Aia e manea de la mama ei, d-aia neam cu Romica Puceanu. Si nenea ala gras, Salam sau Bursuc, nu stiu cum il cheama, e bun in live, cu tot cu onomatopeele lui.
    Da’ stii ce e cel mai tare la toti frustratii pe care ii critici tu aici ? Ca toti isi baga p**a-n toti tiganii, lautarii, ca n-au talent, ca blah blah … in timp ce Taraful Haiducilor rupe toate concursurile prin lume. Si nu numai Haiducii, multi tigani nescoliti de-ai nostri :)

  • Mda, bine punctat tot demersul.
    Probabil ca se va supara cineva daca o sa ma declar complet neimpresionat de manele (alea bune). Poate prin alte locuri simbioza cu manelele e oarecum fireasca, si, iertat sa-mi fie, eu provin dintr-un oras care la 12 noiembrie 1884 a devenit primul oraş electrificat de pe teritoriul de azi al României şi cel dintâi din Europa care a introdus iluminatul permanent al străzilor cu electricitate. Romania nu esista inca. Si nici manelistii nu prea treceau de portile orasului.
    Si am crescut pe Pimfloid. L-am ascultat inainte sa ma nasc.

  • Frate Vasile,
    Ai pizdit-o din primele fraze: “i-a căşunat pe nişte oameni cinstiţi”; adică, cam cât de cinstiţi? Unde? Cu ce ocazie? Când se reped la Circa Financiară să-şi plătească impozitul pe banii lipiţi pe frunte, sau când îşi iau autorizaţia de construcţie pentru palatele-pagodă? Sau când plătesc drepturile de autor pentru furăciunile muzicale din Turcia, Arabia, India, etc. pe care le remixează pe calculator?
    Acum, fii antenă la erori de raţionament:
    1. Tribalisme. Te citez: “manelele pe care le cântau ţiganii în mahalaua în care-a copilărit tata”. E cinstit, nu-i aşa, să acuzi nişte puşti în criză pubertară de identitate că sunt tribali, când în fapt (text) ne indici micul tău tribalism nu prea bine temperat : originea de mahala.
    2. Falsul argument istoric. De unde ştii matale ce se cânta la curtea lui Brâncoveanu? Cititorii naivi pot fi uşor manipulaţi, laşi impresia că eşti documentat, că ştii tu cu tărie… Habar n-ai. Nu există înregistrări, documente, nimic. Nimeni nu ştie ce cântau ţiganii pe vremea brâncovenilor.
    3. Temele sănătoase, aceleaşi în toate operele. Prietene, faci în mod intenţionat (sper că nu din prostie) o gravă eroare de logică. Ca să-ţi urmăm firul logic, ar fi cam aşa: Romeo se iubea cu Julieta (tema iubirii), familiile se duşmăneau (tema duşmanilor). Deci iubire, bani, familie, trădare, caii mei. Shakespeare e genial, deci şi Florin Salam e genial.
    4. Argumentaţia proletcultistă: “oricât ai fi tu, cititorule, de şcolit, să ştii că nu e un păcat să te înfrupţi, măcar din când în când, dintr-un produs cultural destinat maselor troglodite”. Săracii, dar nu sunt troglodiţi, de ce eşti rea, fată? Dar sunt chiar drăguţi!
    Oricât ai fi tu de abil, scriitorule, căcaturile astea cu reîntoarcerea la masele sănătose în gând, faptă, băşină şi râgâială ne-au fost băgate cu de-a sila pe gât de regimul comunist muuuuuuuuuuultă vreme. Mă leşi?
    5. Senenţiozitatea. Ja d’aci: “jazzul (…) a fost pentru începutul secolului 20 cam ce înseamnă maneaua pentru începutul secolului 21”. Această frază o vei putea spune peste 100 de ani, când vei avea casă memorială lângă cea a lui Enescu. Deocamdată eşti un neica-nimeni, frate Vasile. De asemenea: “ochiul rece al specialiştilor din străinătate (specialişti prea mari să încapă în bula noastră de condiţionare culturală) e de acord că maneaua are un potenţial fantastic”. Să moară duşmanii mei, care specialişti? Un grup de specialişti britanici? I-ai numărat tu pe ăia cu ochiu’ rece? Şi i-auzi: “densitatea valorilor e, în principiu, aceeaşi” – dacă o măsori cu densiometrul digital cu pedale, desigur. Tu ai scula asta, noi nu. Pe scurt, de deştepţi sentenţioşi deţinători de adevăruri neverificabile e plină lumea. Bâşti.
    6. Poze alăturate cu Guţă şi Armstrong. Şi ce+i cu asta? Vezi demonstraţia Shakespeare-Salam. Einstein semăna cu un cercopitec, dar nu se lingea la coaie. Nici cercopitecul nu scrijelea cu caninul stâng pe copaci e=mc2.
    7. Wiki. O sursă beton de informare. Ca un bun ziarist ce eşti, trebuie să mai vii cu două surse. Eu zic să citezi şi Wikipedia, dar şi Internetul.
    8. M-am plictisit, vine nevastă-mea acasă, eu n-am făcut nimic de mâncare că mă dau pe net, iar dacă e flămândă e de rău. Oricum ea ţine cu tine, că de-aia am şi ajuns pe blogul ăsta. Dar pe ea o iubesc, pe tine nu… so, gata cu toată maneleala şi ţigăneala, pa.

  • Cîtă acupresură făcuşi tastaturii ca să ne zici că n-ai umor.

    1 Cred că nu ştii ce-i ăla tribalism

    2 Pune mîna şi cată că vei găsi documente destule. Pe scurt, muzică psaltică şi văicăreli orientale.

    3 Cred că n-am făcut judecăţi de valoare ci doar am indicat o similitudine.

    4 Pe principiul frăţică, dacă am doo facultăţuri nu mai am voie să zic ‘pula’ sau să mînc seminţe că mă transform în stîngist.

    5 N-am spus-o io primul.

    6. TU ŞTII CE E ĂLA PAMFLET? TREBUIE SĂ AIBĂ ÎNTR-ÎNSUL UMOR. ÎMI PIERD VREMEA CU TINE ÎN PULA CALULUI CĂCI CINEVA CARE SCRIE 3346 SEMNE (cu spaţii) (gata, m-am calmat) şi care crede că orice stă scris pe net (mă rog, mai puţin w-pedia) e lucrare ştiinţifică nu poate avea umor.
    Tu nu ai umor. Se vede pe densiometru. De asemenea, neica-nimeni să îi zici lui mumă-ta.

    7. Sursa citatului dă pă wiki este ‘Jazz: A History of America’s Music’ care e o carte mişto pe care o poţi lua de pe amazon. Sau cînd dau un citat tre’ să-i găsesc mai multe surse? OK, ‘Mehr Licht!’ au zis Goethe, menajera lui mexicană şi un cal.

    8. LOL

    De asemenea, la punctul 8 am rîs.

    (P.S. Faptul că eşti măritat însurat dovedeşte elocvent că eşti un om în toată firea, apt de a întreţine o familie tradiţională şi demn de respect OK bine pa.)

  • Da’ chiar, ce-i ăla pamflet? E ceea ce face Mircea Badea la Radio Zu, sau seara când suge pula în direct la televiziunea lui Voiculescu?
    Un grup de psihologi britanici cu ochiu’ rece a observat mai demult că cel mai tare se dușmănesc cei ce seamănă între ei, pe fond.
    Pleșu a zis-o mai bine într-un editorial: “Caterinca este viața, și viața-i caterincă”. Se ocupa desigur de alde d’ăștia ca tine și Mircea Badea, care pamfletează continuu, imaginându-și astfel că sunt cooleanu’ non-stop. Deveniți doar plictisitori fără oprire, fraților. Asemănarea cu Mircea Badea se vede mai bine în planul confuziilor (deși nu sunt aceleași): încurci jazzul cu maneaua, maneaua cu muzica, negrii cu țiganii, țiganii cu oamenii, ș.a.m.d.
    Oamenii nu se atacă pentru că un șofer ITB asculta muzică de țigani pe autobuzul 114; dincolo de disconfortul auditiv evident, ei simt în rărunchi care este problema. Manelizarea României e mai mult decât o dispută pe teme muzicale. Cei ca tine o privesc cică detașat, ascunși după colțul blogului; cam la fel făceau și comuniștii francezi sorbind din șampanie, în timp ce nește milioane de cetățeni sorbeau gloanțe cu ceafa, în Siberia. Poate vei înțelege și tu mai bine aceste îngrijorări cetățenești, când maică-tii îi vor fi smulse urechile cu cercei cu tot, de către niște maneliști cinstiți, sau când fi-ta de 9 ani va fi futută de niște băieți cu tatuje “ai lăv Salam” pe pulă, filmată cu Vertuul cu diamante false și postată pe Youtube. Ei nici nu vor mai fi țigani, ci doar niște români ascultători de manele. Până atunci, îți vei fi terminat și cea de-a treia facultate.

  • De asemenea, ce are sula cu prefectura?

    Că maneaua ‘instigă’ la infracţiuni de genul celor menţionate de dumneata? Păi înseamnă că n-ai studiat-o. Aşa cum în SUA există foarte multă muzică rap inteligentă, pe meleagurile noastre există foarte multe manele cu un mesaj moralizator. Ah, că în epoca post-demonizare ajung la urechile noastre numai astea cu ‘eu sunt bossul, eu fur grosul’, păi ăsta e un caz clasic de cherry picking.

    Ba chiar eu zic că-i invers. Făcîndu-le jocul artiştilor şi artistelor de muzică ‘acceptată’ (nu ştiu, pula mea, Inna?) şi ţinîndu-i pe interpreţii de manele departe de mainstream, nu faci altceva decît să înlocuieşti o muzică în general proastă care implică bărbaţi păroşi cîntînd (e drept, uneori) despre familie şi dragoste romantică cu o muzică în general proastă care antrenează mai ales femei-obiect dînd din cur şi cîntînd despre cum dau din cur, sculîndu-le pula taximetriştilor nespălaţi.

    E vreuna dintre cele 3 piese de pe radio zu mai inteligentă decît, ştiu eu, o piesă în care Guţă îi ironizează pe gitanii care-şi iau gipane şi trancane, dar au budă în curte?

    Sunt mai deştepte piesele lu’ Moga? Ale lu’ Puya? Te tîmpeşti mai rău dacă asculţi un radio pirat cu manele decît dacă asculţi kiss fm? Io nu cred. (Recunosc că n-am încercat încă, eu ascult romantic fm, ca moşii, şi am fost chiar supărat cînd le-a luat zu frecvenţele din ţară)

    Aşa.

    Şi totuşi nici un roacăr nu dă şpreiuri pe pereţi cu ‘campania anti-Zu’.

  • Ai și tu dreptățile tale, frate Vasile.
    Am vrut să fac apel la Bănel Nicoliță, dar opera lui scrisă este greu accesibilă, iar pentru minți mai fragede ca a matale ideile nicolițene asimilate fără o pregătire epistemologică prealabilă ar putea fi fatale.
    Devine lejer obositor acest dialog al nostru, mai ales că vorbim fiecare pe chineza lui.
    Uite cum facem: ne-am putea seminariza (împreună cu niște halbe de bere) pe teme de interes cum ar fi femeia-obiect care dă din cur (ce-o fi rău în asta), sterilizarea țiganilor, e buna vodca pe stomacul gol?, femeia-obiect de futut, etc.
    Ca să ne recunoaștem la cârciumă, mă vei putea identifica după faptul că mi se citesc în privire următoarele lucruri: mă cac pe radio zu, kiss, vibe șamd; să-mi sugă pula Moga, Inna, Puya, Moculescu, Tezaurul Folcloric, Gâdea, Badea, Băsescu, Boc, Antena 1-3, Bendeac, Curtea Constituțională, Guvernul României, multinaționalele, Cerebel, Ștefan Bănică jr, Moga, Coca-Cola, Moga, McDo, Moga, Fornetti, Moga. De asemenea, muie multiculturalismului, politicaly-corectnessului, societății multi-etnice și mult-rasiale, minoriților bazate pe fututul în cur și culoarea pielii, Moga.
    Dacă nu e destul, te poți uita după un individ de 1,98 m., blond cu plete, care ascultă metale, jazz, blues, Mozart, Eurovision și pe o irlandeză pe care am uitat cum o cheamă.
    Primele trei beri le dau eu, apoi fiecare pe cont propriu.
    Și acu’ fără patimă: mai dă-i în căcat pe toți cioroii și muzica lor de căcat – viața e scurtă, nu merită oboseala.

  • Am uitat: nimeni nu dă cu șprei anti-Zu, că nu merită oboseala, zău așa. Cel mult ar merita să te piși pe Mircea Badea.

  • Cu mare drag îţi voi onora invitaţia, cînd mă întorc din italia, unde mă voi afla timp de cîteva zile.

    Cred că de-aici ni se trage. Mie-mi place la nebunie societatea multi-etnică, multi-rasială şi corectă politic. Recunosc, poate faptul că, spre deosebire de matale, n-am mai apucat să cresc peste 1,60 (că cînd aveam treişpe ani erau ţigările super ieftine) şi sunt mai negru de felul meu…

    Or, e clar că discuţia asta trebuie lăsată altora (poate lui Pleşu şi Bănel) fiindcă noi suntem încărcaţi ideologic amîndoi.

  • […] A urmat o conversatie la cafea de aproximativ o oră pe această temă cu un foarte bun prieten care detestă visceral manelele. În timpul conversației, însă, am ajuns la acordul că evoluția acestei forme estetice este departe de a se fi terminat. De-abia începe de fapt, iar acceptarea ei ca fiind una din puținele forme autentice ale producției culturale contemporane românești se va izbi de multe obstacole – nu în ultimul rând teama de a fi asociat cu o populație istoric discriminată la noi, rromii. Dar nu era acesta și cazul pentru jazz? Și nu a fost nevoie de beat generation pentru a aduce jazz-ul în mainstream? Un bun articol pe aceasta temă găsiți aici. […]

  • As adauga la exemplul despre jazz ca aproximativ la fel s-a intamplat si cu muzica si dansul flamenco, cu genurile de muzici creole, africane in fostele imperii coloniale. As adauga si hip-hopul, la inceputurile lui. Basically, daca ai fost sclav sau cel putin privit ca jumate de om de catre elitele culturale ale perioadei de timp x, muzica pe care o faci va fi privita ca un pericol cultural/social vinovat de tot ce-i mai rau pe lume. Colaborari de tipul Salam+Bregovic sunt semne ale unei legitimizari in curs, de acelasi tip cu cea care a adus in zilele noastre la prezenta orchestrelor de jazz, a muzicii flamenco si a hip-hopului in unele dintre cele mai legitime/sacro-sancte temple ale muzicii din lume deci in lumea oamenilor “culti”. Just let manele grow si vom fi martorii unui fenomen similar, ba chiar win-win: it will soon be ok for us “cooltivated” people to listen to this and the music will be better too :)

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Ultimele articole

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri