Nu aduce anu’ ce aduce Manu
Pus de Vasile la 17 Aprilie 2011 în Sex cultural
Pe ultima sută de metri, aseară, mi-am adus aminte că tânărul (care împlineşte 50 de ani la vară) Manu Chao e printre muzicanţii mei preferaţi din toate timpurile şi am fugit să-l văd.
Dap, şoul a fost grandios. N-am văzut de când mă ştiu atâtea suflete ţopăind în Sala palatului iar acest lucru este un lucru bun. Ieei! Uite, am înregistrat şi eu Clandestino pe smartfăun pentru că sunt hip.
< cârcoteală > Ca s-o spun pe aia rectilinie, acum trei ani, la scenă mică şi în aer liber prezenţa Manului s-a simţit niţel altfel. Poate pentru că nu eram aşa bătrân şi blazat, că aveam douăzeci de ani şi barba de trei ori mai mare. Poate eram şi un pic stângist, că deh!, tinereţea. Şi la B’estfest am mers pă gratis. Ăsta e întotdeauna un argument.
Dar poate şi pentru că aseară n-au deschis concertul gagicile de la Nouvelle Vague ci un Radu ex-Bosquito pe care, deşi e băiat bun, nu-l prinde deloc rolul de anglo-afon. Serios băi madam huliganca, mai bine-o ziceai pe aia cu paharele, prietenarii şi fetele. La naiba, mai bine-l aduceau pe Pepe, ăla măcar a rămas tru’ (glumeeesc, ho!, dar să-i fi adus pe El Negro, care chiar sunt muzicali uneori). Măcar dacă trăgea băiatul un “hello Budapest”. Eu aş fi făcut asta aşa, de-al dracului.
Sau poate fiindcă acum trei ani exista un filtru. Cine nu era fan înrăit (sau, cel puţin, cine credea că Manu Chao e formaţia aia care cânta melodia aia cu maimuţa) se ducea s-o asculte mai degrabă pe oblica aia de Nelly Fufado în capătul celălalt al maidanului.
Ah, şi cu riscul de a vă stârni amintiri plăcute, vă amintesc plăcut: la B’estfest domnul Chao a venit cu toată Radio Bemba după el. Aseară ne-au onorat doar tobistul şi chitaristul, cel din urmă extaziat că ştie unde se află (“Bucureeeşt! Bucureeeşt!”). < / cârcoteală >
Dar trebuie să ţinem cont că La Ventura nu-i un turneu obişnuit.
Şi în fond, rahat pe băţ. Toate cele de mai sus sunt mărunţişuri. În pilula cabralului, a cântat Les rues de l’hiver şi s-a julit în piept cu microfonul ca pe Târgu Ocna.
Iar bisuri au fost fo’ cinci.
Nu poţi, frate, nu poţi să nu iubeşti un om care scoală cinci mii de alţi oameni în picioare doar bătând din palme. Şi care vinde în draci, dar dacă l-ai vedea la metrou şi n-ai şti cine e probabil ţi-ar fi milă de el şi i-ai da un leu să-şi ia fornetti.
Manu Chao e Manu Chao şi era Manu Chao chiar şi în anii 80.
