Episodul 189: Iisus face o boacănă

Săracul Iisus. Mereu face câte o prostie, uneori chiar una mare, mare de tot.

Desert rose, hamei ieei

Şi să nu cumva să uitaţi: în virtutea declaraţiei oficiale de săptămâna trecută, mâine seară punem de-o bere mîţească.

Episodul 188: Mîţa, rinichiul şi bulgarii

Întors cu un gust super-plăcut după Târnovo şi Ruse. Ambele sunt nişte oraşe pitoreşti şi vii şi care merită mai mult decât o excursie de uichend. Stai să iasă şi pozele şi vă povestesc mai multe. După nenumărate vizite şi traversări rămân la opinia că limba bulgară sună ca o ploaie pe un acoperiş de tablă.

Până una alta, Mîţa şi Iisus au avut mai puţin noroc, pentru că la ei în univers miturile urbane sunt de-adevăratelea.

Mîţablogtweetmeetbeerfest, ieei!

“Dacă veniţi cinci inşi, sunt fericit!” — Oscar Wilde

Episodul 187: Au băgat ouă

Ştiu că nu e o idee hiper originală şi că vine oricum cam târziu dar a reieşit azi în cursul unei discuţii cu amicul Buciuman şi era neapărat nevoie s-o fac, în cinstea strămoşilor noştri care-au stat atâta vreme la coadă după oauă, salămuri şi brînji. Istoria ne învaţă: ai grijă pe cine bagi la friends.

(Iar mâine sau poimâine voi anunţa Mîţablogtweetmeetbeerfestul de săptămâna viitoare, unde veţi veni cu mic, cu mare şi vom bea o bere!)

Episodul 186: Poate vă era dor de tapir

În caz că aţi uitat, graţioasa bestie a fost, timp de un episod aproape întreg, animalul de casă al lui Iisus. Tapirul a învăţat multe de la vremelnicul său stăpân.

Cetăţene, nu fi trist căci limba lui Burebist

Am găsit această chestie verde pe feisbucul unui cutare individ, chestie care m-a amuzat într-atât încât nu puteam să nu reacţionez prin acea chestie neagră, mai ales că mai devreme discutam despre fasciştii radio gherila care vor să ni-l ducă pe mişto în lagăr ş.a.m.d.

Episodul 185: Mîţa şi Iisus la mare şi la munte

Vară, soare! Vreme de bere, vreme de munte, vreme de mare! În acest spirit, eroii noştri ies la agăţat.

À propos de bere, dacă organizez o întâlnire frumoasă cu fanii Mîţei (îi punem şi un nume fanchi gen Mîţablogtweetmeetbeerfest dacă vreţi), mă pot baza pe cineva? Găsim nişte inşi să ne cânte, luăm o ladă de bere, stăm la taclale, punem de-o amplă mişcare socială. Ei?

Într-o zi mi-ai dăruit o catedrală

Suntem martorii unui jaf de proporţii cosmice, domnilor. Am schimbat şi mouseover-ul imaginii din fronton în cinstea lui.

Nu ştiu dacă simţiţi dar din buzunarul nostru şi-al vostru s-a tras o ţeavă prin care pică bani într-un mausoleu faraonic şi kitsch zidit cu entuziasm de către cea mai cinică instituţie pe care au văzut-o meleagurile astea vreodată. Dap, o instituţie de un cinism care mă înfioară, iar eu sunt la rândul meu un cinic şi nu mă înfior cu una, cu două.

Catedrala nu va fi construită din bani publ… trololo!

Peste 400 milioane de euro va costa megacavoul de pe dealul Arsenalului, bani pe care rânjetul pervers al preafericitului ne asigura mai demult că biserica lui nu-i va mulge vreunui buget public. Bine, de pe atunci treaba asta suna ridicol pentru că ştim foarte bine cât şi cu ce cotizează statul la bişniţa tămâioasă. Chiar, aţi observat ce pervers rânjeşte Daniel? Când o să am copii, am să-i sperii cu poza lui.

Episodul 184: Mîţa şi marketingul

Una mică şi spontană pentru un miez de săptămână plin de succese şi succesuri.

À propos: În această vară, Pepsi lansează în editie limitată sticla de Pepsi-Cola a anilor 70-80, pentru generatiile de ieri si de azi. Prima cola din România revine astfel în sticla ce păstrează design-ul acelor ani. Dap, cocacola m-a lăsat rece cu faux-retroşugul ei da’ pe asta de la pepsi o vreau şi eu. Nouăzecii timpurii. Tinereţe, coaie creţe.