Prinţ screen

Înainte de toate, pentru toţi cititorii mei care tocmai au intrat în anul 5772, Şana tova şi-un şpriţ cuşer! Acu’ să trecem la chestiuni mai funeste.

“Ce s-ar întâmpla dacă un urmaş al regelui s-ar naşte handicapat sau dacă iese vreunul cu dizabilităţi, rămâi cu el şef de stat?” Chestia asta n-a ieşit din gura unui simpliot, ci din gura unui simpliot care ocupă cea mai înaltă funcţie în stat. Dacă până acum am fost doar amuzat că Băse împunge regi… frate, nu te pune nimeni să fii corect politic acolo, în adâncul sufletului tău, da’ când vorbeşti la TV vorbeşti la TV!

Azi vom discuta însă despre monarhie în general, pentru că, oricât m-ar îngrijora un preşedinte care se teme de “handicapaţi”, mai tare mă îngrijorează multitudinea de susţinători ai unui sistem anacronic şi vicios. Tare mă tem, oricât de conspiraţionist ar suna, că asta urmăreşte dementul. Să facă noi fani ai regalităţii, mniezău ştie în ce scopuri obscure. Touché, Băse.

Piranzii din Caraibe

Unii visează să fi prins Woodstockul. Eu regret că n-am făcut parte din generaţia Miss Piranda 1991. Erau vremuri mai nevinovate,… (atenţie, conţine material de arhivă!)

Episodul 205: Mîţa în Africa de Sud

E luni? E Mîţa! Fără nici o legătură, m-am amuzat ascultându-l pe Caliu, care hîl las să vă zice şi la voi cum e acasă la Geonidep. Oamenii ăştia sunt preţioşi şi îi iubesc.

Maha love, not war

Episodul doi din epopeea rahoviană. Nebunia a început cu Ternipe, un ansamblu unguresc care nu-i briliantul din coroană, dar pe care l-aş invita cu drag la nunta, înmormântarea sau serbarea mea câmpenească, cu repertoriul lor de (ştiu, am folosit şi ieri cuvântul) evărgrinuri ţigăneşti: Muro shavo, încă un Iag bari, Tutti frutti te kelas. Nu insist.

Iar din motive strict obiective, cari nu ţin de mine şi mă mâhnesc, am fost nevoit să absentez de la finalul glorios al Balkanikului festival, cu turcii de la Baba Zula, despre care am înţeles că-s psihedelici.

Dar e tocmai bine că i-am ratat, pentru că prestaţia Mahala Raï Banda nu lăsa loc de ceva mai spectaculos.

Ori la Balkanik, ori la spital

Şoni, mă cac în gulaşul tău balcanic, care ceri pă el trei jetoane. Dap, şapteşpe lei cincizeci pentru o lingură meschină de tocană banală în bol de plastic. Poate n-am înţeles eu în atâţia ani de bătut restaurantele ţării ce e aşa special la mâncarea acestui Şoni. Mai bine francizaţi nişte Fornetti în curtea lu’ Balkanik festival. Ah, şi radio gherila frate, celălalt brand care mă scoate din pepeni şi care-a sponsorizat manifestarea.

Având acestea de mai sus în vedere, ajuns la faţa oacheşă a locului, am pornit prin Piaţa de flori şi împrejurimi să mă inspire atmosfera şi să caut o şaorma cu ketchup de Tecuci şi salmonelă sau ceva echivalent. După un prelung umblet printre căcaţi şi câini şi coroane şi jerbe şi pirande ghicitoare cu puradei goi am reuşit să găsesc nişte crenvurşti în foietaj, din care m-am ales cu crenvurştii pentru că foietajul mi-a rămas în barbă.

Odată sătul şi cu câteva beri la bord, m-am întors bucuros să socializez cu pirande şi puradei în faţa porţii.

Episodul 204: Mîţa şi Iisus la festival

Între timp, după atâtea fiţe de Enescu, am simţit că s-a făcut cazul să mă întorc şi spre rădăcinile spirituale ale acestui blog mândru (pe care le-am cam neglijat de-atunci de când îmi alienam cititorii cu pledoaria mea pro-dark side).

Prin urmare, ne vedem în miejii ţigăniei la Balkanik Festival unde azi ne delectăm cu tarafu’ din Clejani şi nişte sârbi frumoşi iar mâine cu Mahala Rai Banda şi nişte unguri bengoşi şi nişte turci pizdoşi. Chiar aşa, dacă vrea careva să intre cu mine, trebe’ să deie un mail la drojdia (a rond) gmail punct com, până pe la ora două. Am loc de-un om pe invitaţie, aşa că primu’ anunţat va fi primul servit, ieei. Restu’ vor afla tot de la mine cum a fost.

Între timp, Mîţa are mai puţin noroc şi ajunge la festivalul lu’ peşte.

Farfurii zburdătoare

Mi-a venit cât pe-aci să mă-nec
când un chelner (eu dând ca să plec)
m-a oprit, ifosard,
n-ai bani dom’le pi card! –
zic: mă iei drept un chel din Star Trek.

Episodul 203: Mîţa şi Iisus comit o eroare birocratică

Lăsând gluma la o parte, maestrul Gioni Răducanu a intrat în rândul celor care împing trifoiu-n sus. Mie mi-era cam antipatic da’ ţara n-a dat coloşi ai geazului, ca să vă mândriţi cu altcineva, şi securişti au fost toţi. În plus, a fost un băiat de viaţă, nu în sensul că a fost viu (d’oh), în sensul că s-a distrat şi el cât a putut. Acum Mîţa.

Dalai reclama

Ştiţi şi voi cine câştigă concursurile din categoria “faceţi, dregeţi pe blogurile voastre”: participantul cel mai priceput în platitudini pentru pulime. De-aia nu mă implic de obicei în asemenea manifestări.

Da’ trebuia să mă bag la chestia asta: Cum ai promova revista Biz? Ţin să-i mulţumesc distinsului Buciuman pentru că a fost muza mea sau ceva de genul.

Paro diem!

În încheierea Festivalului Ad-hoc “Hai să ne luăm de lume, că pricini avem”…

…cum să transformi o flatulaţie siropoasă şi ridicolă despre viaţă într-o lecţie ceva mai apropiată de realitate despre viaţă. Sau cum să descifrezi un text scris în Chirilice, pampam.