Episodul 174: Mîţa face pace în Ţinutul secuiesc

Bine, hai şi-o Mîţă înainte de plecare! Dedicată neo-legionarilor de pretutindeni şi tuturor celorlalţi vajnici păstrători ai acneei strămoşeşti. (Ştiu, melodia a mai fost.)

O-zoon politikon

Pentru că eu dau o fugă până în secuime să iau aer şi inspiraţie şi să-i asigur pe băieţi că eu vreau autonomie nu numai pentru domniile lor ci pentru toate regiunile ţării, Mîţa şi alte minunăţii obişnuite vor lua o scurtă pauză pînă la 1 mai.

Nu intraţi în panică! DiscoTEC şi Best of Radio Erevan vor livra noutăţi (promit). Şi sigur vă mai scriu de acolo.

Dar vă las cu un mic panseu (care nu-i al meu iar mie nu-mi stârneşte emoţii negative, poate doar mi-l evocă pe Virgiliu, da’ ştiu că unii sunteţi mai moi) şi vă provoc să-l contraziceţi.

Eu postulez că peste 1000 de ani se va mai şti despre “limba română”…
…că a fost aia cu Numa numa iei.

Erevan in the sun

Nup, n-am fost ocupat cu (prea multe) şpriţuri ci cu ceva mult mai interesant. Dacă mai ţineţi voi minte, mai demult vă prezentam pagina de feisbuc Radio Erevan şi vă anunţam că-i foarte mişto pentru că nişte oameni umoroşi deghizaţi în armeni înţelepţi (printre care şi iubitul vostru Vasile!) răspund acolo la întrebările multor vizitatori care fac pe deştepţii.

Ei bine, pentru că formatul unei pagini de feisbuc e foarte ingrat şi nimeni nu stă să citească întrebări şi răspunsuri de-acu’ o lună, m-am hotărât să pun la punct un un “Best of” şi – de ce nu? – să-l fac simpatic. E în construcţie da’… iată-l!

De acum încolo, în fiecare luni, miercuri şi vineri am să pun pe bloguleţul Best of Radio Erevan, sub formă de caricatură cu aceiaşi armeni mai tot timpul, o întrebare care mi s-a părut mie amuzantă acolo, pe feisbuc. Erevan punct utopiabalcanica punct net. Ca de obicei, link exchange cu mare drag dacă sunteţi băieţi de-ai mei.

Episodul 173: Mîţa şi sfânta scriptură

Bengos ha-nvieţoşat la loc, mânca-v-aş pupilele de gagii care sunteţi! Aliluia şi-o balercă de şnaps! Treaba asta rămâne valabilă.

Spaţiul Şmengen

Fiindcă azi am fost la peşte pe baltă şi m-am insolat şi n-am chef, una mică de la DiscoTEC citire. Astfel vă amintesc eu că există acea arhivă minunată, unde se bronzează muzele şi zburdă satirii.

De data asta dozatorul va fi serios şi nu vă va oferi amuzamente de duzină ci (ca să nu uităm niciodată marea civilizaţie căreia îi suntem tributari!) chiar imnul Europei unite.

Episodul 172: Fotosinteza zilei

Băi băieţi, mare belea pe capul meu. Se face că singurul calculator pe care eram obişnuit să fac Mîţa a crăpat.

Şi dă-i şi caută Paintul clasic şi pune-l pe windăuz şepte. Şi dă-i şi află cum pula calului faci să nu mai anti-aliaseze fonturile. Şi chinuie-te Vasile. Cel puţin o vreme, Mîţa nu va avea savoarea cu care v-aţi obişnuit pentru că mausul meu bun (Genius ieei, la douăj’ de lei) e PS/2 iar leptocul pe care m-am transferat nu ştie asemenea minunăţii. Am un căcat de maus Microsoft care mai e şi mic şi fără fir şi alunecă ca dracu.

Serios, întârzierea acestei Mîţe festive nu are nici o legătură cu faptul că a fost festivă de 20 aprilie, ziua marihuanei ilegale de pretutindeni, pe care o salutăm cu mult respect.

Episodul 171: Mîţa se culturalizează

Una mică. Concluzia după un uichend plin ochi de manifestări în acest sens.

La umbra eunucului bătrân

Uite ceva ce poate nu ştie toată lumea: când Europa s-a făcut creştină, dânsa s-a lovit de o mare dilemă. Europei i-au plăcut foarte mult vocile subţiri dar doamne-doamne nu admitea, printre multe altele, ca femeile să cânte.

Deci naşpa frăţică, cu damele la cratiţă şi bărboşii la fotbal sau la tras turci în ţeapă, în strană cine pisicii lui Anatol să mai steie? Din fericire, doamne-doamne era mult mai înţelegător când era vorba de castrat băieţei prepuberi. Problem solved!

Nu aduce anu’ ce aduce Manu

Pe ultima sută de metri, aseară, mi-am adus aminte că tânărul (care împlineşte 50 de ani la vară) Manu Chao e printre muzicanţii mei preferaţi din toate timpurile şi am fugit să-l văd.

Dap, şoul a fost grandios. N-am văzut de când mă ştiu atâtea suflete ţopăind în Sala palatului iar acest lucru este un lucru bun. Ieei! Uite, am înregistrat şi eu Clandestino pe smartfăun pentru că sunt hip.

Episodul 170: Mîţbotzi II (Rohotzi)

Mai demult mă bucuram de scheciurile cu Roboţii. Acu-s într-o mare dilemă, îmi plac sau nu-mi plac? Să nu se înţeleagă greşit, eu chiar gust umorul nerafinat. Da’ cum să mai zâmbeşti când toţi simplioţii slab alfabetizaţi de paişpe ani ţin minte replicile şi fac abuz de ele de parc-ar fi umorului mileniului într-însele, care te face interesant şi cu ouă de aur.

În această notă mecanizată se întorc Mî şi I.I.S.U.S., ieei!